Lăcomie fără frontiere. Modelul economic bazat pe capitalul străin, pe marginea prăpastiei

De la aderarea României la Uniunea Europeană, economiștii și oamenii de afaceri autohtoni s-au împărțit în două tabere. Pe de o parte sunt cei care susțin că apartenența la marea familie europeană va aduce societatea românească pe „noi culmi de progres și civilizație“. Cealaltă tabără susține contrariul, și anume faptul că, odată cu aderarea, s-a oficializat statutul colonial al României. Cert este că, odată cu febra declarațiilor reprezentanților diferitelor guverne din UE cum că o ieșire din Uniune ar fi benefică, și în România s-au întețit vocile care recunosc deschis că economia românească a fost efectiv înghițită de capitalul străin, cu toate efectele ce decurg de aici.

Lupta dintre Dinozauri și Cowboy

Modelul de dezvoltare bazat pe capitalul străin și-a atins limitele… Se schimbă paradigma, iar economia românească trăiește un moment de schimbare a modelului de afaceri. Cel puțin așa susține președintele Asociației Oamenilor de Afaceri din România (AOAR), Florin Pogonaru. „Din punctul de vedere al mediului de afaceri cred că, în momentul de față, economia României trăiește un mare moment de schimbare a modelului de afaceri. Cred că modelul de dezvoltare bazat în primul rând pe capitalul străin și-a atins limitele. Este foarte bun, a fost foarte bun, dar haideți să recunoaștem că am ajuns la anumite limite. Acum trebuie să ne concentrăm pe ce putem face noi, pe puterile noastre, inclusiv pe mobilizarea capitalului local“, a declarat recent Pogonaru. Mai mult, reprezentantul afaceriștilor români crede că schimbarea este inevitabilă. „Trebuie să recunoaștem că nu mai putem continua să ne bazăm numai pe capital străin și că ceea ce se întâmplă în momentul de față cu irosirea capitalului românesc, fie că se află sub managementul fondurilor de pensii, fie că este vorba de capitalul de retail care nu este mobilizat, este un lucru foarte rău. Uneori am impresia că trăim un moment de schimbare precum „Marea Glaciațiune“ în ceea ce privește modelul de dezvoltare pe piața românească. Vedem pe de o parte oameni care sunt conștienți de acest lucru și încearcă (…) să se adapteze, dar vedem pe de altă parte hărțuieli continue între Dinozauri și Cowboy pe piața de capital care nu ajută pe nimeni și care în niciun caz nu sunt menite să crească credibilitatea mediului de afaceri“, a declarat recent Florin Pogonaru.

Povestea cu gardu’ și cu leopardu’

Expresia „Afară-i vopsit gardu’ și-năuntru-i leopardu’“ se potrivește ca o mănușă economiei românești în acest moment. Dacă „de afară“ lucrurile arată bine, în sensul că avem cea mai mare creștere economică din UE, lucrurile nu stau chiar așa… La o privire mai atentă se observă că toate intrările și ieșirile din actul productiv sau comercial aparțin capitalului străin, iar întreaga economie este deținută de către acesta. Și sunt ani buni de când deciziile economice majore aparțin, în fapt, capitalului străin.

La întrebarea retorică „Ce se întâmplă totuși cu economia românească?“ încearcă să ne dea un răspuns analistul economic Ilie Șerbănescu. „Ceea ce spune domnul Pogonaru este un non-sens. El afirmă că modelul de dezvoltare bazat pe capitalul străin și-a atins limitele. Și aici suntem într-o gravă eroare. Pentru că, ori definești despre ce e vorba și pornești de la premisa asta în caracterizarea problemei și în găsirea eventualelor soluții, ori o lași baltă și nu mai faci nimic. Vă întreb – ce înseamnă cuvântul model din afirmația domnului Pogonaru? Nu vorbim de niciun model economic aici. În fapt, este vorba doar de modelul colonial bine-cunoscut al puterilor din Occident care nu și-a atins niciodată limitele. Vorbim de modelul colonial clasic care există de sute de ani și care nu și-a atins niciodată limitele pentru că este bazat pe relația centru-periferie. Și se știe cu siguranță că această relație nu are limite decât dispariția fizică a obiectului, în sensul că ori dispare centrul, ori dispare periferia. Cel mult putem spune că și-a atins limitele modelul economic x, bazat pe consum. Sau modelul de creștere economică bazat pe investiții și subminarea consumului, cum a fost în comunism. Problema cu modelul colonial este că nu a murit niciodată. Apoi, acest sistem nu are ce limite să-și mai atingă pentru că nu mai este nimic românesc. Resursele subsolului, distribuțiile de energie – sectoare care strâng bani de la toată lumea pentru că energie folosește toată lumea, la care se adaugă și băncile, toate sunt în mâna capitalului străin. Și s-au concentrat pe aceste trei domenii – resurse, distribuție și bancar pentru că acestea trei reprezintă rulajul banului. Și se știe că, dacă nu mai controlezi rulajul banului, nu mai ai nimic.“

