Visul din cap

Share

În ultimii ani, de când cu pandemia, putem spune despre știință că a devenit un fel de vedetă. „Trebuie să credem în știință“, ni se tot repetă ca o mantră… Sigur, știința e bună, numai că, exact ca orice lucru omenesc, are limitările ei… Prin anul 1900, un mare om, fizician la acea vreme, spunea că tot ce era de descoperit în fizică s-a descoperit și că nu mai avem la ce surprize să ne așteptăm. Sau un alt exemplu… În secolul al XIX-lea, după inventarea primelor trenuri, oamenii de știință de atunci spuneau că, dacă trenul va depăși 40 km/h, cutia toracică a oamenilor se va comprima atât de mult încât călătorii vor fi în pericol de asfixiere. Iar acest gen de exemple sunt nenumărate. Nu o dată, pentru știință ce astăzi e bun, mâine e rău… Și invers… Cu alte cuvinte, nimic nu-i bătut în cuie. Dar știința tocmai asta încearcă să ne convingă… Că ce spune ea e literă de lege și că trebuie aplicat fără ezitare. Și e firesc să fie așa pentru știința pur materialistă a zilelor noastre. Cu toate acestea, este bine-cunoscut faptul că multe dintre marile descoperiri științifice de la Newton încoace au fost posibile prin „intuiții“, „revelații“ sau chiar „visuri“, lucruri pe care, în mod ironic, știința nu le poate deloc explica din simplul motiv că toate aceste „viziuni“ vin dintr-o lume pe care știința nu o poate explica în niciun fel. Un exemplu concret. Nimic nu poate fi mai „științific“ pe lumea asta decât tabelul lui Mendeleev care, practic, a pus bazele chimiei moderne. În cartea Visul lui Mendeleev: în căutarea elementelor, romancierul Paul Strathern a reconstruit momentul revelator cu ajutorul scrisorilor și jurnalelor omului de știință: „În timp ce își trecea privirea încă o dată pe linia ascendentă a greutăților atomice, Mendeleev a observat brusc ceva ce i-a făcut sângele să clocotească. Anumite proprietăți păreau să se repete la fiecare element, la ceea ce păreau a fi intervale regulate. Descoperise ceva! Dar ce? Câteva intervale începeau cu o anumită regularitate, dar apoi tiparul părea să se destrame. În ciuda acestui fapt, Mendeleev a devenit curând convins că se află în pragul unei descoperiri majore. Exista un tipar clar, dar nu reușea să îl înțeleagă… Ajuns la epuizare, Mendeleev și-a aplecat capul, sprijinindu-l pe brațe. A adormit aproape imediat și a avut un vis.“ „Sistemul s-a format în mintea mea, dar nu pot să-l descriu“, se plângea Mendeleev. Dar, cu ajutorul visului, întregul sistem i s-a revelat în cele din urmă. „Am visat un tabel în care toate elementele se potriveau. Imediat după ce m-am trezit, l-am notat pe o foaie de hârtie“, scria Mendeleev în jurnalul său.

Cu alte cuvinte, una dintre cele mai mari descoperiri ale științei moderne a venit sub forma unei viziuni pe care Mendeleev a avut-o într-o stare alterată a conștiinței, în vis. Chiar dacă știința încearcă să explice oarecum stângaci ce este starea de vis, cum anume vine o informație foarte exactă într-un anume vis, firesc, nu poate. Ca să nu mai vorbim de gafele istorice pe care oamenii de știință le-au făcut de-a lungul veacurilor, dar care sunt normale și de înțeles. De altfel, una din replicile faimoase ale lui Thomas Edison a fost: „Nu am dat greș. Doar am găsit 10.000 de modalități care nu funcționează.“

Până la urmă, problema nu stă în știință, ci în oamenii care încearcă să manipuleze în scop propriu efectele ei… Un exemplu bun ar fi răspunsul la întrebarea: în societatea modernă, care a fost momentul în care știința și-a arătat maximul de „putere“? În timpul exploziilor nucleare din 6 și 9 august 1945 soldate, cu sute de mii de victime? Se știe că prin armele sale nucleare omenirea poate face să dispară orice urmă de viață de pe pământ în câteva minute.

Dacă descoperirile științifice ar fi folosite numai de oameni și/sau guverne integre, adică sănătoase la cap, nu ar fi nicio problemă. Adevărata problemă e că dacă te uiți atent în jur, sunt foarte greu de detectat, aproape imposibil, mai ales acum, în aceste vremuri nebune.

Așadar, la întrebarea „Ajută știința?“ răspunsul nu poate fi decât unul relativ sub forma unui „depinde…“ Depinde de cine se află la „butoane“ și de intențiile reale ale acestuia. Nu vorbim aici de oameni naivi care, deși au putere, folosesc știința la modul naiv… Vezi cazul energiei solare care e produsă numai cât e soare. Sau frigul îndurat de o parte din americanii care s-au încrezut prea tare în centralele lor eoliene și au înghețat pe timp de iarnă. Și exemplele pot continua aproape la nesfârșit…

Bogdan Panțuru