Un sistem alimentar eficient, crucial pentru Europa

Dincolo de dimensiunea socială, pandemia Covid-19 a întărit ambițiile ecologice ale Comisiei și dorința sa de a acționa rapid în acest domeniu, prezentă deja în Acordul verde european în decembrie 2019. Criza cauzată de pandemia Covid-19 a evidențiat vulnerabilitatea europeană din cauza sărăcirii tot mai mari a biodiversității și a demonstrat importanța crucială a unui sistem alimentar eficient pentru societate.

În timp ce peste 950.000 de oameni din UE se consideră că au murit în 2017 din cauza unei diete slabe, 33 de milioane de europeni nu și-ar putea permite o masă de calitate pe zi, avertizează Comisia. O parte din populația statelor membre depinde și de politicile de ajutor alimentar, iar insecuritatea alimentară a acestei populații amenință să se înrăutățească odată cu perspectiva unei crize economice cauzate de pandemia Covid-19.

Prin strategia privind biodiversitatea, Comisia abordează aspecte precum protecția ecosistemelor naturale, ecologizarea investițiilor financiare ale UE și locul spațiilor verzi în orașe. Cu strategia „de la fermă la furculiță“, Comisia intenționează să abordeze securitatea alimentară și să reducă amprenta climatică a sistemului alimentar.

Asocierea dintre supraponderalitate și în special obezitate (care nu este o boală în sine) și patologii grave precum diabetul, hipertensiunea, bolile cardiovasculare reprezintă o problemă de sănătate publică de importanță crescândă. Pe termen lung, speranța și calitatea vieții multor europeni vor fi afectate; ca atare, politicile publice trebuie să rezolve această problemă.

Proporția persoanelor obeze din populația lumii a crescut constant din anii 1970, aproape triplându-se în perioada cuprinsă între 1975 și 2016. În Europa, între 2008 și 2014, doar 3 țări membre din 28 au văzut scăderea ratei lor de obezitate. În Franța, între 1992 și 2009, adică mai puțin de 20 de ani, rata obezității s-a dublat, de la 7% la 15% din populație.

Conform cifrelor Eurostat, țările cel mai puțin afectate de obezitate și supraponderalitate în 2014 sunt: România (9,4%), Italia (10,8%), Belgia și Suedia (14%). În schimb, cele mai afectate sunt Malta (26%), Letonia (21,3%), Ungaria (21,2%), Estonia (20,4%) și Regatul Unit (20,1%).

Factorii explicativi ai obezității sunt multipli, dar „transformarea modurilor de mâncare este cel mai decisiv element“; tranziția nutrițională în curs marchează o creștere continuă a aportului de calorii, grăsimi și zahăr, o cerere în creștere pentru produse industriale procesate, precum și o dependență crescută de alimentație din „afara casei“. Acest aranjament slăbește echilibrul alimentar.

Progresele tehnologice au încurajat comercializarea produselor ieftine, bogate în grăsimi, zahăr și sare, iar mediul nostru alimentar ne încurajează să ne bucurăm de alimente dincolo de ceea ce avem nevoie.

Pe de altă parte, proporția persoanelor obeze este cel mai adesea indexată la nivelul de trai. Cu cât acesta din urmă este mai scăzut, cu atât dieta zilnică este mai puțin diversificată și mai puțin bogată în produse proaspete și sănătoase.

Obezitatea și excesul de greutate sunt, fără îndoială, legate de mijloacele alocate cheltuielilor pentru alimente. Dar nu numai. Populația pare să-și piardă interesul pentru etaloanele nutriționale și își afirmă preferința pentru alimentele cu conținut caloric ridicat. Intenția de a slăbi, prin intermediul obiceiurilor alimentare scumpe, poate fi percepută ca o constrângere nejustificată atunci când această populație este supusă unor constrângeri puternice de consum ca urmare a situației veniturilor lor.

Lipsa de activitate fizică

Un alt factor major este lipsa de activitate fizică. Prin urmare, activitatea fizică este de asemenea importantă, însă activitatea sportivă regulată nu va putea contrabalansa efectele dăunătoare ale unei diete dezechilibrate. Dacă există o predispoziție genetică la obezitate la anumite persoane, mediul și condițiile de viață asociate sunt cele care pot produce obezitate pe termen lung.

