Un manager denunţă mafia agricolă

• Subvenţiile ar trebui date pe unitatea de produs, afirmă ing. Nicolae Mănăilă.
• Pe piaţa uleiului, mafia stabileşte preţul.
• Cu geanta de bani la roata maşinii.

În anul recent încheiat, fabrica de ulei Helianthus din Priponeşti (judeţul Galaţi) a pus în funcţiune o linie automatizată de îmbuteliere. Astfel, s-a încheiat o etapă, ultima dintr-un program investiţional de ordinul sutelor de mii de euro. Afacerea se derulează în sistem integrat: producţie, prelucrare, transport şi desfacere.

La început a fost oleiniţa

În nordul judeţului Galaţi se află una dintre cele mai moderne fabrici de ulei. Inginerul Nicolae Mănăilă (foto), un om trecut prin multe, şi-a împlinit un vis născut în urmă cu 20 de ani. „Imediat după Revoluţie nu era untdelemn pe piaţă. Am zis să încerc, cu toate că nu ştiam mai nimic despre tehnologia acestui produs. Lucrasem o viaţă în viticultură şi vinificaţie. Am cumpărat 1,3 hectare de teren, de fapt era o baltă: cu izvoare, cu gâşte, cu raţe… A trebuit să umplu cu tone de pământ şi piatră şi apoi să împrejmuiesc suprafaţa. În anul 1993 am achiziţionat o oleiniţă cu o capacitate de 10 t/24 ore. Apoi, am cumpărat pereţi prefabricaţi din beton pentru blocuri, am făcut construcţia, instalând şi presa cu prăjitor.”

O primă „ţeapă” rafinată

Din prefabricate s-au ridicat două magazii, pentru floarea-soarelui şi şrot. Pasul următor, o instalaţie de rafinare a uleiului. „Am găsit o firmă ieşeană şi… am luat ţeapă de câteva miliarde de lei vechi! Societatea a intrat în faliment, fiind nevoit să continui de unul singur toată rafinăria”, ne-a declarat patronul.

Ulei şi oţet

Firma Helianthus Oil nu are datorii, lucrează cu 40 de salariaţi, oamenii sunt mulţumiţi, primesc salariile la timp… Investiţiile au continuat: silozuri de 300 şi 200 tone, presă cu filtru grosier, linie de îmbuteliere, instalaţie de făcut butelii din plastic, mijloace de transport – un TIR, cisternă, autocamioane, spaţii de desfacere… Practic, se face sticla, se umple, se depozitează şi se împachetează, se pune pe paleţi şi… pleacă în ţară. Ceva mai târziu, inginerul Nicolae Mănăilă a putut cumpăra şi secţiile de oţet şi de vinificaţie unde a lucrat o viaţă. Acum, Helianthus produce şi ulei de gătit, şi oţet din vin de fermentaţie.

Birocraţia prosperă, Sapardul este mort!

Nicolae Mănăilă este scârbit de birocraţie. Vorbeşte despre accesarea eurofondurilor ca despre… morţi! „Am o exploataţie agricolă cu teren în arendă de 300 hectare. Am avut un proiect Sapard de pe urma căruia am luat un tractor, un plug, un combinator. Am renunţat să mai fac proiecte din cauza birocraţiei.”

Pe geanta samsarului scrie evaziune

Recolta a fost bună în 2010, lucrările de toamnă s-au încheiat, iar subvenţiile nu prea au venit la timp. „Subvenţiile care se dau pe suprafaţă ar trebui acordate pe unitatea de produs. Şi atunci, interesul fermierului este să crească producţia. Subvenţia este pentru toată lumea la fel. Sunt avantajaţi cei care au suprafeţe mari şi dotarea în pas cu progresul tehnologic. Ar trebui să se ţină cont de factură, unde scrie clar: atât am vândut, atâta-i producţia! Până acum i s-au dat fermierului 130 de euro, chiar dacă a făcut 5.000 kg la hectar sau 1.000 kg. Atunci, ce gândeşte omul: din cinci, vând patru la negru şi una o declar!”

Despre evaziunea fiscală din agricultură, fermierul Nicolae Mănăilă este… ferm: „Trebuie să se ia măsuri împotriva acestui adevărat flagel, mai ales a samsarilor care vin cu geanta plină cu bani să ia recolta din capătul lanului… Aici statul pierde foarte mult; se ocolesc impozitele.“

Dictatul de monopol

Pentru Nicolae Mănăilă, drumul pe piaţa uleiului pare a fi destul de… unsuros! „Aici este o mafie extraordinar de puternică. Companiile multinaţionale au cumpărat fabricile de ulei de la Oradea, din Capitală, de la Iaşi, după care… le-au închis! Acum a venit rândul Buzăului. Vor să pună monopol pe toată zona; vorbesc aici despre Ungaria şi Bulgaria… Jocurile sunt făcute pe partea economică. Când au ridicat preţul la ulei, când l-au coborât. Nu a fost unul stabil, dovadă că şi la ora actuală este fluctuant, ca noi să nu rezistăm concurenţei…“, ne-a declarat Nicolae Mănăilă.

Şi a continuat: „Americanii de la Cargill vin şi dirijează preţurile pe piaţă. Mi-au oferit pe grâu 0,45 lei pe kg, zicând că n-are gluten, iar la ora asta kilogramul de grâu este de 1 leu. Am pierdut câteva miliarde de lei vechi.”

„După 20 de ani de privatizare am luat destule ţepe, am pierdut miliarde de lei vechi. Până mi-am format o reţea de beneficiari a durat. Acum, ne cunoaştem între noi. Vând mai mult zonal, pe o rază de 50-200 km. Am reuşit să intru pe Vrancea, Bacău, Suceava, Harghita”, ne-a declarat Nicolae Mănăilă.

Piaţa uleiului din România este dominată de două concerne. O firmă mică, precum Helianthus, abia dacă se mai poate strecura. Omul de afaceri spune: „Floarea-soarelui este lăsată de la Dumnezeu ca să facem ulei din ea!”. Iar el, inginerul Nicolae Mănăilă, împlineşte visul seminţei de a deveni ulei!

Dragoş RĂILEANU