Veronica Vîrșag: „Câștigam mai mult dacă eram samsari, dar am preferat să muncim pământul“
„Am trăit în Spania aproape două decenii, iar acolo nimic nu avea gust, nici ceapa, nici ardeiul, nici usturoiul. Nimic. Tomatele erau singurele care erau bune, în rest niciun fruct sau legumă nu avea savoare. Îmi era dor de lactatele și mezelurile din România. Când m-am întors în țară mi-am dorit să fac ce îmi lipsea, ce aveam nevoie.“ Aceasta este în câteva cuvinte povestea afacerii Bunătăți hunedorene din ținuturi pădurene, orchestrată de Veronica Vîrșag și familia ei.
„Prețul unui borcan de zacuscă de la producătorul tradițional este într-adevăr de 10 lei, dar are conținut de 70% vinete, pe când zacusca industrială arată ca o tocană. Dacă întorci borcanul meu, zacusca va rămâne ca un magiun pentru că este tartinabilă.“
„Nu vrem să ne industrializăm“
După 20 de ani petrecuți departe de țară, Veronica Vîrșag și familia ei s-au întors în comuna natală și au hotărât să transforme banii pe care i-au câștigat într-un plus atât pentru ei, cât și pentru comunitatea locală prin dezvoltarea unei afaceri cu produse tradiționale. Au ales un sector de nișă unde reușita este dificilă și care nu beneficiază de atât de multă vizibilitate pe cât ar trebui. Spune că a costat-o câțiva ani ca să se poată promova și că în întreaga strategie de marketing a mizat pe gustul produselor sale.
„Nu am vrut să fac ce făcea toată lumea cu banii adunați în străinătate. Am exclus posibilitatea de a deschide un restaurant sau un birt, chiar dacă erau afaceri care sigur ar fi mers. Am fi putut, spre exemplu, să ne transformăm și noi în bișnițari, să cumpărăm cu 2 lei și să vindem cu 3 lei. Dar nu am făcut-o. În schimb, am ales să muncim pământul pe care l-am lăsat să se odihnească atâția ani. Prefer să spun asta decât că a fost lăsat de izbeliște. Am curățat terenurile, am înființat plantații și am început să producem propriile noastre fructe și legume. În 2015 activitatea noastră a căpătat și cadru legal, în sensul că am obținut atestatul de producător tradițional și autorizație DSVSA pentru funcționarea unei mici făbricuțe de procesare. Această schimbare de statut a venit și cu avantaje.“
Iar șansa reușitei afacerii a fost că produsele realizate în ținuturile pădurene au fost apreciate și promovate în mod organic. De la client la client. Având astfel certitudinea viitorului, Veronica Vîrșag spune că este exlusă posibilitatea industrializării. „Nu vrem să creștem mai mult decât atât. Lucrăm cât putem, în mod tradițional și manual.“
Investiție și reinvestiție
Aproape toate afacerile tradiționale sau în orice caz cele dimensionate strict la puterea de muncă a familiei sunt condiționate de existența unui principiu, și anume că nu te îmbogățești din această afacere, dar că poți trăi onorabil. Muncești mult, dar ai și foloase materiale, spune Veronica Vîrșag. Însă, până în acest punct al afacerii, micul antreprenor trebuie să reziste testului de anduranță.
„Soțul meu este constructor și el a ridicat făbricuța de procesare, dar a trebuit de vreo 3-4 ori să revenim asupra proiectului până când am primit avizul. Nimeni nu ne-a spus vreodată cum ar trebui făcută această fabrică, chiar dacă am întrebat. Ni s-a spus, în schimb, că au dreptul să ne controleze, nu că au însă și obligația sau bunăvoința să ne învețe cum să facem lucrurile bine din prima. A trebuit să mai mut un deal ca să pot să mai pun o ușă, dar am obținut autorizația pentru fabrică.“
În pofida primelor credințe, autorizarea ca producător tradițional nu se rezumă la condiții simpliste precum a avea o sală de preparare, câteva frigidere și un depozit, completează dna Vîrșag. Dimpotrivă, condițiile DSVSA sunt destul de severe și impun ca proiectul fabricii de procesare să fie întocmit după un anumit circuit. Trebuie să existe vestiar cu duș, o încăpere specială pentru recepția mărfii, încăpere distinctă pentru ambalarea produselor, o încăpere pentru preparare și procesare și un depozit.
„Pe noi ne-a costat niște ani ca să putem face acest proiect. Permanent a fost vorba despre investiție și reinvestiție, dar am gândit acest proiect în perspectivă, cu posibilitatea de a fi folosit și în alt scop în cazul în care afacerea familiei nu va fi preluată și de copiii noștri.“
Producție și procesare
Pentru a exista continuitate în afacerea familiei, Veronica Vîrșag spune că se muncește din momentul în care dă firul ierbii și până vine zăpada. Și asta pentru că a dorit să asigure, cel puțin în parte, un circuit închis. Pentru a avea garanția unor produse sănătoase, a transformat o parte din moștenirea primită, aproximativ 44 de hectare, în bază de asigurare a materiei prime. Pentru că forța de muncă lipsește și pentru că este dificil să beneficieze de un proiect care să le permită achiziționarea de utilaje agricole, doar 30% din această suprafață este lucrată. Restul de materie primă este asigurat prin colaborarea cu alți producători din Ținutul Pădurenilor, cu centrele silvice de colectare, iar când nu există în fauna montană de acolo anumite fructe sau ciuperci le cumpără de la moți. „Încercăm ca întreaga materie primă să fie din Hunedoara. Vrem să ne ridicăm județul prin ajutorul pe care îl acordăm altora. Eu îmi doresc în mod deosebit să fiu alături de pădurenii mei dragi. Acolo, după ce s-au închis toate minele, a rămas sărăcie lucie. Și datorită afacerii noastre aceștia au un venit. Nu vreau să mă îmbogățesc, ci să ajut. Asta spun și prețurile pe care le avem. Produsele mele, prin care mă străduiesc să redau gustul autentic al fructelor de pădure și al legumelor de grădină, sunt accesibile.“
Pentru a veni în întâmpinarea diferitelor solicitări, gama de produse oferite este variată, de la siropuri, dulcețuri naturale, diferite sortimente de zacuscă realizate după rețete tradiționale românești până la produsele obținute în baza unor rețete străine. După 20 de ani de experiență ca bucătar în Spania, dna Vîrșag stăpânește foarte bine și secretul realizării siropurilor de ghimbir sau al dulceții de lapte.
Cert este că varietatea de produse și calitatea acestora i-au asigurat accesul către aprovizionarea cu marfă a 38 de magazine.
Anual, în fabrica dnei Vîrșag se fac în jur de 4.000 de borcane cu diferite sortimente de zacuscă, 5.000 de borcane de dulceață și siropuri la fel.
Laura ZMARANDA
MAI JOS MATERIALUL VIDEO
