Vânzarea indirectă a mierii și prețurile ei

Activitatea apicultorilor români se finalizează cu producerea, în general, a unor produse apicole și, în special, a unor cantități de miere. Pentru a-și asigura subzistența și venituri pentru desfășurarea viitoarelor activități apicole sau de altă natură, apicultorii trebuie să vândă aceste produse obținute din activitatea lor.

Principalele căi de desfacere de care pot uza apicultorii sunt desfacerea indirectă prin intermediul societăților de achiziție și procesare și/sau prin desfacerea directă la consumatori.

Societățile române de achiziție și procesare cumpără produsele apicole, în special mierea, de la apicultori, le procesează și le vând apoi în alte țări ale UE.

Prin procesarea mierii se înțelege filtrarea, omogenizarea, uneori cupajarea (amestecarea cu alte mieri) și îmbutelierea în ambalaje pentru a fi prezentate cumpărătorilor.

Referitor la operațiunea de cupajare a mierii românești, în lumea apicolă se vântură știrea că sunt procesatori care importă miere, în special chinezească, de calitate mai proastă, dar mult mai ieftină, o amestecă cu miere românească și apoi o vând ca miere românească.

Unul dintre reproșurile principale pe care îl fac apicultorii români așa-numiților procesatori este prețul mic pe care aceștia îl oferă pentru mierea achiziționată, mai ales pentru cea de polifloră – actualmente în jur de 7 la 7,5 lei (1,47 la 1,58 euro).

Pentru a explica această situație voi încerca să explic situația comerțului european al mierii și care sunt condițiile de formare a prețului.

Principalele țări producătoare și exportatoare de miere și alte produse apicole sunt:

  • în Asia este China care produce peste 500.000 t și poate exporta 250-280.000 t de miere, reprezentând 40% din importurile UE; totodată, produce 95% din producția mondială de lăptișor de matcă;
  • în Americi sunt Argentina, Brazilia și Mexic, care pot exporta în jur de 150.000 t de miere și
  • în Europa Ucraina și Turcia, care au un potențial fiecare de export miere de la 80 la100.000 t (România produce 20-25.000 t și poate exporta cca 12-15.000 t).

Tot aici trebuie precizat că și în țările UE, în care s-au identificat 600.000 apicultori cu 17 milioane de familii de albine, se produc în jur de 250.000 t de miere, ceară, polen, lăptișor de matcă și propolis.

Astfel, țările europene UE care produc peste 20.000 t de miere sunt Spania, Ungaria, Germania și România și cele care produc 10 și 15.000 t sunt Portugalia, Franța, Bulgaria, Republica Cehă și Regatul Unit.

De asemenea, este de specificat că și UE exportă circa 20.000 t în țări ca Elveția, Arabia Saudită, Japonia, SUA și Canada.

Față de cele arătate mai sus, principalele țări europene consumatoare, respectiv importatoare de miere sunt Germania, care importă 120-140.000 t în vrac și exportă 70-80.000 t îmbuteliată în toată lumea, Marea Britanie, Franța, Italia, Belgia, Spania, Danemarca, Olanda și Elveția.

La nivel mondial, țările care se alătură celor europene importatoare, respectiv consumatoare de miere, sunt SUA, China, Japonia și Canada.

Pentru a vedea ce se întâmplă cu prețurile oferite apicultorilor la vânzările indirecte prin procesatori prezint în continuare prețurile vehiculate în 2018 la importuri și exporturi din și de la UE. De specificat că aceste operațiuni se efectuează, cu predilecție, de către procesatorii din Germania.

Prețurile la import la mierea polifloră în vrac sunt după cum urmează: în China – 1,3 euro (6,18 lei), Ucraina – 1,83 euro (8,69 lei), Argentina – 2,34 euro (11,12 lei), Republica Moldova – 2,47 euro (11,73 lei), Mexic – 2,82 euro (13,39 lei) și Turcia – 3,87 euro (18,38 lei) (prețurile sunt date pe kg).


