fbpx
reclama youtube lumeasatuluitv

Regiunea Douro, patria vinului de Porto

Share Button

duoro-vinVinul de Porto este nu doar o emblemă pentru Portugalia, ci şi un mod de viaţă pentru locuitorii din regiunea Douro, locul unde cultura viei este atestată încă din preistorie şi unde aproape că nu există familie care să nu deţină măcar un hectar de vie. De altfel, viticultura şi turismul sunt îndeletnicirile de bază pe aceste meleaguri, constituind principalele surse de venituri pentru locuitori. Şi nu doar atât, vorbim de afaceri profitabile, în ciuda dimensiunilor mici şi medii ale exploataţiilor, a căror producţie merge în mare parte la export.

După ce au cucerit întreaga lume, producătorii portughezi au ajuns acum şi la noi, unde vor să-şi facă loc pe piaţă. Gavril Adrian Butuc, patronul firmei Premium Drinks, un român stabilit de vreo 22 de ani în Portugalia, încearcă să ne obişnuiască cu gustul vinurilor portugheze – vinuri de Porto, vinuri roşii, albe, verzi sau roze – al spumantelor sau al altor produse specific zonei Douro, cum ar fi uleiul de măsline sau produse gourmet. Când zici Douro zici vin de Porto, cam aceasta este percepţia peste tot în lume. La Douro se produc însă şi vinuri de masă, explicabil de altfel în condiţiile în care o mare parte din producători dispun de suprafeţe de doar câteva ha şi nu-şi pot permite să investească în capacităţi de stocare sau să aştepte câteva zeci de ani să câştige de pe urma producţiei. Este ştiut că vinul de Porto este produs în general în cantităţi limitate, iar calităţile sale unice se dobândesc pe măsura trecerii timpului. Or, puţini sunt producătorii care îşi permit să aştepte 30-40 de ani să îmbătrânească vinul în butoaie de stejar. La vinul de Porto unic este procesul de vinificaţie bazat pe tradiţie şi care include în special oprirea fermentaţiei mustului prin adăugarea de rachiu (ţuică sau brandy – aguardente) vinurilor bază şi îmbătrânirea lor prin diferite metode: în butoaie tradiţionale, în sticle etc.

Vinul de Porto se deosebeşte de vinurile obişnuite prin caracteristicile sale speciale: o mare diversitate de tipuri care surprind cu bogăţia şi intensitatea aromelor unice şi de neegalat, atât aroma cât şi gustul au o persistenţă foarte lungă, vinul are un conţinut ridicat de alcool (de obicei între 19-22% vol.) şi o gamă largă de culori.

Generaţii de viticultori

La Douro pasiunea pentru viticultură este transmisă din generaţie în generaţie. Aşa se întâmplă şi la Quinta da Casa Amarela, o afacere de familie ajunsă la a treia generaţie şi ale cărei începuturi se pierd undeva la 1885, de altfel de atunci datează şi cele mai vechi vinuri, 4 sticle cu dopuri de plumb, păstrate cu sfinţenie, povesteşte dr. Gil Regueiro, continuatorul tradiţiei, pe care l-am întâlnit la Bucureşti la Goodwine, în noiembrie 2013. Nu era singurul portughez, la stand am întâlnit alţi doi lusitani veniţi la târg să-şi promoveze vinurile aduse în România de Premium Drinks.

