Struţii crescuţi la Mangalia iau drumul Vestului

strutiPovestea unei afaceri de succes care le-a adus unor întreprinzători din Mangalia un venit frumuşel, dar şi un trai sănătos este un exemplu pentru mulţi români care nu au avut încă curajul să se apuce de un business prea puţin dezvoltat în ţara noastră.

Totul a început în anul 2004, când familia Pătrănoiu Vasile şi Aurelia s-au decis să crească struţi. Aurelia Pătrinoiu susţine că a preferat să înlocuiască creşterea animalelor tradiţionale, de care tot românul se ocupă, cu una care nu se prea întâlneşte în România. Cei doi soţi au preferat să crească struţi pentru că au aflat din documentările făcute că au cea mai bună carne, la fel şi ouăle sunt cotate ca fiind foarte sănătoase, ambele conţinând foarte puţin colesterol.

În anul 2004 au achiziţionat primele familii de struţi din Ungaria şi au ajuns în prezent să aibă 30 de familii, adică 90 de păsări, ţinând cont că o familie este formată dintr-un mascul şi două femele. Pe lângă acestea în fermă mai sunt crescute alte 50 de păsări care sunt ţinute pentru reproducere şi urmează să formeze, în curând, şi ele familii. Pe lângă aceştia, ferma mai dispune de 80 de struţi ajunşi la maturitate, buni de tăiat, care urmează a fi vânduţi şi alţi 200 de pui de struţi. În total, în prezent, ferma de la Mangalia, situată chiar lângă staţiunea Jupiter, are peste 400 de struţi, dar cifra oscilează de la o zi la alta, în funcţie de fluxul de producţie din primăvară până în toamnă.

Avem cel mai mare abator, dar nu şi o piaţă de desfacere

În acest sezon de reproducere cei doi fermieri au vândut peste 300 de păsări, de câte 100 kg bucata, păstrând cele 50 de păsări care urmează să formeze noile familii când ajung la vârsta maturităţii. Pentru că nu au piaţă de desfacere în România struţii sunt comercializaţi atât pentru creştere, cât şi pentru tăiere, prin intermediul unui cetăţean ungur care le livrează în ţări ca Elveţia, Italia, Belgia sau Franţa pentru că la noi în ţară nu au primit sprijin să-i poată distribui. La supermarket-uri un kilogram de carne de struţ ajunge şi la 100 de lei, deşi de la producător porneşte cu un preţ mult mai mic. La noi în ţară există un singur abator, la Giurgiu, care de altfel este cel mai mare din sud-estul Europei. Un struţ mare poate ajunge la ferma de la Mangalia la un cost de 500 de euro, iar un ou care poate cântări 1,5 kg la 50 de lei.

Cei doi fermieri au recunoscut că nu au o piaţă de desfacere pentru ouăle folosite la gătit, aşa că preferă să producă cu precădere pui. Incubaţia la struţ durează şase săptămâni.

Puiul de struţ – cel mai rentabil

Afacerea reprezintă o investiţie care în timp s-a ridicat la zeci de mii de euro, o mare parte din profitul scos fiind reinvestit în achiziţionarea altor familii de păsări, în amenajarea spaţiilor destinate pentru acestea. De asemenea, familia Pătrănoiu a cheltuit mulţi bani şi pentru incubatoarele pentru pui care presupun condiţii speciale cu încălzire în pardoseală şi aerisire specială, ţarcuri, apă curentă, etc.

Un struţ care este tăiat pentru carne trebuie să ajungă la vârsta de 12-14 luni, pentru că atunci când pasărea trece de această perioadă începe să producă hormoni şi nu mai este la fel de fragedă şi bună. Un struţ de 2 luni poate avea între 80 şi 150 de kg. În ceea ce priveşte producţia de ouă, femela începe să clocească când are 2-3 ani, iar masculul când are 4-5 ani. Longevitatea acestei păsări poate ajunge şi la 70 de ani, dar ea este productivă cam 30-40 de ani.