Prețurile la export la mierea de salcâm îmbuteliată

în borcane de 1 kg sunt:

  • Arabia Saudită – 6,92 euro (32,87 lei);
  • USA – 6,45 euro (30,64 lei);
  • China – 6,01 euro (28,55 lei);
  • Elveția – 5,55 euro (26,36 lei);
  • Japonia – 5,22 euro (24,80 lei);
  • Canada – 4,15 euro (19,71 lei).

Și, mediind prețurile la import și export vehiculate de UE, obținem prețul mediu la import (miere polifloră în vrac) – 2,17 euro (10,31 lei) și cel de la export (miere de salcâm îmbuteliată) – 5,64 euro (26,79 lei).

Evident, câștigul procesatorului rezultă din diferența dintre prețul de la export și cel de import, din care se scad cheltuielile de achiziție, de transport, de procesare (filtrare, omogenizare, cupajare, îmbuteliere, etichetare, analize a calității ș.a.m.d.).

Personal, discutând cu câțiva procesatori români, am tras concluzia că prețul pe care firmele din UE și în special cele din Germania îl oferă pe kilogramul de miere polifloră este de 2,00 la 2,30 euro (9,50 la 10,92 lei).

Ca să determinăm care este profitul unui procesator român care achiziționează miere polifloră de la apicultorii români cu 7,00-7,50 lei ar trebui să scădem din prețul cu care o vinde în Germania, 9,50-10,92 lei, suma de achiziție de la apicultorii români adunată cu cheltuielile de achiziție, de transport, de procesare (filtrare, omogenizare, cupajare, îmbuteliere, etichetare, analize a calității ș.a.m.d.) și cheltuielile de funcționare ale firmei împărțite la numărul total de kilograme achiziționate.

Probabil din această operațiune va rezulta un profit de 0,285-3,800 lei (0,06-0,8 euro) / kg.

Totodată, se știe că acum apicultorii români au stocuri mari de miere polifloră, dar cantitatea mare de miere importată din țările extracomunitare la prețuri extrem de mici a dat peste cap piața. Drept urmare, Germania, principalul importator de miere românească, a scăzut cantitatea importantă, fiind interesată să cumpere de unde e mai ieftin.

Această scădere a prețurilor va continua ținând cont de faptul că se estimează ca UE să reducă la zero taxele vamale pentru produsele alimentare importate. Acestea sunt în prezent de 17,2%.

Referitor la puritatea loturilor de miere predate la procesatori este de remarcat că la analize încă apar neconformități, mai ales că în ultimii ani s-au înăsprit condițiile de calitate la miere pentru antibiotice – limita la 2 ppb pesticide, amitraz, GMO, adulterare și urme de spori de locă în miere.

Anul trecut, un mare procesator român îmi relata că cele mai multe probleme le-a avut cu urme de hrană artificială – sirop prezent din hrănirile de toamnă-primăvară, astfel că a respins circa 25-30% din loturile analizate.

La mierea bio, peste 60% din probe au avut urme de amitraz de la tratamentele interzise la bio și, dintr-un set de 10 probe analizate la urme de locă, 8 au fost pozitive, astfel încât loturile respective nu s-au mai putut exporta în China, care de altfel a impus această analiză.


Referitor la vinderea mierii la societățile de achiziție și procesare, se pare că cei care au până la 100 de stupi ar trebui să aibă profit maxim prin desfacere directă, pe când cei cu mai mult de 100 de stupi ar trebui să combine vânzarea directă cu cea indirectă, la procesatori.


Evident că, în final, după o prospectare a ofertelor de preț (actualmente în România există peste 35 de achizitori și procesatori), apicultorii români trebuie să hotărască dacă prețul oferit de procesatori și cerințele de calitate sunt drepte, respectiv corecte, și să decidă în consecință.

O altă variantă ar fi ca apicultorii să-și constituie cooperative care pot să le depoziteze mierea și să negocieze prețurile cu procesatorii, astfel ca la momentul oportun să o vândă la prețuri avantajoase.

Prof. univ. dr. ing. Petre IORDACHE

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *