„Verde“ produselor românești în hypermarket-uri. Lupta cu morile de vânt se transformă în război rece

La începutul lunii iunie, Camera Deputaților a aprobat proiectul de lege privind comercializarea produselor alimentare românești în supermaket-uri. Potrivit noii reglementări, magazinele mari vor fi obligate să se aprovizioneze cu produse alimentare românești pe lanțul scurt, direct de la producătorul cel mai apropiat… Așadar, în teorie „războiul“ dintre fermierii români și marile magazine ar trebui să se fi încheiat. Dar asta numai în teorie, pentru că în practică se trece la o nouă fază – cea a „războiului rece“.

Ce spune legea?

Potrivit proiectului de lege, „lanțul scurt de aprovizionare este un lanț de aprovizionare care implică un număr limitat de operatori economici în activități de cooperare și de dezvoltare economică la nivel local și regional și relații strânse între producători, procesatori și comercianți“. În plus, proiectul de lege stabilește că pe etichetele produselor din carne proaspătă trebuie trecută țara de proveniență a cărnii, iar pe produsele procesate din carne trebuie trecut procentul de carne din România conținut de acestea. Totodată, proiectul de lege mai prevede: „comercianții – persoane juridice autorizate care au obligația ca pentru categoriile carne, ouă, fructe, legume, miere de albine, produse lactate și de panificație să achiziționeze aceste produse în proporție de cel puțin 51% din volum de marfă pe raft, corespunzător fiecărei categorii de produse, provenite din lanțul scurt de aprovizionare. Excepție fac comercianții cu o cifră de afaceri de până la 2 milioane de euro, echivalentă în lei“. De cealaltă parte, Asociația Marilor Rețele Comerciale din România consideră că noile reglementări ar duce la „subminarea comerțului modern“ și susține că „lanțul scurt de aprovizionare nu garantează sprijin pentru producătorii români și restrânge libertatea consumatorilor români de a alege. (…) Conceptul de «aprovizionare pe lanțul scurt» adoptat  de către Comisia de Agricultură nu reprezintă deloc o garanție nici pentru consumatorul român că va avea acces la produse românești într-o pondere mai mare – dar la prețuri egale sau mai mici – și nici pentru producătorii români că vor fi apărați de concurența unor producători externi.

Dimpotrivă, apare riscul ca, de exemplu, producătorii bulgari să devină mai atractivi pentru magazinele din sudul României și cei din Ungaria pentru magazinele din vestul țării. În prezent, supermarketurile reprezintă principalul canal de promovare a produselor românești, iar această tendința va continua. Motivația este simplă: consumatorii din România solicită produse românești“, arată Asociația Marilor Rețele Comerciale, într-un comunicat.

Intervenționism statal?

În sprijinul marilor lanțuri de magazine vine, indirect, o scrisoare semnată de „un grup de cadre didactice, economiști, antreprenori și manageri preocupați de politicile publice care afectează climatul de afaceri și bunăstarea populației“, scrisoare adresată „Președinției, dar și tuturor partidelor politice“. La începutul scrisorii se arată că, cităm: „Considerăm că prevederile proiectului de lege încalcă cerințele de bază ale economiei de piață, liberei inițiative și concurenței, așa cum sunt acestea definite și garantate de art. 135 al Constituției României. Într-o autentică economie de piață, cantitatea și caracteristicile concrete ale produselor oferite spre vânzare de comercianți sunt în directă relație cu cererea consumatorilor. Comercianții sunt entități private care urmăresc, în general, obținerea profitului, fapt care îi face să ofere acele produse preferate de consumatori. Faptul că există mai mulți producători și comercianți care se află în relații de concurență face ca interesele consumatorilor să fie promovate. În condițiile în care legea obligă comercianții să schimbe caracteristicile ofertei de produse agroalimentare, libertatea lor de a face afaceri și de a concura pentru atragerea banilor consumatorilor este grav afectată.“ Citind motivațiile de mai sus, nu putem să nu ne întrebăm: Poate fi vorba de o „economie de piață liberă“ în cazul în care o mare companie internațională intră în competiție cu un mic producător? Se pot compara din punctul de vedere al politicilor de marketing cele două entități? Nu, bineînțeles, pentru că, nu-i așa, într-o economie de piață e firesc ca „peștele mare să-l înghită pe cel mic“, pentru că cel mic nu are forță. Pericolul cu marile companii este că, într-un final, acestea încep să dicteze gusturile consumatorului, iar de aici până la a dicta, indirect, și „alte“ politici nu este decât un pas.

Externalizarea profitului sau ce?

