fbpx
reclama youtube lumeasatuluitv

Vânzarea terenurilor agricole, subiectul anului 2017

Share Button

Țara a fost în campanie electorală. S-a discutat de toate, dar prea puțin despre viitorul României, mai ales despre o problemă cu impact deosebit de grav economico-social, și anume vânzarea terenurilor agricole la străini.

Chiar de la început ne exprimăm acordul deplin cu Punctul de vedere al ACADEMIEI ROMÂNE care „consideră că pământul este principalul mijloc de producție al unei țări, iar terenurile agricole reprezintă una dintre cele mai importante resurse naturale ale României și gestionarea lor responsabilă constituie o garanție pentru securitatea alimentară a generațiilor ce vor urma…“, „ACADEMIA ROMÂNĂ consideră necesară asumarea de către autoritățile competente a unor acțiuni care să orienteze piața funciară în direcția susținerii unor obiective pe termen lung în privința structurilor funciare: modificarea legislației actuale, mai ales cu privire la exercitarea dreptului de preemțiune…; operaționalizarea ADS (Agenția Domeniilor Statului)…“.

Acest punct de vedere de înaltă ținută științifică, principială și patriotică se încheie patetic: „Purtătorii conștiinței istorice (Parlament, Președinție, Guvern ș.a.- n.a.) au datoria să stabilească și să impună păstrarea și valorificarea Pământului ca sursă esențială a securității și siguranței alimentare, ca izvor de existență a generațiilor de astăzi și a celor de mâine.“ Astfel de preocupări au făcut obiectul unor dezbateri ample cu prilejul unor seminarii/dezbateri organizate, separat sau împreună, la Academia de Științe Agricole și Silvice – ASAS, Academia Oamenilor de Știință din România – AOȘR și Academia de Studii Economice – ASE.

Iată de ce apreciem că se impune cu maximă acuitate ca viitorul Parlament ales să reia în regim de urgență dezbaterea și elaborarea unei legi noi care să țină seama de provocările/sfidările cu care se confruntă lumea de astăzi, inclusiv UE: crize economice, financiare și sociale repetate care macină societățile/comunitățile statale sau locale; siguranța alimentară mondială; globalizarea cu toate efectele ei pozitive și negative; conflictele/agresiunile de orice fel; migrația/ emigrația din zonele de conflict cu toate consecințele ce decurg de aici, inclusiv pentru țările destinatare; atentate tot mai dese cu caracter organizat sau neorganizat ale unor extremiști care induc teamă și altele.

Pământul nu are valoare…

În acest cadru general prezentăm câteva argumente/motivații esențiale pentru o viitoare lege privind vânzarea terenurilor agricole, și anume:

– Evaluarea situației privind suprafețele de teren agricol care au fost vândute către cetățenii și persoanele juridice din România (eventual după naționalitatea deținătorului majoritar al capitalului) și din alte state membre UE, dar și o situație similară a terenurilor arendate;

– Stoparea vânzărilor de terenuri în mod nelegal, inclusiv a celor cu caracter retroactiv şi stabi­lirea unui plafon minim de vânzări respectând strict regimul juridic cadastral al proprietății şi a oricăror altor condiţii impuse de nevoile economiei naţionale.

– Cadrul teoretic general: „Ca dar al naturii, pământul nu este un produs al muncii, nu are valoare care să stea la baza vânzării lui ca marfă şi deci nici preţ“. (Dicţionarul limbii române, Tom XII, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2010, pag. 15.345).

Pământul capătă valoare şi devine marfă numai atunci când se încorporează investiţii de capital, ceea ce impune reevaluarea pământului pe baza cadastrului.

Respectarea regimului proprietăţii indiferent de natura lui face ca titlul II din actuala lege să fie eliminat din viitoarea lege, căci o lege cu privire la privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă nu se poate subsuma deliberat unei legi care prevede măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării de terenuri.

– Context legal-juridic. Respectarea Constituției şi a legilor ţării:

Articolul 1(1): „România este stat naţional, suve­ran şi independent, unitar şi indivizibil“;

Articolul 3(1): „Teritoriul României este inalienabil“, adică nu poate face obiectul unui act de înstrăinare (vezi şi Dicţionarul enciclopedic român, pag. 463); nu se poate vinde sau ipoteca (vezi şi Petit Larousse, pag. 468).

Articolul 3(4): „Pe teritoriul statului român nu pot fi strămutate sau colonizate populaţii străine.“

– Argument istoric. Retrologia agrară românească a consemnat cel puţin patru mari reforme concretizate în acte normative, şi anume: Legea Rurală – M.O. 181/1864, promulgată de Domnitorul Alexandru Ioan Cuza; Reforma agrară din 1921 concretizată în mai multe legi şi promulgate de Regele Ferdinand I; Decretul – Lege nr. 187/1945 şi alte acte normative cu privire la circulaţia terenurilor; Legea nr. 18/1991 cu privire la restabilirea drepturilor de proprietate particulară a pământului şi a pădurilor. Aceste reforme trebuie să dea sens şi finalitate proiectelor actuale de reglementări adoptate cu privire la libera circulaţie a terenurilor, ele fiind de mare actualitate în contextul integrării depline a statului nostru în structurile euroatlantice. Căci acestea au urmărit mereu să-l protejeze juridic, prin legile reformelor agrare, pe viitorul cetăţean împroprietărit, constituindu-se în instrumente care să interzică şi să sancţioneze orice încercare de înstrăinare sau de ipotecare a fondului funciar. Subliniem că niciun act normativ menţionat mai sus nu a conţinut deloc în textul său prevederi de înstrăinare a pământului românesc.

