„Politica Agricolă Europeană cere din ce în ce mai mult și oferă tot mai puțin“

Agricultura din România pare a fi în antiteză cu agricultura din alte state europene. Asta dacă ne raportăm strict la evaluările negativiste care se fac la adresa acestui domeniu. Firește că nu putem nega minusurile pe care le are agricultura, mai ales când vorbim despre investiții, dar oare teoria potrivit căreia toate problemele s-au adunat aici este constructivă? Maira Dzelzkaleja, managerul unei ferme vegetale din Letonia, spune că agricultura este un domeniu sensibil peste tot în lume. La începutul lunii noiembrie, când a fost prezentă în România, ne-a acordat un interviu pe tema schimbărilor din agricultură. Și, deloc surprinzător, declarațiile ei, cel puțin cu privire la problemele din agricultură, sunt aproape trase la indigo cu cele ale fermierilor români.

Principala provocare, schimbările climatice

Ferma pe care Maira Dzelzkaleja o manageriază a fost înființată în 1992 pe un câmp gol și astăzi are o suprafață de 203 hectare, cultivată cu grâu, rapiță, fasole și orz. Printr-un nivel ridicat de investiții, o parte din ele realizate prin Rețeaua de Dezvoltare Rurală, s-a construit infrastructura necesară – clădiri și spații de depozitare – și au fost cumpărate utilajele și echipamentele agricole. Începând cu anul 2003 ferma a fost supusă unui amplu proces de retehnologizare în urma căruia aproape întregul control al unității a fost predat diferitelor softuri de stocare și analiză a datelor. Firește că accesul la cea mai modernă tehnologie a rezolvat o mare parte dintre dificultățile specifice activității agricole, însă există și probleme independente de performanța economică. Schimbările climatice sunt principala provocare, iar fermierii trebuie să fie foarte realiști, să se adapteze acestei situații și să găsească noi modalități de a supraviețui.

„Deși destul de puține, agricultorii au câteva instrumente de combatere a schimbărilor climatice. Vorbim, în primul rând, despre diversificarea culturilor. Ca să folosesc o expresie englezească, „nu ar trebui să punem toate ouăle în același coș“. Apoi fermierii ar trebui să se orienteze către soiuri versatile care rezistă secetei sau excesului de apă. Cred că asta este o provocare și pentru oamenii de știință, să creeze astfel de soiuri. Este, de asemenea, foarte important să avem grijă de sol. În ferma noastră, spre exemplu, avem sisteme de drenaj pentru că nivelul precipitațiilor este ridicat. Însă în alte țări este nevoie de irigații. Fermierii trebuie să se gândească la materia organică din sol care are rolul de a reține apa în pământ. Cred că acestea sunt principalele lucruri pe care le pot face fermierii pentru a lupta împotriva schimbărilor clima­tice“, a declarat Maira Dzelzkaleja.

Dimensiunea condiționează supraviețuirea

Un alt aspect semnalat de interlocutorul nostru este că fermele sunt din ce în ce mai mari și asta pentru că doar dimensiunea economică asigură supraviețuirea pe piață. Dacă nimic nu se va schimba, așa va arăta viitorul în agricultură în opinia managerului letonian. „Pentru micii fermieri o alternativă ar fi scurtarea lanțului de distribuție prin livrările directe. Cred că asta este singura lor șansă, contactul direct cu clienții. Altfel nu vor supraviețui regulilor impuse de noul trend agricol. O altă provocare a agriculturii o reprezintă piața și prețurile utilităților, indiferent că vorbim despre sectorul de producere a laptelui, a cărnii sau despre fermele vegetale. Cât despre valorificare, într-un an avem prețuri bune de vânzare, iar în următorul prețurile nu mai sunt atât de bune. Asta în timp ce costurile de producție cresc continuu.“ Însă presiunea exercitată constant asupra fermierilor nu este dată doar de oscilațiile pieței, ci și de faptul că Uniunea Europeană creează noi contexte de existență economică. Potrivit managerului din Letonia, „Politicile Agricole ale UE cer din ce în ce mai mult din partea fermierilor: să livreze tot mai multe produse, să implementeze anumite restricții, mai ales când vorbim despre animale, dar toate acestea costă. Și, în același timp, dacă consulți bugetul alocat agriculturii prin Politicile Agricole, constați că este mai mic decât înainte. Este greu să spui cum se va termina pentru că este din ce în ce mai dificil să te menții în afacerile agricole“.

Asociați-vă, fermieri români!

Și pentru că succintul scenariu agricol prezentat de Maira Dzelzkaleja coincide probabil cu cel pe care l-ar putea prefigura oricare fermier român, discuția noastră s-a încheiat cu evocarea uneia dintre soluțiile care pot fi implementate în agricultura din țara noastră.

„În Letonia, la sfârșitul anilor 1990, după multe discuții, am reușit să creăm în sectorul vegetal cooperative puternice care au devenit lidere nu doar în această țară, ci în toată regiunea baltică. Acestea oferă posibilități reale fermierilor, indiferent că sunt mici sau mari, să obțină prețuri bune pentru produsele lor. În plus, pot cumpăra produse pentru producția plantelor și îngrășăminte la prețuri bune. Avem cooperative, cu dimensiuni mai mici, și în sectorul de producere a laptelui. Le recomand fermierilor români să facă același lucru și, dacă nu cred în reușita acestor cooperative, să meargă în alte țări să vadă cum se face acolo.“

În ce măsură sunt dispuși fermieri să renunțe la prejudecăți pentru a se asocia este greu de spus. „Fantoma“ fostelor colective încă bântuie amintirile agriculturilor, lipsa de încredere în acțiunile celui de lângă lângă este iarăși o problemă, iar  cei care au suficiente resurse financiare pentru a-și menține afacerea preferă să rămână singuri. Așa că…

• „Din punctul de vedere al producțiilor, anul acesta a fost unul foarte prost. În tot nordul Europei au fost o secetă foarte puternică și temperaturi foarte ridicate, total neobișnuit pentru condițiile din țara noastră, iar producțiile sunt mult mai scăzute. A fost un an foarte dur pentru agricultură.“

Laura ZMARANDA