Cadastrul, ce a fost, ce a mai rămas

Autorul articolului de faţă este la ora actuală personalitatea ştiinţifică cea mai autorizată să facă o analiză a cauzelor ce au condus la dezorganizarea unui sector ce se caracterizează prin profesionalism, corectitudine şi eficienţă practică. De aceea, spusele domniei sale trebuie luate ca un îndrumar îndreptat spre înlăturarea unor nereguli care au transformat cadastrul funciar într-o activitate ce a condus la abuzuri şi haos general.

În materie de cadastru şi organizare a teritoriului, unele zone ale României au o tradiţie seculară.

Aceste două activităţi deosebit de specioase s-au realizat printr-un sistem perfecţionat şi într-o viziune unitară, în care au fost înregimentate valori umane de excepţie. Mai ales în ultimii 50 de ani, prin crearea în cadrul Ministerului Agriculturii a Institutului de Studii şi Proiectări Agricole – ISPOTA, apoi a Institutului de Geodezie, Fotogrammetrie, Cartografie şi Organizarea Teritoriului – IGFCOT, această activitate a fost ridicată la un nivel ştiinţific de rang înalt. Ea a avut un profil mixt: cercetare, inginerie tehnologică, proiectare.

În interrelaţie permanentă, IGFCOT şi OCOTA au realizat un sistem unitar de măsurători, o evidenţă a fondului funciar, planuri şi hărţi la diferite scări pentru toate cerinţele economiei naţionale, a băncii de date geodezice şi cartografice, a băncii de date cadastrale şi un sistem unitar de organizare a teritoriului.

Ce nu s-a lichidat a fost dezorganizat

Întreaga activitate, cu o structură organizatorică de execuţie a măsurătorilor terestre, cadastrului şi organizării teritoriale, creată şi dotată de către Ministerul Agriculturii, a fost transferată la Ministerul Administraţiei şi Internelor (la solicitarea unui ministru al agriculturii neprofesionist, pentru a nu mai fi întrebat de aplicarea Legii nr. 18/1991). Or, în condiţiile diversificării formelor de proprietate şi de folosire a terenurilor, era cu atât mai necesară această activitate la Ministerul Agriculturii. Ceva mai mult, în mod abuziv, ignorând prevederile capitolului VII din Legea nr. 18/1991 – Legea fondului funciar, activitatea de organizare şi amenajare a teritoriului a fost lichidată.

Primele consecinţe

Astfel, Ministerul Agriculturii a fost lipsit de principalul organism tehnic pentru cunoaşterea sistematică şi permanentă a fondului funciar. Aceasta a avut ca implicaţii directe:

– lipsa evidenţei funciare şi a deţinătorilor, necultivarea sau folosirea neraţională a terenurilor;

– amplasarea necoordonată a investiţiilor;

– lipsa activităţilor de proiectare pentru organizarea unor exploataţii viabile prin comasare, asociere, arendare şi aplicare a unor sisteme raţionale de agricultură recomandate de cercetarea ştiinţifică;

– neutilizarea fondurilor UE;

– nerealizarea unei baze reale pentru sistemul de taxe şi impozite etc., nerealizarea unei dezvoltări coordonate a spaţiului rural.

Fapt este că lipsa ordinei teritoriale, dispersarea şi fragmentarea (47 milioane de loturi faţă de 22 milioane înainte de război) au dus la necultivarea a 1/3 din terenul agricol, dar mai ales la imposibilitatea asigurării intensificării producţiei agricole, având drept consecinţă directă asigurarea produselor agroalimentare din import.

O instituţie „stat în stat“

De fapt, prin Legea nr. 7/1996 – legea cadastrului s-a creat în ideea realizării mai rapide a cadastrului general. Adevărul este că Oficiul Naţional de Cadastru, Geodezie şi Cartografie, care printr-o succesiune de legi nu a realizat decât dezvoltarea unor structuri organizatorice deosebit de stufoase şi comode, a transformat o activitate de teren în activitate de birou, centrată în principal pe circulaţia juridică a terenurilor şi imobilelor.

Cel mai edificator fapt privind activitatea desfăşurată de o asemenea instituţie devenită autonomă, „stat în stat“, este că, în decursul a 15 ani, nu a realizat cadastrul în nicio comună din România, ceea ce constituia principala activitate prevăzută prin lege.

În folosul cui s-a creat haosul?

Subliniem că preocuparea acestei stufoase agenţii s-a rezumat numai la cadastrul edilitar în localităţile urbane şi la obţinerea unor avantaje materiale directe în relaţiile cu cetăţenii. În spaţiul rural, care deţine 95% din teritoriul României, domină haosul, în lipsa unei cunoaşteri a stării fondului funciar.

Soluţii există: este nevoie de decizii raţionale

În aceste condiţii, singura soluţie care se impune este retrocedarea activităţii de cadastru de la Ministerul Administraţiei şi Internelor la Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale. Ea ar trebui reorganizată ca direcţie generală (şi nu agenţie) pentru a fi coordonată şi controlată în mod eficient. De asemenea, se impune revenirea la vechea structură (OCOTA + IGFCOT), ceea ce îi va asigura calitatea de principal organ tehnic pentru evidenţa şi folosirea raţională a fondului funciar. În fapt, este vorba de crearea unei structuri agrare viabile în exploataţii cu terenuri comasate şi organizate pentru aplicarea unor sisteme raţionale de agricultură recomandate de cercetarea ştiinţifică.

Reorganizarea şi reactivarea activităţii de cadastru şi organizarea teritoriului vor avea un dublu efect: realizarea evidenţei tehnice, economice şi juridice, respectiv identificarea, descrierea, înregistrarea în documentele cadastrale a imobilelor (teren cu sau fără construcţie) de pe întreg teritoriul ţării, precum şi organizarea şi amenajarea teritoriului agricol, a exploataţiilor agricole fără de care agricultura nu îşi poate îndeplini funcţiile sale.

Altfel, starea de lucruri din interiorul unei instituţii total închistate conduce la avansarea unor obiective de râsul curcilor, cum ar fi cele cuprinse în Cartea Albă a Cadastrului (2002) şi Strategia Naţională pentru Dezvoltarea Durabilă a României – Orizonturi 2013-2020-2030 (2008), care prevăd ca până în 2013 să se realizeze cadastrul numai într-o comună, iar finalizarea cadastrului să fie în 2030, în timp ce organizarea teritoriului nici nu este amintită.

Aceasta este prima măsură necesară pentru revenirea la un sistem de cadastru şi organizare a teritoriului care să reprezinte o parte componentă a viitoarei strategii de dezvoltare a agriculturii.

Şi încă un aspect care trebuie înţeles: chiar dacă se autofinanţează – într-o măsură mai mare sau mai mică – instituţii ale statului – cum este şi Agenţia de Cadastru şi Publicitate Imobiliară – care nu-şi îndeplinesc obiectivele pentru care au fost create pentru interesul general trebuie reorganizate în mod util, eficient pentru societate.

Prof. univ. dr. ing. Ion BOLD
Membru titular al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice