Ucraina, monedă de schimb a Europei în geopolitica alimentară

Geopolitica alimentelor va fi un subiect definitoriu al următoarelor decenii. Cele mai multe zone agricole sunt fie închise, fie afectate de schimbările climatice. Ucraina diferă: o „țară goală“, înzestrată cu soluri fertile, susceptibile pentru agricultura mare. Aceasta oferă Europei oportunitatea de a investi în potențialul agricol al Ucrainei și de a deveni un exportator net de produse agricole, precum Brazilia.

Deja, Ucraina este un exportator cheie de grâu, orz și semințe oleaginoase, dar randamentele sunt modeste și nu doar din cauza secetei. Cu investiții inteligente, Ucraina poate fi un nou motor al sistemului alimentar mondial care poate amortiza variabilitatea indusă de schimbările climatice care amenință alte regiuni majore producătoare de alimente și proviziile locale de alimente din întreaga lume.

În trecutul recent, producția și comerțul alimentar au avut un succes îndoielnic. În cazul reducerii exporturilor de către SUA către Uniunea Sovietică după invazia sovietică a Afganistanului în 1980, embargoul a fost ineficient, deoarece alți exportatori de alimente, cum ar fi Argentina, Australia și Franța, au preluat slăbiciunea, în timp ce fermierii din Vestul Mijlociu al SUA au pierdut această piață apărând astfel falimentele fermelor.

Astăzi, oportunitatea este mai nuanțată și mai globală. Investițiile europene în Ucraina pot fi văzute ca un exercițiu de soft power: putere prin, mai degrabă decât putere asupra, sprijinirea securității alimentare globale și a rezistenței la schimbările climatice, oferind un instrument prin care șocuri economice, sociale și politice care ar putea fi declanșate de penuria globală de alimente și/sau creșterile de preț pot fi minimizate și, prin urmare, promovând stabilitatea globală și o platformă pentru prosperitate.

Pentru ca Ucraina să joace acest rol, țara are nevoie de pace. Consiliul European a început negocierile de aderare cu Kiev, cu perspectiva aderării Ucrainei la Uniunea Europeană în anii 2030, cu condiția ca reformele cheie în guvernanță, statul de drept și economie sa fie realizate.

Avem o perspectivă optimistă atât asupra păcii, cât și asupra aderării Ucrainei la Uniunea Europeană, dar dezvoltarea economică viitoare înseamnă provocări profunde în societate. Una dintre acestea va fi reprezentată de o societate îmbătrânită, probabil traumatizată de război, cu puțini tineri care intră pe piața muncii, în special în agricultură. Dar Ucraina ar putea deveni un banc de testare a unei alte etape a regimului alimentar corporativ: un regim alimentar aproape în întregime automatizat, care se decuplează de munca umană prin, de exemplu, inteligența artificială.

De fapt, Ucraina nu va avea aproape nicio alternativă fără a îmbrățișa inteligența artificială care se poate baza pe date publice vaste, cum ar fi date despre vreme și sol și sisteme automate de monitorizare pentru a aplica doar inputurile minime necesare pentru producția optimă a culturilor, managementul buruienilor și dăunătorilor. În același timp, sistemele bazate pe inteligența artificială sunt deja folosite în Ucraina pentru deminarea zonelor agricole.

Dezvoltarea agriculturii de înaltă tehnologie nu va fi ieftină. Ucraina va trebui să atragă capital de la instituțiile financiare internaționale (IFI) și/sau investitori de capital privat pentru a-și extinde sectorul agricol. Reformele politice în conformitate cu cerințele de stat membru ale Uniunii Europene vor fi esențiale pentru a atrage un astfel de capital. De fapt, cea mai mare companie de investiții din lume, Blackrock, și una dintre cele mai mari bănci de investiții, JP Morgan, au purtat deja discuții cu guvernul ucrainean pentru a sprijini înființarea unei bănci de reconstrucție în iunie 2023 cu finanțare mixtă de la corporații din sectorul privat, susținute de IFI din Europa și America de Nord, în valoare de cel puțin 400 de miliarde de dolari.

Sectorul agricol al Ucrainei va avea nevoie, de asemenea, de o infrastructură funcțională, capabilă sa transporte mărfuri către restul lumii. Blocada rusă a porturilor de la Marea Neagră și atacurile neîntrerupte asupra instalațiilor acestora au subliniat cât de dependentă este Ucraina de infrastructura de transport extern și de comerțul deschis prin Bosfor, precum și de dorința de a îmbunătăți sistemele feroviare către porturile baltice și adriatice.

Agricultura globală se află într-o stare de criză recurentă, exacerbată de creșterea mare a populației în țările cu resurse limitate din Sudul Global.

Puține țări oferă potențialul agricol al Ucrainei împreună cu puterea financiară a investitorilor europeni din sectorul public și privat.

Costurile de producție vor fi semnificativ mai mici în timp dacă tehnologiile noi sunt utilizate în producție și există o infrastructură de transport modernizată care să asigure fluxuri comerciale fluide.

Potențialul agricol al Ucrainei ar putea fi o piatră de temelie a politicii externe europene, acționând ca un exportator cheie de cereale strategice către piețele din Sudul Global, atât pentru a stabiliza crizele politice, economice și sociale rezultate din insecuritatea alimentară, cât și pentru a se adapta la schimbările climatice și la pierderea biodiversității.

Dr. ing. Daniel BOTĂNOIU