Războiul Salamului de Sibiu

Deja este istorie… Salamul de Sibiu a dobândit, din 10 martie 2016, oficial, denumirea de Indicație Geografică Protejată, la 20 de zile de la publicarea anunțului de înregistrare în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Numai că, în spatele anunțului oficial și jovial făcut de Comisia Europeană, se poartă un război tăcut… Pentru că până acum respectivul salam era fabricat de mai mulți producători de mezeluri. Producători care în acest moment au rămas fără obiectul muncii… Pentru simplul motiv că acum le este interzis să mai producă salamul… Cel de Sibiu…

Doar cinci felii de tort

Salamul de Sibiu nu poate fi fabricat decât de producătorii din Asociația Producătorilor de Salam de Sibiu, restul trebuie să-și retragă produsele, a declarat, la un moment dat, sec, ministrul Agriculturii, Achim Irimescu. Concret, este vorba de cinci companii care își au unitățile de producție în județele Călărași, Ilfov, București, Prahova, Sibiu, Brașov și Bacău. Exact unde sunt localizați producătorii de „Salam de Sibiu“, cei care au asociația. „Cine are un produs Salam de Sibiu care nu respectă caietul de sarcini trebuie să îl retragă, trebuie să discute cu asociația în cauză și să obțină caietul de sarcini și astfel are dreptul de a produce“, a precizat Achim Irimescu. Ministrul a precizat că sunt și alți producători care ar dori să poată realiza Salamul de Sibiu, dar că „sunt reguli clare pe care trebuie să le respecte și că nu Ministerul Agriculturii se ocupă de acest aspect“. La rândul ei, Carmen Gavrilescu, președintele Asociației Producătorilor de Salam de Sibiu, a precizat că „toți cei care doresc să realizeze acest produs trebuie să aibă o fabrică, să realizeze produsul conform caietului de sarcini și să fie în arealul geografic. Acum avem o solicitare din partea companiei Cris-Tim și, dacă îndeplinește criteriile, atunci va fi primită.“ Aici începe marea problemă, dar și marea dilemă. Cum se face că unul dintre cei mai mari producători de mezeluri din România – Cris-Tim a fost prins în offside într-o chestiune atât de importantă precum cea a Salamului de Sibiu, pe care de acum încolo nu îl mai poate produce sub acest brand? Sună chiar ciudat ca o companie atât de importantă să fie atât de „neglijentă“ cu un produs, am putea spune fanion al industriei alimentare românești. E cel puțin ciudat…

Acuz!

Despre Sorin Minea se știe că este președintele Romalimenta și directorul unei companii care are drept de fabricație pentru Salamul de Sibiu, acum protejat de un certificat european. Ce crede Sorin Minea despre, să spunem, indecizia Cris-Tim condusă de Radu Timiș? „Cred că Radu Timiș nu s-a gândit prea bine când a ignorat această problemă cu înregistrarea europeană a Salamului de Sibiu. Probabil că s-a gândit: «Eu sunt Cris-Tim, eu sunt cel mai mare și tare din piață și nu mă interesează de lege.» O gândire, cred eu, complet greșită. Timiș a uitat o chestie esențială, până la data obținerii certificării de la Comunitatea Europeană, în România exista protecție națională, prin reglementări legale, pentru cei care produceau Salamul de Sibiu. Întâmplător eram aceiași producători care au obținut acum certificarea. Cris-Tim nu a fost niciodată și nici celălalt grup de producători nu au fost niciodată acreditați național în mod oficial, pentru că nici măcar nu și-au manifestat intenția. În acest context, nici Timiș și nici ceilalți doi producători, încă de pe vremea când salamul nu era recunoscut european, nu aveau dreptul să fabrice pe teritoriul României. Pentru că fiecare dintre noi, în urma unui proces, a fost nominalizat și avea înregistrat la OSIM Salamul de Sibiu. Așadar, doar noi aveam dreptul să-l producem, noi firmele nominalizate în hotărârea judecătorească. Deci nimeni, nici măcar Asociația Română a Cărnii (ARC) nu putea da drept de fabricație nimănui. Discuția pe treaba asta este clară…“, a declarat pentru AgroBusiness Sorin Minea.

Și continuă…

„Cu toate acestea, Timiș a început să-l fabrice, cu toate că nu avea dreptul… Iar acum a intrat în vigoare recunoașterea brandului de către Comisia Europeană, iar cei care nu mai au dreptul să îl producă cer o perioadă de grație în condițiile în care nici până acum nu aveau dreptul să-l fabrice… Iar acum, după recunoașterea europeană, cei care nu au dreptul să producă salamul în cauză spun că legislația europeană este anticoncurențială. Păi dacă e așa, hai să n-o mai respectăm cu toții… Și? Unde o să ajungem? Pentru că se știe că legislația europeană are prioritate asupra celei naționale“, mai spune Sorin Minea. Acesta mai spune că Salamul de Sibiu pe care compania lui Radu Timiș îl fabrică acum nu are nicio legătură cu Caietul de Sarcini „la care noi am muncit ani buni și nu se face bătând din palme.“ Cu toate acestea, el cere cu insistență la Ministerul Agriculturii o derogare și este în continuare în magazine pretinzând că e membru ARC, deci poate comercializa produsul. Dacă nu încetează acest război eu am de gând să mă plâng Comisiei Europene. În primul rând mă plâng din partea Romalimenta, Confederației Europene de Industrie Alimentară și după aceea mă plâng Comisiei Europene pentru că mi se pun bețe în roate în România, în sensul că nu se reacționează la protecția oferită de UE, iar statul român nu mă protejează. ANPC ar trebui să interzică această comercializare, și nu să stea la discuții“, își încheie pledoaria președintele Romalimenta.

„Opoziția“ e pe poziții

Recent, chiar ministrul Agriculturii Achim Irimescu recunoștea că „a mai apărut ulterior și domnul Radu Timiș, iar el ca să poată produce trebuie să adere la Asociația Producătorilor Salamului de Sibiu și să respecte caietul de sarcini“. Cert este că în luna octombrie a anului trecut la standul firmei Cris-Tim de la Târgul IndAgra s-a putut degusta „cel mai veritabil salam de Sibiu“, după cum l-a prezentat chiar proprietarul afacerii, Radu Timiș. Ce spune acum Radu Timiș? „Deocamdată începem certificarea produsului și probabil când vom termina vom avea și noi produsul Salam de Sibiu. Noi am început demersurile legale încă dinaintea recunoașterii mărcii europene, dar am aflat că de-abia după certificarea europeană putem să începem și noi legalizarea mărcii. Deja au trecut două săptămâni de la recunoașterea de către Comisia Europenă, deci dăm și noi startul recunoașterii mărcii. Noi deja am luat legătura cu CERTIM-ul, ei știu despre ce e vorba și deja au făcut o preauditare și sperăm ca în 70 de zile să obținem licența conform caietului de sarcini“, a declarat pentru AgroBusiness omul de afaceri.

Bogdan PANȚURU