Și i-am prins cu mâța-n sac…
Deci… Adică nu prea știu cum să încep… Pentru că e vorba de o chestiune care întrece orice imaginație. De fapt, ar trebui să fim oameni serioși și să privim totul ca pe o glumă. Căci trebuie să fie o glumă că de nu, ar fi foarte grav. S-o luăm cu începutul… Există o doamnă, foarte carismatică, pe numele ei Alina Gorghiu, care are ceva, o funcție de conducere în PNL. Distinsa doamnă are un soț, pe numele său Lucian Isar, cunoscut drept un distins economist. Până acum nimic deosebit… Bomba d-abia acum urmează… Ei bine, Lucian Isar scrie pe blogul său că băncile din România au ajutat la fraudarea populației și a firmelor, sub atenta supraveghere a Băncii Naționale. Poftim? Ar fi posibil așa ceva, ne întrebăm noi cu bună-credință. Dar hai mai bine să vedem (pe scurt) ce scrie economistul pe pagina sa electronică. (Ne cerem scuze anticipat pentru limbajul, poate prea tehnic pe alocuri).
„Una dintre temele predilecte ale retoricii BNR este aceea că, deși au ratat propriul obiectiv în 11 din ultimii 12 ani, au gestionat sistemul de stat fără ajutor de la statul român. Fals. Sistemul bancar a fost susținut ascunzând pierderile reale cu știrea BNR și cedarea de avuție din partea statului român. Băncile ce operează în România au fraudat sau au ajutat la fraudarea populației și a firmelor, sub atentă supraveghere a BNR. Găurile au fost acoperite prin mai multe canale. Unul dintre cele mai transparente a fost cel al titlurilor de stat. Toată lumea realizează acum, după 8 ani, că politica monetară și de credit a generat, declanșat și agravat criza din România. Cursul de schimb la 3,1, creditare în valută cu mesaje de leu tare, dobânzi la lei extrem de ridicate, inclusiv când toate celelalte bănci centrale coborau dobânzile.
Ascunderea pierderii băncilor de către statul român nu e nouă. În cazul Bancorex pierderea a fost acoperită de toți românii care făceau plinuț de benzină timp de 10 ani. Injectarea de bani în sistemul bancar prin canalul titlurilor a fost orchestrată de BNR și achitată de populație și firme prin taxe și impozite. BNR a ținut dobânzile sus în piață inclusiv după declararea oficială a crizei în România. Acest «mic» amănunt a afectat negativ economia reală, dar a permis finanțarea datoriei publice la dobânzi ridicate, de care au profitat băncile. (…) Mai pe șleau, cu cât e mai problematica bancă cu atât mai multe titluri are în bilanț (proporțional). Băncile nu pot cumpăra titluri în sume foarte mari la o singură emisiune. Prin urmare au avut nevoie ca BNR să țină dobânzile ridicate ani la rând. Pentru a vedea dimensiunea banilor pierduți de bugetul statului doar pentru că BNR a ținut dobânzile sus pentru a ajuta băncile să acopere pierderile, să facem un simplu calcul:
- Dobânzile au coborât de la aproximativ 9% la 2,75% la perioade de 5 ani.
- Să admitem pentru simplificare, diminuând pierderea repurtată de stat, că descreșterea lentă a dobânzilor cu care se împrumută statul român în monedă națională a fost de doar 5%.
- Datoria în monedă națională în această perioadă deținută de bănci a fost mult peste 10 miliarde de euro echivalent.
- Să admitem pentru simplificare, diminuând pierderea repurtată de stat, că suma împrumutată de stat în monedă națională în această perioadă a fost de doar 10 miliarde de euro.
- Durata modificată a unui instrument cu maturitatea la 5 ani este în jurul a 4,3 ani.
- Să admitem pentru simplificare, diminuând pierderea repurtată de stat, că statul s-a împrumutat cu această durată medie de 4,3 ani în această perioadă. Rezultă o pierdere netă pentru statul român (la prima aproximare) de nici mai mult nici mai puțin de 2,15 miliarde de euro, adică aproximativ 1,4% din PIB-ul României spart de BNR pentru a ascunde pierderile băncilor. Cetățenii au plătit taxe și acestea s-au dus pe plata costului suplimentar al finanțării doar pentru că BNR nu a coborât dobânzile cum era necesar. Pierderile repurtate de economia reală depășesc în această perioadă 20% din PIB“. Și am încheiat citatul… Știu și eu, poate e doar un om care bate câmpii cu grație pentru că, dacă nu e așa, e foarte grav…
Bogdan PANȚURU