Gil Regueiro, un proaspăt pensionar, este administratorul fermei Quinta da Casa Amarela, iar fiul său Gil Elísio Regueiro se ocupă de marketing. La Douro aproape că nu există familie care să nu aibă 1-2 ha de vie. Cu 15 ha, Regueiro nu se consideră însă bogat. Produce vreo 5.000 de sticle pe an, pentru care primeşte un preţ care variază între 25 şi 35 de euro pe sticlă, în funcţie de vechimea vinului. Pentru că vinul este înainte de toate o afacere, de pe urma căreia rezultă veniturile familiei, şi strategia de business a trebuit adaptată la noile condiţii de piaţă. În 2000 s-a luat decizia producerii de vin de masă, pentru a face faţă cerinţelor pieţei, mai ales că producerea vinului de Porto nu este aşa de simplă (n.r. este nevoie de capacităţi mari de stocare a vinului pentru învechire etc.). În plus, există presiune din partea altor băuturi pentru reducerea preţului la vinul de Porto, nu mai vorbim de fiscalitate (vinul de Porto are 20 de grade). Astfel, şi afacerea a devenit rentabilă, spune Gil Regueiro, pentru că doar din producţia de vin de Porto nu se putea trăi. Acum 40% din producţia Casa Amarela merge la export în ţări precum Brazilia, Argentina, Elveţia şi Spania, restul fiind vândută pe piaţa internă. Periodic se investeşte în vie, pentru că, dacă ar rămâne ca acum 20 de ani, n-ar supravieţui pe piaţă, povesteşte Regueiro. De afacere se ocupă trei membri ai familiei, Gil, soţia Laura şi băiatul Gil Elísio. Când este vorba de exploataţii mai mari, cu totul altfel stau lucrurile. Martha’s Porto, de exemplu, o afacere de familie ale cărei începuturi datează de pe la1727, s-a specializat doar pe producţia de vin de Porto, activitatea fiind profitabilă, povesteşte Dr. Pedro Martha – Martha’s Porto. Şi nici nu are cum, când sticla de vin se vinde la preţuri care merg de la câteva zeci de euro până la 250 de euro. Pedro foloseşte producţia proprie de struguri de pe cele 11 hectare deţinute de familie, dar mai cumpără şi de alţi viticultori din zonă. În total, Martha’s Porto are o capacitate de producţie de circa 1 milion de litri pe an, suficientă pentru producţia de struguri de pe circa 100 ha de vie. Aproximativ 29% din producţie merge în ţări precum Franţa, Marea Britanie, Elveţia sau Andorra. O destinaţie mai nouă este China, piaţă de care se ocupă sora lui Pedro, pentru perioada următoare fiind vizată şi SUA.

Excepţia de la regulă

Nu toată lumea din regiunea Douro produce vinuri de Porto, există şi excepţii. Un astfel de caz este cel al producătorului Alta Pontuação. O fermă de familie care datează de la 1876 şi care dispune de doar 7 ha de vie – specializată în producţia de vinuri roşii şi albe de masă – suprafaţă pe care proprietarii vor să o mărească la 10 ha până în 2015, după cum povesteşte ing. Jorge Coutinho, cel care se ocupă de afacerea Alta Pontuação. Podgoria are viţă-de-vie veche de peste 50 de ani, unde coabitează în mod armonios mai mult de 20 de soiuri şi o zonă nouă care a fost total restructurată şi replantată acum 6 ani, unde există soiurile tradiţionale regiunii Douro: Touriga Nacional, Touriga Franca, Tinta Barroca şi TintaRoriz (soiurile de struguri roşii) şi Malvasia Finasi Gouveio Real (viţa-de-vie veche). Gama de vinuri nu este foarte bogată, preocuparea fiind dezvoltarea unor vinuri de înaltă calitate. „Nu producem vin de Porto, pentru că este foarte scump pentru noi, mai ales că nu avem capacităţi de stocare, ceea ce ne interesează este să facem vinuri de calitate. Dacă nu e vin de calitate, nu producem. Doar aşa poţi să fii profitabil şi să obţii un preţ bun. Contează şi tehnologia, mai ales că presiunea pe piaţă este foarte mare, nu ai cum să rezişti dacă nu te modernizezi“, spune Jorge Coutinho. Producţia anuală se ridică la circa 15.000 de sticle, vinurile fiind vândute în ţări precum Brazilia, care absoarbe circa jumătate din producţie, Elveţia, Belgia şi Macao. Începând cu 2013, pe listă a fost trecută şi România.

Ioana GUŢE

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.