Anul acesta, în perioada de reproducere care a început din luna aprilie şi s-a încheiat în septembrie, soţii Pătrănoiu au obţinut aproximativ 2.000 de ouă şi au comercializat 1.200 de pui care aveau 3-4 săptămâni şi o greutate cam de un kg. Restul de ouă au fost folosite pentru gătit sau a fost valorificată doar coaja lor pentru că nu erau bune nici pentru mâncat, dar nici pentru a scoate pui. Cei doi fermieri folosesc pentru struţi clocitoarele, pentru incubarea artificială a ouălor, şi astfel pierderile sunt minime, iar producţia mult mai mare. „Până acum noi vindeam doar pui mici, dar în acest an pentru prima dată am crescut şi pentru a-i comercializa pentru carne, dar nu merită. Trebuie să aşteptăm să ajungă cam la 12 luni, după care îi vindeam, iar cine ia de la noi trebuia să meargă la abatorul de la Giurgiu să-i taie pentru că pe o distanţă prea mare este foarte greu să-i transporţi deoarece au nevoie de condiţii speciale. E rentabil să vinzi când sunt mici, imediat după ce au făcut 2-3 săptămâni. De la anul vom face doar incubaţie“, a declarat Aurelia Pătrănoiu.

Condiţiile de creştere

Păsările sunt ţinute în ţarcuri cu o suprafaţă de 200 de metri pătraţi, de 4-5 metri lăţime şi o lungime de 50 de metri, iar gardurile sunt foarte înalte, de cel puţin doi metri. Fiecare familie are ţarcul ei, adică în total în ferma de la Mangalia sunt construite 30 de ţarcuri, însă suprafaţa alocată în total păsărilor ajunge la un hectar, iar în viitorul apropiat fermierii vor mai amenaja alte ţarcuri pentru următoarele familii. Este foarte important ca fiecare familie să aibă ţarcul ei pentru că masculii sunt foarte violenţi şi se bat între ei în perioada de reproducere, dar nu este exclus ca şi femelele să fie agresive, mai ales dacă nu se cunosc. Aşa că în ţarcul unei familii este exclusă introdu­cerea unei femele care nu face parte din grup. În ceea ce priveşte hrana, în ciuda înălţimii, a greutăţii, a masivităţii lor, acestea se hrănesc doar cu un kg de boabe pe zi şi ceva lucernă tocată. În schimb beau foarte mult apă, mai ales în sezonul cald, când o familie ajunge să consume şi 60 de litri într-o singură zi, dar pe timpul iernii cantitatea de apă băută scade până la 20 de litri. Acestea sunt păsări care pot trăi în condiţii destul de aspre, având în vedere că în Africa, în mediul lor natural, diferenţa de temperatură între zi şi noapte este foarte mare. Aşa că în Dobrogea clima le este chiar prielnică şi nu au avut niciun fel de problemă în a se adapta aici. Iarna proprietarii le-au ame­najat în capătul ţarcului un spaţiu cu acoperiş care este ca o magazie, prevăzut doar cu o poartă, dar aceştia nu stau în acel loc nici măcar când este zăpadă afară.

Nu numai carnea şi ouăle de la struţ sunt folosite, ci şi cojile de la ouă care, cel puţin înainte de declanşarea crizei economice, se vindeau în număr foarte mare în Bucovina, zonă renumită pentru încondeiatul ouălor, mai ales în perioada Sărbătorilor Pascale. Familia Pătrinoiu a amenajat chiar o expoziţie dedicată oului de struţ, unde sunt expuse numeroase ouă pirogravate, pictate sau încondeiate, fotografii, etc. De asemenea, pielea puilor de struţ este la mare căutare şi este foarte preţioasă, la fel ca cea de şarpe şi cea de crocodil, fiind tăbăcită şi apoi folosită la diverse tapiţerii, începând cu cele de canapele, paturi şi terminând cu cele pentru maşini. Am putea spune că nimic nu se pierde de la struţi, până şi penele sunt la mare căutare fiind folosite de marile firme de catering din întreaga lume la decorarea celor mai importante mese festive dar şi de cele care activează în industria textilă. Cei doi fermieri sunt ajutaţi doar de trei oameni care ştiu ce au de făcut, iar proprietarii mai mult se ocupă de lucrurile de fineţe.

Marieta IORGA

2 Comments

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

RSS
Follow by Email