Veninul de albină mai prețios decât mierea

veninul-de-albina-benefic-pentru-sanatateVirtuțile terapeutice ale veninului de albină au fost descoperite încă din Antichitate. Istoria spune că, în urmă cu peste 2.000 de ani, Hipocrate recomanda folosirea acestui venin în tratamentul reumatismului, iar regele Carol cel Mare a fost vindecat de gută cu ajutorul înțepăturilor de albine. Astăzi știința confirmă ce spuneau medicii Antichității, iar pentru apicultori, pentru cei mai temerari dintre ei, se deschid noi orizonturi. Gramul de venin de albină se dovedește a fi mai prețios decât kilogramul de miere. Asta spune Florin Vizireanu, descendent al mai multor generații de apicultori, care se ocupă de creșterea albinelor de când se știe. Domnia sa spune că în momentul de față există o cerere mai mare față de oferta existentă, de aceea se aduce venin de albină și din afara țării.

Tehnologia de recoltare pe grilă

Recoltarea veninului de albină se face cu ajutorul unui aparat alimentat de două baterii care generează 9 volți. Astfel se transmit impulsuri electrice către o grilă de sticlă (ce poate fi așezată în fața urdinișului, în interiorul stupului sau deasupra ramelor) împânzită de fire subțiri de sârmă sub care se află un latex. Distanța între firele de sârmă este sub 0,8 mm, adică mai puțin decât are corpul albinei, astfel încât aceasta să atingă măcar unul dintre fire. Instantaneu se transmite un șoc electric care creează o excitație asupra albinei. Instinctiv aceasta își va folosi acul pentru a înțepa latexul de sub firele de sârmă. Spre deosebire de țesutul uman din care albina nu își mai poate scoate acul, latexul are un timp de revenire mult mai lent. Acest lucru îi permite albinei să lase picătura de venin, să-și retragă acul și implicit să rămână în viață. Inițial picătura de venin de albină este sub formă lichidă, dar după 48 de ore densitatea ei scade sub 1 și se cristalizează. Odată încheiat procesul de cristalizare, pulberea de venin de albină poate fi ușor identificată pentru că strălucește. Fiindcă este iritantă, cel care o extrage trebuie să poarte o mască de protecție. Aparatul de recoltat venin poate fi conectat la 10 până la 25 de grile, cu alte cuvinte poți extrage simultan veninul de la 25 de familii. Grilele de sticlă sunt alimentate în paralel, astfel încât dacă una dintre ele se strică, celelalte să funcționeze în parametrii normali. Odată recoltat veninul se pune în flacoane mici de culoare maro. Veninul se valorifică cu prețuri de la 20 până la 70 euro/gramul.

Din secretele apicultorilor „avansați“

O condiție de bază atunci când recoltezi veninul albinelor este ca, la cântar, culesul din natură să nu depășească un kilogram. Explicația este dată de faptul că în momentul electrostimulării albina ar putea regurgita nectarul și astfel impurifică veninul. O altă recomandare este ca recoltarea veninului să nu se facă în timpul culesurilor de vârf, ci în perioada culesurilor medii (în sezonul inactiv cantitatea de venin este atât de mică încât recoltarea nu este rentabilă). Un apicultor cu experiență știe că cea mai mare cantitate de venin poate fi recoltată de la albine spre sfârșitul vieții lor. În primele 15 zile de la eclozionare albina are o cantitate foarte mică de venin în punga acului și abia după 30 de zile această cantitate crește. Este așadar important ca aparatul de recoltat venin să fie pus în funcțiune în anumite perioade din viața albinei, la 45 de zile de preferat. Practic, recoltarea veni­nului se face de 4-5 ori pe an, iar cantitatea recoltată variază de la un an la altul. De regulă de la o familie de albine se obțin până în 10 grame de venin pe an. După ce a fost recoltat veninul, albinei trebuie să i se ofere timpul necesar pentru a-și reface punga de venin. Este importat de știut că această metodă nu afectează albina pe termen lung pentru că durează cel mult două ore pentru a-și reveni din starea de agitație produsă în momentul electrostimulării. Apoi insecta își continuă viața normal și produce miere în aceeași cantitate ca și înainte.

Apitoxina – veninul secretat de lucrătoarele mai multor specii de albine – este substanța care rămâne după ce partea volatilă a veninului de albine dispare.

Principala sa proprietate este efectul antiinfecțios al peptinei 401 și al melitinei care acționează asupra sistemului imunitar. Folosit în apiterapie sau apitoxoterapie, veninul reprezintă un tratament complementar sau alternativ recomandat în durerile reumatice sau altor afecțiuni articulare.

Laura ZMARANDA

Revista Agrobusiness Nr. 11, 1-15 iunie 2016, paginile 12-13

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

RSS
Follow by Email