Cruciada copiilor…
Mai nou, societatea românească s-a mai procopsit cu ceva… Copiii care iau vieți. Deja s-a tot vorbit de copilul de nouă ani care și-a omorât bunica, iar mai nou de cei doi adolescenți abia ieșiți din copilărie care au „hăcuit“ un șofer de taxi pentru 200 de lei și un telefon mobil. Dacă ar fi să amintim și de situația profesorilor din școli care, pe zi ce trece, sunt tot mai agresați de copii, situația devine dramatică. Sigur, specialiștii – de la psihologi până la juriști – își dau cu părerea și propun în cor modificarea legislației în sensul scăderii vârstei la care un om poate fi tras la răspundere. Soluția e facilă, dar nu rezolvă fondul problemei. Problema copiilor din ziua de azi, credem noi, este că și-au pierdut inocența. Utilizarea tehnologiei de la vârste fragede nu a făcut altceva decât să corupă sufletele copiilor care, prin intermediul tehnologiei, au dat cu nasul de informații care în mod normal nu aveau ce să caute acolo. Și culmea e că societatea încurajează un astfel de comportament. Doar suntem în era tehnologiei informației, nu? Problema nu se află însă în tehnologie. Ca orice unealtă, are două fețe: una bună și alta rea – depinde cum o folosești. Fundamentul problemei se află (ca întotdeauna) în concepția profund materialistă (ca să nu spunem păgână) a modului în care societatea occidentală privește lumea înconjurătoare, atât din punct de vedere material cât și spiritual. Cea mai bună descriere a lumii occidentale a făcut-o disidentul și scriitorul rus Aleksandr Soljenițîn, autorul Arhipelagului Gulag, o cutremurătoare frescă a sistemului concentraţionar din URSS. Acum 40 de ani, în 1978, a ținut celebrul său discurs de la Universitatea Harvard, eveniment în cinstea aniversării a 327 de ani de la înființarea acestei instituții de educație. Redăm mai jos câteva fragmente din discursul său considerat profetic:
„Libertatea distructivă și iresponsabilă a permis societății occidentale să rămână fără apărarea în fața abisului decadenței umane, bunăoară în ceea ce privește proasta folosire a libertății în materie de violență morală asupra copiilor prin filme care abundă în pornografie, crime și groază. Se consideră că toate acestea fac parte din ceea ce numim libertate și că poate fi contrabalansată, teoretic, prin dreptul pe care acești copii îl au să nu se uite sau să respingă asemenea spectacole. Organizarea legalistă a vieții și-a dovedit astfel propria incapacitate de a se apăra împotriva eroziunii răului…
(…) Când au fost create statele occidentale moderne a fost stipulat ca principiu faptul că guvernele se află în slujba omului, a cărui viață este orientată spre libertate și căutarea fericirii. Astăzi, în sfârșit, după atâtea decenii de progres social și tehnic, s-a ajuns la îndeplinirea acestei aspirații: un Stat care să asigure bunăstarea generală. (…) Statele devin fără încetare din ce în ce mai materialiste. Occidentul a apărat cu succes și chiar cu asupra de măsură drepturile omului, însă omul a văzut cum i se ofilește de tot conștiința propriei responsabilități față de Dumnezeu și de societate. În tot timpul ultimelor decenii, acest egoism juridic al filozofiei occidentale a fost definitiv realizat, astfel încât lumea se găsește într-o cruntă criză spirituală și într-un impas politic. Iar toate izbânzile tehnicii, inclusiv cucerirea spațiului, a Progresului atât de mult trâmbițat, n-au reușit să răscumpere mizeria morală în care a căzut veacul al XX-lea și pe care nimeni nu a bănuit-o în veacul al XIX-lea.
(…) Nădăjduiesc că nimeni dintre cei prezenți aici nu mă va suspecta că doresc să fac critica sistemului occidental în ideea de a sugera socialismul ca alternativă. Nici gând! Dat fiind că am cunoscut o țară unde socialismul a fost pus în lucrare, nu mă voi pronunța câtuși de puțin pentru o asemenea alternativă (…). Dar de aș fi întrebat invers, dacă aș putea propune Vestul, în stadiul său actual, ca model pentru țara mea, aș da cu toată onestitatea un răspuns negativ. Nu, nu voi lua societatea voastră drept model de transformare pentru țara mea.
(…) După ce a suferit vreme de decenii din pricina violenței și agresiunii, sufletul omenesc aspiră la lucruri mai înalte, mai arzătoare, mai pure decât cele oferite astăzi de stereotipurile unei societăți masificate, modelate prin revoltătoarea invazie a publicității comerciale, prin abrutizarea venită prin intermediul televizorului și printr-o muzică intolerabilă.“ Asta ca să nu ne mai întrebăm de ce a luat-o lumea razna…
Bogdan PANȚURU
