cemrom doloflor

Prețul bolii…

Share Button

Toată lumea este conștientă că ceva este în neregulă cu modul nostru de trai. E ceva în neregulă cu aerul pe care-l respirăm, cu mediul în care trăim, cu mâncarea pe care o mâncăm ș.a.m.d. Chiar dacă analizele de laborator ale celor trei componente par în regulă, în parametrii adică, ceva tot nu e ok… Nu putem defini, dar simțim asta. Iar când vine vorba de mâncare, cel puțin la noi în România aproape zilnic suntem bombardați cu informații cum că s-ar mai fi descoperit loturi de alimente expirate sau periculoase în piețele sau hipermarketurile patriei. În același timp, toată lumea e conștientă că mâncarea noastră cea de toate zilele, inclusiv pâinea, conține tot felul de „prostii“ care numai bune de mâncat nu sunt. Și nimeni nu face nimic. Pentru că, nu-i așa, alimentele se încadrează în așa-numita „zonă de siguranță“…

Iar în tot acest context ne uităm cum ni se îmbolnăvesc copiii de cancer în condițiile în care, înainte să ne lovească democrația – acum 30 de ani, numărul acestor cazuri tindea spre zero absolut. Și când toate bolile pământului ne năpădesc, românii își pun mari speranțe în medicamente. Iar după cum unii merg la adevărate ședințe de shopping prin farmacii, putem spune că românii au o adevărată pasiune în achiziționarea doctoriilor. Iar dacă în ceea ce privește produsele alimentare situația e cât de cât clară, adică bătaia de joc e limpede ca apa de izvor, în privința medicamentelor situația e puțin mai complicată. Deunăzi, un prieten care locuiește în Germania de vreo 30 de ani mi-a spus că acolo medicamentele sunt mult mai eficiente decât la noi. De exemplu, acolo afecțiunea de prostată se vindecă cu un singur tratament de două săptămâni. „Ăștia s-au prins că mâncați medicamente pe pâine și vă țin în șah să cumpărați tot mai multe.“ „De ce ar face asta?“, întreb naiv… „Pentru bani“, răspunde sec amicul… Întâmplător sau nu, după această discuție dau de o știre în presa americană… Care suna cam așa: „200 de oameni de știință s-au întâlnit pentru «Genome Project-write» în Boston pentru a participa la un proiect de rescriere a genomului uman din celule, astfel încât să reziste la virusuri.“ La un moment dat, la un post de televiziune de peste Ocean – NSBC, a apărut un nene analist la firma de investiții Goldman Sachs, care a băgat bani mulți în industria farmaceutică. Pentru cine a uitat, este vorba despre aceeaşi Goldman Sachs, de la care a plecat criza economică mondială din 2008… Specialistul a făcut în luna aprilie al acestui an un raport în care spunea, printre altele, că „trei elemente sunt în discuţie: tratamentele genetice ale companiilor de biotehnologii, bolnavii cronici şi profiturile de pe urma tratamentelor. În formula Goldman Sachs (GS), cele trei nu merg împreună, căci tipul de tratament administrat o dată vindecă definitiv și scade substanţial profiturile de pe urma bolilor noastre.“

Întrebat despre acest lucru, specialistul a declarat și la TV că posibilitatea de a asigura „tratamente cu administrare unică“ este unul dintre cele mai atractive aspecte ale genoterapiei, terapia genetică a celulei şi prelucrării genei. Totuşi, astfel de tratamente oferă o perspectivă foarte diferită în ceea ce priveşte veniturile faţă de terapiile cronice. Dacă, pe de o parte, această perspectivă are o valoare uriaşă pentru pacienţi şi pentru societate, ea poate reprezenta o ameninţare la adresa dezvoltatorilor medicinei genomului, care au nevoie de venituri constante. Expertul face trimitere la tratamentele de ultimă oră (GILD) pentru hepatita C, care au obţinut rate de vindecare de peste 90%. Vânzările companiei pentru aceste tratamente au crescut la 12,5 miliarde în 2015, dar au scăzut de atunci, în 2017 fiind sub 4 miliarde. „GILD este unul dintre cazurile în care succesul tratamentului hepatitei C a golit piaţa de pacienţi tratabili. În cazul maladiilor infecţioase, cum este hepatita C, vindecarea pacien­ţilor existenţi a micșorat de asemenea şi numărul de purtători care ar putea transmite virusul către noi pacienţi, astfel că scade şi bazinul de incidenţă… Acolo unde bazinul de incidenţă rămâne stabil (cum e cancerul) posibilitatea vindecării induce mai puţine riscuri pentru stabilitatea veniturilor“. Cinic? Nu… Doar eficient, din punctul lor de vedere… Nu ne rămâne decât să ne mirăm, așa cum facem tot mai des în ultimul timp: „În ce lume trăim!“

Bogdan PANȚURU

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.