România, cele mai mici investiții în cercetare la nivel european
„Viitorul depinde de noile tehnologii, iar această afirmație se înscrie în contextul în care la nivelul Uniunii Europene se discută despre zootehnia de precizie. Asta înseamnă că trebuie să atingem indicatorii de performanță cu investiții minime.“ Aceasta este concluzia discuției purtate cu directorul general al Institutului de Cercetare și Dezvoltare pentru Nutriție Animală IBNA- București, Horia Grosu, pe marginea investițiilor pe care România le face în acest domeniu. Perspectivele nu sunt foarte optimiste întrucât anul acesta resursele alocate cercetării au fost limitate și mai mult. În contextul acesta, România face notă discordantă cu alte state din Uniunea Europeană care pun cercetarea pe un loc primordial.
Autonomia financiară, o soluție de compromis
Institutul de Cercetare și Dezvoltare pentru Nutriție Animală IBNA are în lanțul agroalimentar (de la pedologie, sol, plantă, animal, procesator, consumator), chiar dacă nu se află în imediata apropiere a consumatorului, rolul de a contribui la siguranța și securitatea alimentară. Cercetătorii de aici, spune directorul instituției, sunt preocupați de obținerea unor alimente sigure din punct de vedere sanitar-veterinar, iar transferul de informații și aplicabilitatea cercetărilor efectuate la IBNA către practica agricolă reprezintă un obiectiv central al institutului. Este primordial să se facă transferul rezultatelor cercetării către beneficiarii de bază, adică fermieri.
Pentru ca aceste lucruri să fie însă posibile, managementul instituției trebuie să fie unul foarte riguros, mai ales în contextul în care resursele financiare alocate cercetării sunt mai mult decât limitate.
„Conform legislației în vigoare, institutele de cercetare și dezvoltare funcționează în baza autonomiei financiare. Cu alte cuvinte, trebuie să ne asigurăm integral banii pentru funcționarea normală a activității. De la înființare și până în prezent, institutul a încheiat în fiecare an situația economico-financiară cu profit. Nu am înregistrat niciodată deficit financiar. În plus, trebuie să menționez că România, din punctul de vedere al multor rezultate de cercetare obținute, este la nivelul multor țări europene. Din nefericire, din punctul de vedere al infrastructurii de cercetare și al finanțării, cercetarea românească nu beneficiază de un suport financiar semnificativ. De exemplu, media europeană cu privire la ponderea din PIB alocată activității de cercetare științifică este la nivel de 2,2%. În vreme ce Germania, spre exemplu, are peste 3,2%, noi ne situăm la 0,15% din PIB.“
Doar 0,13% din PIB alocat cercetării
În România anului 2019, domeniul Cercetării fundamentale și Cercetării-Dezvoltării a beneficiat de fonduri în valoare de 1,531 miliarde de lei, adică 0,15% din PIB, procent care a luat în calcul și sumele acordate prin cofinanțări ale proiectelor derulate cu fonduri europene. Anul acesta alocarea bugetară a înregistrat un trend descendent pentru că suma totală pentru cercetare a fost redusă la 1,454 miliarde de lei, adică 0,13% din PIB. Concluzia enunțată pe baza acestor cifre arată că România este codașă în ceea ce privește fondurile destinate cercetării. Astfel, pierde șansa de a dezvolta un domeniu extrem de important care ulterior poate pune în funcțiune alte segmente de activitate și evident pornește în competiția alături de alte state europene cu un deficit important. Potrivit amendamentelor Strategiei Europa 2020, Uniunea Europeană are ca obiectiv atingerea unui procent de 3% din PIB alocat cercetării, din care 1,5% să fie asigurat de stat, iar restul de 1,5% de către mediul privat. România nu a făcut abstracție de acest angajament, doar că drumul de la teorie la practică s-a dovedit a fi imposibil de parcurs. Astfel, deși obiectivul inițial a fost de 2% din PIB (1% fonduri publice și 1% investiții ale companiilor), rezultatul concret este departe de ceea ce ne-am propus. Adică 0,13% din PIB.
Ce se întâmplă la nivel mondial
Pentru a înțelege mai bine deficitul pe care România îl înregistrează la acest capitol trebuie să corelăm datele pe care le avem la național cu cele care atestă implicarea altor state în finanțarea cercetării. Astfel, aflăm că Israel și Corea sunt țările care au investit cel mai mult în cercetare, aproximativ 4,21% din PIB, urmate îndeaproape de Japonia. În 2008 Finlanda a fost lider în ceea ce privește nivelul de investiții în cercetare la nivelul UE, însă până în 2017 a înregistrat o scădere de 3% din PIB. Această țară este urmată de Suedia, care a fost pe locul doi în topul țărilor cu cel mai ridicat nivel de investiții în cercetare, cu o alocare de 3,26% din PIB. La fel ca Finlanda și Suedia a înregistrat un trend descendent, dar a rămas totuși țara cu cel mai mare nivel de investiții în 2017. Suedia este urmată îndeaproape de Austria, 3,07%, și Danemarca, cu 3,03%. Germania și Statele Unite au niveluri similare de investiții, puțin sub 3% din PIB, în vreme ce China vine din urmă cu un procent de 2% din PIB. La nivelul Uniunii Europene, doar șapte state au depășit China în ceea ce privește investițiile alocate cercetării și dezvoltării și doar patru state au fost peste procentul de 2,79% raportat de Statele Unite ale Americii. Între 2008 și 2017, ritmul investițiilor în cercetare a fost accelerat în cele mai multe state membre UE, însă cea mai puternică creștere a fost înregistrată în țările din Europa de Est și de Sud, cum ar fi Slovacia, Grecia și Polonia. În 2015, printre țările cu cele mai mici investiții au fost România, cu 0,49%, și Cipru, cu 0,46%.
Apogeul investițiilor în cercetare în România a fost înregistrat în anul 2008, cu un procent de 0,57% din PIB, iar nivelul minim a fost atins în anul 2013, cu o alocare de 0,39% din PIB.
Laura ZMARANDA
