Patron peste salcia energetică

• Director general la tractoare, acum manager în energia verde

Cine este Benko Sandor

S-a născut în Ulieş (Mureş). Este inginer mecanic, absolvent al Institutului Politehnic din Iaşi, în 1971.

A lucrat timp de 17 ani la Fabrica de Tractoare din Miercurea-Ciuc, unde a urcat până la funcţia de director general. Din 1990, s-a implicat în energii verzi, regenerabile, ca patron. Firmele sale vizează fabricarea mobilei, producerea de brichete şi peleţi, plantaţii energetice, utilaje din domeniu, cum ar fi cazane pentru arderea peleţilor. Este căsătorit şi are doi copii, un fiu şi o fiică.

Datele statistice arată că, în România, există peste 1,5 milioane ha de terenuri cu umiditate ridicată, de pe care s-ar putea exploata salcia (Salix) energetică, care se înscrie în surse regenerabile de energie.

Costurile cu înfiinţarea (lucrări agricole, procurare puieţi) sunt de aproximativ 1.500-1.600 de euro/ha, iar „pădurea“ poate fi utilizată până la 30 de ani.

Producţia pe un hectar, în condiţii normale, este de 30 t/ha tocătură (biomasă) la o umiditate de 30%. Cum preţul acesteia este de vreo 40 de euro/t, rezultă un venit total de 1.200 de euro/ha. Asta în primii doi ani, după care cheltuielile scad.

Pionierul unor astfel de plantaţii în România este Benko Sandor, din Miercurea-Ciuc, care ne-a oferit informaţii legate de agrotehnică.

Recomandări tehnice

Calitatea terenului

„Este important ca, în limita posibilităţilor, distanţa dintre utilizator şi plantaţie să fie cât mai mică. Suprafața minimă rentabilă este de 5 ha. Solurile cele mai bune au pH 5,5-7,5, dar pot fi utilizate și altele, cu PH 3,5-10. Se recomandă terenurile argiloase, dar sunt bune şi cele nisipoase, dacă se poate asigura umiditatea necesară“, a declarat Benko Sandor, pentru Lumea Satului.

Salix creşte foarte bine în zonele cu înmlăştinare permanentă sau periodică, având o capacitate de evapotranspiraţie de 15-20 litri apă/zi/m².

Pregătirea solului

Domnia sa a spus că pregătirea solului începe cu un an înaintea plantării puieților, cu eliminarea buruienilor şi distrugerea rădăcinilor acestora. Terenul se ară și se lasă necultivat. Buruienile care apar în cursul verii se distrug cu erbicide totale, cum ar fi Roundup (glifosat, 360 g/l) sau glifosat 6 l/ha, dizolvat în 350-400 l apă. Mai sunt necesare intervenţii mecanice, discuit și prăşit mecanic, pentru distrugerea completă a rădăcinilor.

Toamna se execută o nouă discuire, iar primăvara, încă o erbicidare totală, cât mai aproape de momentul plantării.

Plantare

„În cazul executării manuale, înaintea plantării, lujerii se taie la lungimea de 18±1 cm și se țin în apă minimum 24 de ore“, a menționat Benko.

Conform sfaturilor date, plantarea se face din martie (după dezgheţ) până la mijlocul lunii mai. Puieții plantați în lunile martie și aprilie au o dezvoltare mai bună a rădăcinii, deci și a arboretului.

Plantarea se face pe câte două rânduri, la o distanţă de 75 cm între ele, urmate de un spaţiu liber de 150 cm, după care iarăși două rânduri la 75 cm și așa mai departe.

Distanţa între doi puieți pe rând este de 60-65 cm. La un hectar, sunt necesare aproximativ 14.000 de bucăți.

Pentru a uşura recoltarea (cu combină sau cu tractor la care se atașează un utilaj de recoltat), este bine ca rândurile să fie cât mai lungi, iar la capete să existe drumuri de acces. În caz contrar, trebuie lăsat liber un spaţiu necesar pentru întoarcerea mașinii.

Întreţinere

În opinia lui Benko Sandor, combaterea buruienilor este foarte importantă. La cel mult o săptămână după plantare, se administrează Cougar sau Bacara, soluţii care acţionează asupra seminţelor buruienilor. În perioadele următoare, se acţionează mecanic, ori de câte ori va fi necesar, în general de 6-8 ori pe an. Ca regulă generală, se intervine atunci când, pe o suprafaţă cât palma, apar 2-3 buruieni mai mari de 2-3 cm.

În anul al doilea, sunt suficiente în general două intervenţii mecanice.

„În cazul în care, în primul an, am reuşit să facem o combatere eficientă, în anii următori nu va mai fi necesară nicio intervenţie, pentru că plantele se consolidează şi buruienile nu mai au condiţii de dezvoltare“, a afirmat Benko.

Îngrăşăminte

La începutul dezvoltării, plantaţia de Salix are nevoie de îngrăşăminte, în special pe bază de azot. Îngrășarea se face fie cu produse chimice, fie cu nămol de la staţiile de epurare ale localităţilor.

Cantităţi recomandate de îngrăşăminte chimice (azotat sau uree): anul I – 450 kg/ha, anul II – 100-150 kg/ha, anul III – 100-150 kg/ha.

Administrarea se face primăvara, înainte de a începe creşterea lugerilor. Se acordă o mare atenţie, astfel încât utilajul folosit să nu distrugă tulpina!

Împrăştierea nămolului se face înainte de plantaţie sau imediat după recoltare, cu ajutorul utilajului clasic de împrăştiat bălegar. Nămolul asigură necesarul de fosfor (P), dar nu şi necesarul de potasiu (K), motiv pentru care acesta se administrează separat.

De asemenea, frunzele căzute asigură o bună sursă de fertilitate pentru sol.

Recoltare

Recoltarea se face iarna, după ce au căzut frunzele. Pentru suprafeţe mari, se utilizează combina dotată cu un sistem special (dispozitivul H2, pentru combine Claas Jaguar). Mașina taie lugerii, îi toacă, iar tocătura se colectează într-o remorcă tractată de un tractor (similar cu recoltarea porumbului pentru siloz).

Dacă terenul nu permite intrarea combinei, se recomandă utilaje de recoltat, atașabile la tractor. Acestea au o productivitate mai redusă, dar o mobilitate mai mare.

Traian DOBRE