Revin în actualitate depozitele de fructe
Realizarea producţiei de fructe implică valorificarea acesteia competitiv şi la un preţ care trebuie să acopere cheltuielile de producţie. Pentru ca o livadă să devină rentabilă ea trebuie să realizeze producţii mari, din soiuri care se cer pe piaţă şi pentru care se munceşte, cu cheltuieli mari, un an întreg. Dar ce te faci când ai producţie multă, care în unii ani se strică stând pe stoc, în condiţii necorespunzătoare, fapt ce te obligă să vinzi chiar în pierdere? Aşa se întâmplă uneori cu prunele, caisele dar mai ales cu cireşele, fructe perisabile care nu pot fi depozitate în şoproane mai mult de o zi.
Valorificarea a fost şi a rămas o problemă
De-a lungul anilor, inginerul Petre Eremia a construit patru depozite cu frig în judeţul Buzău, care funcţionau greoi, cu cheltuieli mari, necesitând personal mult. În plus, de multe ori nici nu puteau pregăti marfa la parametrii necesari, prerăcirea făcându-se adesea direct în maşini, mai ales atunci când livrau la export.
În anul 2004, când în livada de la Lacu Rezi, pe care o administrează în prezent, nu avea depozit, fructele se pregăteau în câmp şi erau livrate la piaţă în ziua recoltării, la preţul zilei. Cireşele, caisele şi prunele destinate exportului erau sortate tot în câmp şi prerăcite în maşina frigorifică pe care, în cel mai fericit caz, o încărcau într-o zi, de multe ori chiar două. Realiza pe atunci peste 400 t de caise, 200 t de prune şi 100 t de cireşe, iar dacă ar fi avut la acea vreme depozit, atunci valoarea obţinută la vânzare ar fi fost dublă.
Anual, la apariţia prunelor, preţul de valorificare este cu mult sub cel de producţie, cel puţin pe plan intern. La export însă se asigură preţuri mai bune. Soluţia este păstrarea fructelor în depozit până la deblocarea pieţei, atât cea internă cât şi cea externă, lucru care se întâmplă de regulă în prima decadă a lunii octombrie, când, la prune de exemplu, preţurile sunt duble faţă de momentul recoltării.
Cu nimic mai prejos decât în Occident
La ferma de la Lacu Rezi, Cristi şi Petre Eremia, tatăl şi fiul aşadar, au realizat un depozit de frig performant, construit după un proiect olandez, la care constructorul asigură şi service-ul necesar. Acesta este complet automatizat, toate comenzile şi toţi parametrii fiind reglaţi direct prin calculator.
Acum, la caise întreaga marfă se vinde după ce în prealabil a trecut prin depozit, timpul de staţionare şi temperatura fiind diferite: 6°C pentru marfa livrată la intern şi 3°C pentru cea care merge la export. Interlocutorii ne spun cu mândrie că „negustorii“ lor au fost foarte mulţumiţi de marfa răcită înainte, iar clienţii externi i-au felicitat. Fapt este că depozitul cu frig schimbă complet posibilităţile de valorificare.
Astfel, cireşele şi caisele pot fi ţinute în celule 20-25 de zile după recoltare, prunele şase săptămâni, până când preţul de vânzare creşte, iar merele între 5 şi 8 luni, până în aprilie sau chiar iunie anul următor.
Dotarea, la nivel mondial
Depozitul cu frig construit de SC Comly SRL a fost realizat într-un şopron vechi, cu materiale speciale, ventilatoare şi agregate frigorifice, toate aduse din Italia. Conceput pentru derularea a 2.000 de tone de fructe livrate după recoltare, depozitul are o capacitate de păstrare, peste iarnă, de 200 tone de mere. Este alcătuit din şase compartimente: primul, fără frig, care se foloseşte pentru paletizarea lădiţelor aduse din câmp; urmează camera de prerăcire cu o capacitate de 16 tone unde se aduce marfa din câmp la o temperatură de 30-40°C şi se prerăceşte la 10°C în patru ore; de aici paleţii cu lădiţele de fructe trec în sala de sortare, unde se pregătesc şi se ambalează fructele în funcţie de cerinţe, aici temperatura fiind constant de 10°C. Fructele astfel pregătite trec în ultimele două compartimente unde are loc răcirea la 1-3°C sau, cum este cazul merelor, păstrarea peste iarnă.
