Mare tragedie, mare! Exact ca în tragediile grecești, în România se desfășoară o luptă fratricidă, parcă mai evidentă acum ca niciodată. Toată lumea înjură pe toată lumea… Actorii implicați în scandalul cu conotații politice, sociale, constituționale, juridice, economice ș.a.m.d. s-au înfierbântat până peste măsură… Iar isteria creată dă de înțeles că orice este posibil, inclusiv un război intern așa cum nu s-a mai văzut.
Ce nu prea vede lumea este că în spatele celor două tabere se află ceva… Un ceva numit de unii „stat paralel“ sau „stat profund“. Ce nu prea înțelege lumea este că acest „stat profund“ a existat întotdeauna în această societate așa-zis „civilizată“ care poartă războaie în numele păcii. Întotdeauna au existat oameni de stat – unul, doi sau mai mulți – care și-au văzut de propriile interese sau de grup, care nu au avut nimic de-a face cu sistemul de vot, cu democrația (a existat ea vreodată?). Și întotdeauna exponenții acestui stat profund au avut câștig de cauză, luând uneori decizii (în zeflemeaua legii) care au uimit pe toată lumea. Cine cunoaște istorie știe despre ce vorbim. Numai că până acum acest stat profund lucra mai pe șest…
Acum, în ultimele decenii, profitând de noile tehnologii care oferă posibilitatea manipulării în masă (instant), reprezentanții acestui stat au căpătat un tupeu și mai mare… Iar mizele, în ciuda dezinformărilor multiple, au devenit vizibile. Cine este naiv să creadă că, de exemplu, după al Doilea Război Mondial, toate conflictele armate de pe Pământ au avut alte mize decât cele economice? Resursele au fost dintotdeauna cauza tuturor conflictelor, am putea spune… Chiar dacă s-au dat lupte din cauze, la o primă vedere „nobile“, miza principală tot resursele au constituit-o. Sigur, cu excepțiile istorice de rigoare. Și, pe măsura epuizării respectivelor resurse, mai ales în ultimii 30 de ani, conflictele au devenit și mai sângeroase. Ce contează câteva milioane de victime, când e vorba de „bunăstarea“ materială a câtorva țări? La fel și la noi… Pentru a evita o nenorocire trebuie să fim atenți ce facem cu resursele pe care le avem. De altfel, toată lumea a observat cum în ultimul timp s-au multiplicat semnalele de alarmă privind presiunile care se fac asupra României pentru votarea proiectului de lege prin care România ar urma să renunțe la impozitarea veniturilor suplimentare obținute de companiile care extrag și comercializează gaze naturale din Marea Neagră, zăcământ descoperit recent și care valorează zeci și zeci de miliarde de euro.
De ce fierbe societatea românească? Păi nu ea fierbe, fierb marile companii care, obișnuite să primească (ca până acum) aproape gratis resursele noastre naturale, fac infarct numai la gândul că lucrurile ar putea să se schimbe… În favoarea României și românilor… Și de aici toată nebunia. Nu e vorba nici de politică, nici de societate, nici măcar de statul profund. E vorba pur și simplu de un grup de interese care face lobby să preia resursa de gaz de la Marea Neagră la fel de ieftin ca și până acum. Iar cine are curaj să zică „Nu“ e „executat“ – fie că vorbim de un ONG sau de guvernanți. Cum ne dăm seama că este așa? De exemplu, scrisorile ambasadelor care, sărăcuțele, se tem pentru România. Adevărul e că nu le pasă de noi… Nici măcar de statele pe care le reprezintă… Le pasă doar de bani… De banii pe care pot să-i facă companiile din țările lor. Și au tot interesul ca situația să rămână „așa cum a fost“ pentru că, dacă se schimbă ceva și statul profund își pierde influența, se alege praful de tot și toate șmecheriile făcute de-a lungul anilor ies la iveală.
Închei cu vorbele unui conațional postate pe un blog și care rezumă lucid drama prin care trece România în acest moment: „Tragedia mare este că România nu este o colonie clasică, cu un singur colonialist care te stoarce de sevă ca pe o lămâie dar în acelați timp are grijă să nu te stoarcă și alții, ci este colonia mai multor colonialiști. Inevitabil, aceștia vor ajunge cândva să nu se mai înțeleagă și vor ajunge la divorț, care în final se va solda cu un partaj. Partajul nu se poate imagina decât ca dezmembrare teritorială. După rapiditatea cu care se derulează evenimentele nu cred că avem mult de așteptat până ce dezmembrarea teritorială va începe să se producă!“
Bogdan PANȚURU