În plus, dacă obezitatea se instalează, aceasta modifică biologic masa grasă a corpului care se află într-o stare de inflamație cronică. Cu toate acestea, supraponderalitatea nu ar trebui privită ca o boală în sine: persoanele cu un IMS mai mare de 25 pot trăi fără ea.

Persoanele cu venituri reduse sunt mai predispuse să favorizeze plăcerile dietetice imediate decât o dietă echilibrată dacă ele constată că nu oferă beneficii tangibile imediate.

În ceea ce privește legitimitatea acțiunii publice, există două teze opuse: pe de o parte, responsabilitatea individuală, consumatorul este suveran și oferta satisface cererea; autoreglementarea are prioritate asupra constrângerii publice. În schimb, teza „mediului obezogen” implică faptul că indivizii operează într-un mediu cu o aprovizionare cu alimente pe care nu o controlează și unde statul ar putea fi autoritatea de reglementare.

Alegerile prezentului pot avea consecințe ireversibile asupra sănătății generațiilor viitoare.

Pe de altă parte, costul obezității suportat de stat împinge de asemenea la acțiune. Costul suplimentar al cheltuielilor medii de sănătate pentru o persoană cu un IMC mai mare de 27 este de fapt estimat la 600 de euro pe an.

Guvernele se confruntă cu o dilemă: „trebuie să-și hrănească populația asigurând în același timp accesul la alimente de bună calitate nutrițională, al căror preț este considerat prea mare pentru o parte a societății“. Cu toate acestea, „dacă populația nu mai este capabilă să se autoregleze și consumă alimente nesănătoase sau nu le dorește, este de competența statului să o facă“.

„Taxa comportamentală“

Mai multe state încearcă să schimbe comportamentele alimentare riscante prin creșterea impozitării anumitor produse calificate drept „junk food“. Denumită și „taxă comportamentală“, această taxă modifică costul imediat al alegerilor alimentare. Autoritățile publice își justifică recursul prin costurile medicale suplimentare generate de o dietă proastă.

România este una dintre țările pioniere în acest domeniu deoarece a impus o taxă pe activitatea restaurantelor de tip fast-food în 2010.

Danemarca a impus majorarea impozitelor în cazul activităților din cofetării, precum și pentru bauturile acidulate și înghețată în 2013. Proiecte similare au fost implementate de atunci în mai multe țări europene.

În afara Europei, Chile a implementat cel mai mare impozit din lume pe băuturile acidulate (18%), iar guvernul a interzis recent vânzarea jucăriilor pentru copii odată cu alimentele. Inițiativa este remarcabilă, dar impozitarea nu este suficientă dacă stimulentele de consum nu sunt la fel de reglementate, cum ar fi publicitatea.

Chiar dacă sănătatea rămâne responsabilitatea statelor, Comisia intenționează să formuleze recomandări de acțiune la nivel european și de armonizare a politicilor.

Una dintre cele mai decisive recomandări ale Comisiei constă în controlul publicității destinate copiilor și adolescenților, care este foarte frecvent utilizată de sectorul agroalimentar pentru a vinde produsele prelucrate. Comisia reco-

mandă, de asemenea, să se ofere consumatorilor informații mai clare cu privire la valorile nutriționale ale alimentelor, în special printr-o etichetare mai completă, care indică conținutul de acizi grași, sare și zahăr din alimente.

În cele din urmă, Comisia propune completarea acțiunii statului cu un parteneriat public-privat deoarece producătorii, distribuitorii și procesatorii implementează deja mecanisme de piață pentru a orienta deciziile persoanelor (în special către un consum mai mare). Aceleași mecanisme ar putea fi utilizate pentru a promova produse sănătoase.

Cel mai important lucru este să oferim alternative populației; informarea și avertizarea consumatorilor cu privire la comportamentul lor care este riscant, dăunător pentru sănătatea lor rămâne un pas capital deoarece „a-i face să se simtă vinovați fără a oferi o soluție nu are sens“.

Dr. ing. Daniel BOTĂNOIU