Depozitul construit de inginerul Eremia a costat 90.000 de euro, din care 70.000 au fost asiguraţi de guvernul olandez. Ar mai fi de precizat că, pentru a nu se strica, fructele trebuie să fie libere de boli şi dăunători, în caz contrar investiţia fiind nejustificată. Cheltuielile realizate se pot recupera din primul an, de aceea fermele care au minim 20 ha de livadă comercială trebuie să aibă un astfel de depozit, de dimensiuni mai mari sau mai mici, important fiind să respecte principiile amintite.
Valentina ŞOIMU
am spatiu,capacitati,presa etc pentru producerea sucului de mere cu randament de 80%doriti colaborare?locuiesc la Lipia tel.meu 0758450216
in anul 1970 in calitate de salariat al statiunii de cercetare agricola di oradea am facut o vizita de serviciu la fabrica de masini de sortat si impachetat fructe R O D A din cesena. ce am aflat: agricultura nu se facea ca amatori ci dupa reguli bine stabilite. ex.datorita concurentei grecilor italienii proprietari de livezide pe dealuri au fost obligati sa renunte la producerea fructelor in livezi situate pe dealuri . statul i-a incurajat si sprijinit sa impadureasca terenurile respective
fermierii de la ses au infiintat ferme pomico9le s-au unit in cooperative agricole care preluau intreaga productie de fructe o sortau o impachetau si valorificau pe piata europeana. in anii urmatori producatorii de piersici de ex din romania au fost scosi de pe piata fiindca nu tineau pasul cu calitatea si pretul . in perioada 1960 197o in unitatea noastra pe baza planului de dezvoltare am amenajat terase pe care s-au plantat pomi fructiferi. exact invers de cum faceau cei cu care concuram pe piata europeana a fructelor. in anul urmator 1971 in europa s-a ivit asa zisul razboi al perelor, care a constat in faptul ca producatorii de pere din australia au invadat europa centrala cu pere proaspete aduse cu avioanele iar producatorii de pere din europa n-au putut face fata cu pretul.in anul 1970 am apreciat ca agricultura romaniei din sectorul de stat era ramasa in urma cu cca. 50 de ani. acum dupa ce am vazut cum arata terenul dupa aplicare legii 18 cred ca suntem la nivelul anilor nedefiniti. pe terenurile din patrimoniul s c a se recoltau anual cca 30 -35 mii de tone de fructe acum aproape nimic. nici macar aceste terenuri daca nu sunt cultivate nu sunt nici macar impadurite. din aceste motive si nu numai trebuie ca dezvoltarea productiei de fructe si nu numai sa se faca pe baza unor studii iar alocarea resurselor financiare sa fie dirijate tinand cond de faptul ca participam cu voia sau fara voia noastra la concurenta globala.mai vreau sa vin cu un argument.olanda s-a redresat dupa razboi prin productia de lapte si produse din lapte. in acea perioada s-au infiintat mii de fabricute de prelucrarea laptelui acum in olanda sunt in exploatare 6 fabrici de lapte fabricutele de lapteau ajuns centre de preluare si pastrarea laptelui. tot in olanda 3600 de brutarii au falimentat fiindca un producator de paine din germania a investit in fabrici mari si performante de paine si produse de panificatie. asaq ca infiintarea unor depozite mici de fructe trebuie gandita in functie si de evolutia comertului cu fructe global daca acum se apreciaza ca undepozit la 20 ha de pomi este rentabil cred ca ar trebui incurajata cooperarea fermierilor si construirea depozitelorpe baza unor studii competente
articolul despre depozitele de fructe este interesant. cred ca construirea de depozite ar trebui analizata dupa ce o echipa de specialisti si din decidenti ar face o vizita de studiu in italia as zice in orasul cesena. acolototi fermierii eunt asociati in cooperative agricole. acestia cultiva pamantul pe care il are in proprietate si aduce productia la capatul pacelei. cooperative transporta productia la sediul firmei acolofructele sunt spalate,sortate si ambalate si depozite cu mediu controlat. tot cooperativa valortifica marfa obtinuta .iar profitul se repartizeaza si pentru productia bruta depusa spre pastrere si valorificare .