Bun, o parte din economiști spune că modificările Legii nr. 321 nu e bună pentru că ar contraveni economiei de piață. Dar, faptul că aceste mari magazine își trimit profiturile peste graniță este „bine“, ca de altfel majoritatea companiilor străine din România? Sigur, cei de la hypermaket-uri pot spune că politica lor e dictată de acționariat care, bineînțeles, este din afara granițelor. „Atât timp cât faci business în România și cel mai scurt lanț de aprovizionare înseamnă fermierul român, mi se pare corect ca lucrurile să fie tratate într-un anume mod, indiferent de acționariat și se știe foarte bine că se poate face profit și cu produse românești. Trebuie să se înțeleagă odată pentru totdeauna că aceste hypermarket-uri care fac valoare adăugată și profit în România trebuie să se concentreze pe fermierul român și pe producția agroalimentară românească pentru că, dacă ne uităm în Germania sau în Franța, procentul de marfă autohtonă se apropie de 100%. În schimb, în România, pe rafturile supermarket-urilor găsim produse care nu-și găsesc locul în țările în care se produc și vin în România și de aici prețurile mici, dar și calitatea îndoielnică. De aceea, cred că trebuie clarificat foarte bine în ce raporturi se află hypermarket-urile cu fermierii români. Sunt parteneri de business sau nu? Noi ne dorim să construim parteneriate cu marile magazine pentru că eu consider că nu ne aflăm pe poziții antagonice, iar această lege, 321, poate doar să clarifice rolul fiecărui actor pe filiera de produs“, ne-a declarat Emil Dumitru, președinte ProAgro. La rândul său, analistul economic Ilie Șerbănescu a declarat pentru Agro-Business: „În această poveste a legii supermaket-urilor nu este vorba sub nicio formă de vreun intervenționism statal. Pentru că aceste magazine oricum dețin ponderea principală pe piață și să nu uităm că externalizează profiturile, adică mare parte a profitului, pleacă peste graniță. Și ei se plâng că vine statul român și se bagă în treburile lor… Să fim serioși, este doar un teatru ieftin… În plus, dacă privim atenți piața, observăm că marile lanțuri de magazine, dacă se aprovizionează din România, de fapt tot de la ei se aprovizionează.“

Statul trebuie să se implice și mai mult

Valeriu Tabără, fost ministru al Agriculturii și vicepreședinte al ASAS, crede că, dimpotrivă, statul român ar trebui să se implice și mai mult decât a făcut-o până acum. „Eu cred că statul român nu intervine cât trebuia. Și spun asta pentru că nimeni nu a întrebat respectivele lanțuri de magazine unde se duce profitul… Trebuie remarcat că până acum n-a discutat nimeni de acest aspect… Profitul se duce undeva, în afara granițelor. În al doilea rând, cred că în acest moment legea este pe jumătate făcută, în același mod cum la nivelul Consiliului Europei s-a discutat despre contractul privind laptele doar pe jumătate pentru că s-au luat în calcul doar producătorii și procesatorii și nu s-a mers și pe partea cealaltă a lanțului, comerciant-consumator. Să nu uităm că, până la urmă, cheltuielile cad în seama consumatorului. Or, în legătură cu această Lege nr. 321, cel mai mult se vorbește despre scurtarea lanțului… Or, această problemă nu este încă  rezolvată… Pentru că pe fermier îl interesează relația sa cu consumatorul, nu cu procesatorul și cu distribuitorul. Pentru că acolo este cota mare de profit care se pierde… Și acolo sunt afectate exact elementele de bază ale sistemului și mă refer aici la producător și consumator. Eu cred că problemele cu supermarket-urile se vor rezolva numai în momentul în care se va aplica strict legea privind taxa de raft. În plus, să nu uităm că cei mai mulți dintre producătorii români sunt mici și de aici imposibilitatea de a aproviziona marile magazine constant. Să nu uităm că în străinătate marile magazine nu sunt văzute ca la noi – ca zonă de turism în supermarket“, conchide Valeriu Tabără.

Ce spun producătorii

Ionescu Heroiu, reprezentantul Livezii Heroiu din Dobrești, Topoloveni. „Eu personal am trimis solicitări la trei hypermarket-uri importante din România, dar nu am primit de la niciunul răspuns… Ce am observat este că, pentru a pătrunde pe această piață a supermaket-urilor, trebuie accesați intermediarii. Practic, marile magazine te obligă să apelezi la intermediari pentru că ele știu regulile jocului. Este vorba de prețul de achiziție care este prestabilit, la fel și de cantitățile care sunt prestabilite și ele pentru un an de zile. Am încercat atât eu ca producător mic, dar și alții ca mine să închiriem doar un raft sau mai mult în incinta marilor magazine, rafturi pe care am dorit să le personalizăm. Dar acest lucru a fost imposibil din cauza politicilor comerciale, în sensul că ei pun sucul de mere, de exemplu, la raftul de sucuri, dulceața la raionul de dulcețuri – rețeta sigură de pierdere a identității de brand.“

Tudor Dorobanțu, reprezentantul unui grup de producători. „La ora actuală este aproape imposibil ca, în perioada imediat următoare, produsele românești să intre în supermaket-uri pentru că nu pot fi competitive. Problema e că în aceste magazine se cer anumite standarde și, din păcate, producătorul român este departe de acestea. Și spun asta pentru că, chiar dacă produce, el nu are posibilitatea de a procesa, pe de o parte, iar pe de altă parte nu are posibilitatea de a se asocia. În acest sens, asocierea ar trebui ocrotită de stat prin forme de facilități fiscale cu scopul de a deveni mai puternic și mai competitiv în piață. Să nu uităm că în țările din Vest sunt tot felul de forme de sprijin atât de la guvernul central, cât și de la autoritățile locale. La noi, producătorul este pur și simplu sufocat de impozite, taxe, la care se adaugă și controalele care se fac așa cum se fac.“

Bogdan PANȚURU

Revista Agrobusiness nr. 13, 1-15 iulie 2016 – pag. 5-7