Și?…

În aceste condiții se mai poate face ceva? „Nu se poate face nimic. Poate cei care spun că actualul model și-a atins limitele să ne spună cum se ajunge la un alt model. Cert este că nu există în istorie o țară care să fi ieșit din statutul de colonie. Chiar dacă a ieșit din punct de vedere administrativ, economic tot colonie a rămas. Adică a ieșit din statutul de colonie numai cu numele, nu și faptic și numai într-un context economic internațional. Iar acum, pentru noi, acest context internațional nu există. Mai mult, în acest moment există fenomenul opus, adică o ofensivă a capitalului străin prin țările colonialiste pe care le reprezintă. Adică nu este o ofensivă a țărilor, ci a capitalului. Singura soluție ar fi o mișcare de eliberare națională. Nu vorbim aici de o revoluție… Pentru că nu își propune să schimbe sistemul social, așa cum o fac revoluțiile. Noi vrem tot capitalism, dar vrem o altă așezare națională“, a declarat pentru Agro-Business Ilie Șerbănescu.

Ca să fie și mai clar

Știați că în ultimii ani statul român a acordat aproximativ un miliard de euro „ajutor“ companiilor străine? Fix acum doi ani, premierul de atunci, Victor Ponta, declara, legat de aceste „ajutoare“, că ele nu fac decât să sprijine dezvoltarea accelerată a României. „Când vorbesc despre sprijin mă refer la lucruri concrete care pot crește competitivitatea dumneavoastră (a companiilor străine n.r.). Mă bucur că Ministerul de Finanțe a aprobat cererea de ajutor de stat, explic de fiecare dată că ajutorul de stat nu este o donație din partea statului, se recuperează cu mult mai mult decât statul acordă, prin taxe, impozite și prin crearea de locuri de muncă. Este cel mai bun mod în care statul poate să investească o sumă de bani“, a explicat, pe atunci, Victor Ponta. Una dintre schemele ajutorului de stat regle­mentat prin Hotărârea de Guvern este cea din iulie 2012 care vizează investițiile care promovează utilizarea tehnologiilor noi (ITC). Concret, guvernul a aprobat ajutoare de stat în valoare de peste 215,4 milioane euro numai în 2013 în baza a trei scheme de ajutor de stat. Dar exemple sunt mai multe, unele de care presa nici măcar nu a auzit… Ilie Șerbănescu explică: „Aceste companii au primit ajutoare de stat de la statul român. În fapt, este singurul gen de ajutor acceptat de Uniunea Europeană în numele protecției sociale. Adică aceste ajutoare de stat sunt date corporațiilor pentru a crea locuri de muncă. De fapt, sunt sute de milioane de euro care se dau respectivelor companii. Să fim lucizi – aceste companii n-au venit aici ca să creeze locuri de muncă, ci au venit să extragă seva economică a țării… Iar utilizarea forței de muncă e un instrument. Pentru că, dacă respec­tivele firme străine ar putea veni aici fără să folosească forță de muncă autohtonă, ar face-o liniștiți. Dar asta este treaba lor pentru că asta e capitalismul. Ce pretenții putem avea noi de la ei? Ce, e treaba lor să dezvolte România? Să asigure ocuparea forței de muncă? Nu! Treaba lor este să facă profit…”

Bogdan PANȚURU