– Context european. Niciunul dintre capitolele de negociere nu face vreo referire explicită la regimul juridic de vânzare-cumpărare a fondului funciar care să sugereze apariţia unui act normativ privind vânzarea-cumpărarea terenurilor agricole. Mai mult, obligațiile țării noastre consemnate în „Aderarea României la Uniunea Europeană: capitolele de negociere“ prevăd la „Capitolul 4 – Libera circulație a capitalului“ pentru că: „Rămân totuși câteva excepții generale de la această libertate. Ele se referă în special la politicile naționale de Securitate și ordine publică, dar nu se extind la aspectele mai generale ale politicii economice, cum ar fi politica monetară națională sau cea a ratei dobânzii.“

De aici se naște întrebarea legitimă: ce de CSAT nu include sub „umbrela sa“ și salvagdarea fondului funciar al României, alături de fondul silvic, punând în acest fel la adăpost vânzarea (libera circulație) a acestui capital care se numește pământul țării, anulând în acest fel însăși Legea nr. 17/2014.

– Principii și valori ale UE. Nu credem în speculaţii menite să aibă ca obiectiv interzicerea unui plafon maxim de suprafaţă care să facă obiectul vânzării-cumpărării de terenuri agricole (inclusiv silvice), căci acest lucru ar fi în totală discordanţă cu principiile şi valorile fundamentale ale UE şi ar con­duce la proliferarea euroscepticismului, în ultimă instanţă la prăbuşirea ideii de Europă Unită. Este vorba de valori – principii care stau la baza construcției europene, cum sunt: solidaritatea, reciprocitatea, identitatea și integritatea statului național, suveranitatea ș.a.

– Impact economico-social şi politic. Vânzările de terenuri agricole şi silvice din România ultimilor ani evidenţiază implicaţii majore, mergând până la afectarea siguranţei sociale şi naţionale, pur şi simplu până la dispariţia statului ca naţiune. Mai amintim că liberalizarea necontrolată a pieţei funciare a creat un pericol social iminent deoarece, în condiţiile depopulării zonelor rurale, se va accentua sărăcia ca urmare a creşterii gradului de îmbătrânire a populaţiei şi a exodului celor tineri spre alte state din UE; se va exacerba specula cu terenuri; vor dispărea proprietățile care au aparţinut locuitorilor, date acestora prin expropriere de către Cuza (1864) şi de Ferdinand (1921), iar astăzi oamenii îşi vând pământul pe bani sau pe calea rentei viagere. Considerăm că statul trebuie să acorde împrumuturi cumpărătorilor români așa cum procedează și alte țări membre ale UE.

– Securitatea alimentară a populației. În anii care au urmat după Revoluţie, fără a exista vreo reglementare, s-a petrecut un proces masiv de vânzare a terenurilor agricole către străini, ceea ce a generat o serie de probleme/litigii, nerezolvate până astăzi, cele mai multe cumpărări având loc în afara cadrului legal sau prin tehnici judiciare ingenioase, vecine cu infracţiunea, nerespectându-se regimul juridic al vânzării-cumpărării pământului cu privire la cadastrul funciar. Iată de ce noua lege trebuie să aibă caracter de retroactivitate.

Dezbatere-referendum. Propunem ca actualele dezbateri să cuprindă analize minuţioase la nivel naţional/forum cu toate organele şi organismele de decizie ale statului, cu parteneri sociali, ONG-uri, mass-media şi, nu în ultimul rând, cu mediul academic. Apoi, o sinteză a propunerilor ce vor rezulta să facă obiectul unui nou proces de legiferare în Parlament, astfel încât acest act normativ de însemnătate covârşitoare pentru ţară să se constituie într-un act de voinţă la nivel naţional până la Referendum.

În general, observaţiile făcute pe textul legii vechi trebuie să fie analizate pentru a intra în conţinutul noii legi. De exemplu, interzicerea vânzării pe o distanţă de 100 km de la graniţă şi suprafaţa maximă ce se poate vinde să nu depășească suprafaţa medie a unei exploataţii medii familiale din România (3,5 ha în prezent). De asemenea, alte probleme legate de restricții/preemțiuni se pot introduce în textul noii legi consultând modele/ experiențe din alte state ale UE care să stăvilească acest proces de înstrăinare a pământului.

Prof. univ. dr. ing. Vidu BIDILEAN, membru de onoare al ASAS

Revista Agrobusiness nr. 1, 1-15 ianuarie 2017 – pag. 8-9-10

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.