Profit din creșterea iepurilor

Este inginer zootehnist și, după ce a încercat mai multe meserii (de exemplu a fost șofer pe rute internaționale), a ajuns să facă ce îi place: să crească animale. Marius Coblișan este unul dintre puținii crescători de iepuri în sistem tradițional din România, care rezistă pe piață de mai mulți ani, chiar și în condițiile în care vânzarea cărnii de iepure este o problemă. Și nu pentru că nu ar fi de calitate sau nu ar fi apreciată de consumatori, ci pentru că nu există niciun abator pentru sacrificarea iepurilor. Că există consumatori de carne de iepure este un lucru confirmat de faptul că, anul trecut, România a importat 92.000 de tone de carne de iepure, aproape dublu față de 2012. Marfa vine din Ungaria, Spania, Italia, Franța și chiar din China.

Cuști făcute din uși aruncate la gunoi

Crescătorul de iepuri de la Ruginoasa, județul Sălaj, a povestit pentru revista Lumea Satului cum a început și cum a reușit să se mențină pe piață. „Am început undeva în anul 2005. Nu am renunțat la ce făceam înainte până când nu am fost sigur că reușesc. Mi-a luat ceva timp până când am găsit terenul, pentru că o astfel de crescătorie trebuie să fie departe de orice fel de zgomot (cum ar fi cel produs de mașini). Cu mare greutate am luat 2,5 ha pe care am început să cultiv lucernă, golomăţ, sparcetă, care sunt deosebit de rentabile. Semeni o dată şi timp de cinci-şase ani coseşti de trei-patru ori pe an. Îi sfătuiesc pe cei care nu au o șapcă de bani să nu renunțe la ce fac până nu sunt siguri că o să câștige ceva“, spune Marius Coblișan.

Prin anul 2009 a cumpărat și primii 20 de iepuri.

„I-am cumpărat de la niște copii. Cuștile le-am făcut din uși vechi aruncate de oameni și din alte materiale pe care le-am mai găsit. Îți mai trebuie nişte cuie, balamale, iar învelitoarea pentru o cușcă costă 20-30 de lei. Oricum, astfel de cuști sunt mult mai bune față de cele din comerț. Vreau să vă spun că am cumpărat de curând o cușcă din Italia, pe care am dat 300 de euro, și nu e bună. Iepurii stau îngrămădiți și podeaua e doar pentru hrana granulată“, adaugă fermierul.

Iepurii nu sunt pretențioși la mâncare

În timp, a reuşit să creeze prin încrucişări metiși de carne. A folosit iepurele comun „ţărănesc“ pe care l-a încrucişat cu rase de la nivelul mic până la greu. A folosit pentru hibridul de carne iepuri din rasa Neozeelandez alb şi roşu, Chincilla şi Uriaşul belgian alb. A obţinut un hibrid rezistent la boli şi care suportă foarte bine temperaturile scăzute de mediu. Acum nu știe câți iepuri are, pentru că nu îi numără.

Un avantaj pe care îl are creșterea iepurilor este acela că nu sunt pretențioși la hrană. Mănâncă furaje, resturi vegetale (dar cu căsură).

Restaurantele vor carne de iepure de la Ruginoasa

De la iepure se valorifică atât carnea cât și organele interne. „Blănurile nu avem unde să le valorificăm. Din păcate, le tai și le dau la câini să le mănânce. Poate nordicii ar fi interesați, dar nu știu cum aș putea intra în legătură cu ei“, declară fermierul de la Ruginoasa.

Din păcate, vânzarea cărnii de iepure pe piața autohtonă este o problemă, pentru că nu există niciun abator pentru sacrificarea acestora. „Am avut cereri și de la restaurante, dar noi vindem doar iepuri în viu. La un moment dat a venit și un domn de la București care era interesat să construiască un abator pentru sacrificarea iepurilor, dar până acum nu s-a concretizat nimic“, declară Coblișan.

Cei care vor să cumpere iepuri de la el trebuie să se ducă direct la fermă să cumpere animalele vii. Aceasta este deocamdată singura modalitate de comercializare. Iepurii vii nu pot fi cumpărați prin comandă, pentru că transportul acestora presupune condiții speciale pe care Marius Coblișan nu le poate asigura în prezent. Prețul kilogramului în viu este de 17 lei. Iepurii se vând tot anul, dar cu unele perioade de vârf cum sunt Paștele, Crăciunul. Cei mai buni pentru valorificare sunt iepurii de talie mijlocie.

Profitul se reinvestește

O soluție ar fi un abator tradițional, dar presupune costuri destul de mari și crescătorul preferă să nu lucreze cu credite. Toate investițiile făcute până acum au fost din surse proprii. Mai exact, a reinvestit profitul. Nu a ținut evidența investițiilor făcute până acum, pentru că spune că a investit în viața lui, în ceva ce face cu plăcere și asta e cel mai important. Totuși, dintr-un calcul rezultă că din 2005 până acum a investit undeva la 25.000 de euro. „Numai un gard liniar pentru îngrădirea fermei a costat 10.000 de euro“, declară Marius Coblișan.

De asemenea, fondurile europene ar fi bine-venite. Și crescătorul de iepuri de la Ruginoasa are două proiecte aprobate, în valoare de circa 100.000 de euro. Banii de la Uniunea Europeană vrea să-i folosească pentru construirea a două hale de producție. Deși proiectele sunt aprobate, nu își pune prea mari speranțe că va lua banii curând, având în vedere că noul Program Național pentru Dezvoltare Rurală (PNDR) mai durează până când se aprobă.

Dragostea de animale, condiție esențială

„Dacă nu ai dragoste de animale, nu ai cum să reușești. Eu am iubit întotdeauna animalele, de aceea

m-am și făcut zootehnist și mi-am dorit o afacere în domeniu. Dacă iei animalele strict contabilicește nu reușești. Până la urmă dai greș. Eu am fost dispus să fac totul. Am cărat cu roaba, am curăţat cuştile, car lucerna, dau de mâncare. Este multă muncă, dar şi satisfacţie când vezi că ai realizat ceva. Mai am angajată la fermă încă o persoană cu carte de muncă“, a adăugat Marius Coblişan.

Nu în ultimul rând, câinii de la fermă sunt importanți. Ei păzesc proprietatea și iepurii și ocupă un loc important în inima proprietarului.

Crescătorul de iepuri are și un sfat pentru cei care vor să facă o facere din creșterea iepurilor: să se informeze cu privire la bolile pe care le pot face iepurii și cum se tratează acestea.

Carnea este superioară celei obținute industrial

Carnea de iepure are o serie de calități, dar recomandat ar fi să se consume carne de iepuri crescuți în sistem tradițional. Adică de la iepuri care zburdă prin fermă, crescuți în mediu natural, și nu de la iepuri crescuți în sistem industrial, așa cum sunt și cei din import, care nu au nici aceeași consistență, culoare și proprietăți. Coblișan spune că iepurii crescuți tradițional sunt sacrificați la șase luni, nu la 2,5 luni cum se întâmplă în sistemul industrial. „În sistemul industrial femelele sunt terminate după un an, pentru că sunt folosite intensiv pentru reproducție. Eu țin o femelă 3-4 ani“, afirmă fermierul.

Lidia TRUICĂ