Revin în actualitate depozitele de fructe

Realizarea producţiei de fructe implică valorificarea acesteia competitiv şi la un preţ care trebuie să acopere cheltuielile de producţie. Pentru ca o livadă să devină rentabilă ea trebuie să realizeze producţii mari, din soiuri care se cer pe piaţă şi pentru care se munceşte, cu cheltuieli mari, un an întreg. Dar ce te faci când ai producţie multă, care în unii ani se strică stând pe stoc, în condiţii necorespunzătoare, fapt ce te obligă să vinzi chiar în pierdere? Aşa se întâmplă uneori cu prunele, caisele dar mai ales cu cireşele, fructe perisabile care nu pot fi depozitate în şoproane mai mult de o zi.

Valorificarea a fost şi a rămas o problemă

De-a lungul anilor, inginerul Petre Eremia  a construit patru depozite cu frig în judeţul Buzău, care funcţionau greoi, cu cheltuieli mari, necesitând personal mult. În plus, de multe ori nici nu puteau pregăti marfa la parametrii necesari, prerăcirea făcându-se adesea direct în maşini, mai ales atunci când livrau la export.

În anul 2004, când în livada de la Lacu Rezi, pe care o administrează în prezent, nu avea depozit, fructele se pregăteau în câmp şi erau livrate la piaţă în ziua recoltării, la preţul zilei. Cireşele, caisele şi prunele destinate exportului erau sortate tot în câmp şi prerăcite în maşina frigorifică pe care, în cel mai fericit caz, o încărcau într-o zi, de multe ori chiar două. Realiza pe atunci peste 400 t de caise, 200 t de prune şi 100 t de cireşe, iar dacă ar fi avut la acea vreme depozit, atunci valoarea obţinută la vânzare ar fi fost dublă.

Anual, la apariţia prunelor, preţul de valorificare este cu mult sub cel de producţie, cel puţin pe plan intern. La export însă se asigură preţuri mai bune. Soluţia este păstrarea fructelor în depozit până la deblocarea pieţei, atât cea internă cât şi cea externă, lucru care se întâmplă de regulă în prima decadă a lunii octombrie, când, la prune de exemplu, preţurile sunt duble faţă de momentul recoltării.

Cu nimic mai prejos decât în Occident

La ferma de la Lacu Rezi, Cristi şi Petre Eremia, tatăl şi fiul aşadar, au realizat un depozit de frig performant, construit după un proiect olandez, la care constructorul asigură şi service-ul necesar. Acesta este complet automatizat, toate comenzile şi toţi parametrii fiind reglaţi direct prin calculator.

Acum, la caise întreaga marfă se vinde după ce în prealabil a trecut prin depozit, timpul de staţionare şi temperatura fiind diferite: 6°C pentru marfa livrată la intern şi 3°C pentru cea care merge la export. Interlocutorii ne spun cu mândrie că „negustorii“ lor au fost foarte mulţumiţi de marfa răcită înainte, iar clienţii externi i-au felicitat. Fapt este că depozitul cu frig schimbă complet posibilităţile de valorificare.

Astfel, cireşele şi caisele pot fi ţinute în celule 20-25 de zile după recoltare, prunele şase săptămâni, până când preţul de vânzare creşte, iar merele între 5 şi 8 luni, până în aprilie sau chiar iunie anul următor.

Dotarea, la nivel mondial

Depozitul cu frig construit de SC Comly SRL a fost realizat într-un şopron vechi, cu materiale speciale, ventilatoare şi agregate frigorifice, toate aduse din Italia. Conceput pentru derularea a 2.000 de tone de fructe livrate după recoltare, depozitul are o capacitate de păstrare, peste iarnă, de 200 tone de mere. Este alcătuit din şase compartimente: primul, fără frig, care se foloseşte pentru paletizarea lădiţelor aduse din câmp; urmează camera de prerăcire cu o capacitate de 16 tone unde se aduce marfa din câmp la o temperatură de 30-40°C şi se prerăceşte la 10°C în patru ore; de aici paleţii cu lădiţele de fructe trec în sala de sortare, unde se pregătesc şi se ambalează fructele în funcţie de cerinţe, aici temperatura fiind constant de 10°C. Fructele astfel pregătite trec în ultimele două compartimente unde are loc răcirea la 1-3°C sau, cum este cazul merelor, păstrarea peste iarnă.

Depozitul construit de inginerul Eremia a costat 90.000 de euro, din care 70.000 au fost asiguraţi de guvernul olandez. Ar mai fi de precizat că, pentru a nu se strica, fructele trebuie să fie libere de boli şi dăunători, în caz contrar investiţia fiind nejustificată. Cheltuielile realizate se pot recupera din primul an, de aceea fermele care au minim 20 ha de livadă comercială trebuie să aibă un astfel de depozit, de dimensiuni mai mari sau mai mici, important fiind să respecte principiile amintite.

Valentina ŞOIMU

3 Comments

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

RSS
Follow by Email