PIB vs INF
Am mai trecut pragul unui an… Ce ne așteaptă în 2018? Dacă tragi cu urechea pe la știri, nimic bun. Unii vorbesc de o nouă criză economică, una „fără precedent“. Alții vorbesc de cataclisme și condiții meteo extreme, bineînțeles și ele tot „fără precedent“. Alții spun că toate aceste „crize“, mai mult sau mai puțin inventate, nu fac altceva decât să deturneze atenția oamenilor de la problemele cu adevărat importante. Să le luăm pe rând…
Este clar că pe Terra se întâmplă ceva… În ultimele două decenii numărul cutremurelor, al dezastrelor naturale a crescut exponențial, la fel și schimbările climatice care au devenit cumva „extreme“. Mulți dau vina pe activitatea oamenilor pentru aceste schimbări. Cauzele nu le știe nimeni cu certitudine… Putem spune că asta e natura și știe ea mai bine ce face… Oamenii uită că acum 2-300.000 de ani nivelul de dioxid de carbon, dar și de alte gaze periculoase era prezent în atmosferă în cantități de mii de ori mai mari ca acum din cauza vulcanilor. Iar viața a mers mai departe. Da, sigur, activitatea oamenilor poluează mediul, dar nu în așa hal încât să extermine viața pe Pământ. Cineva spunea că oamenii sunt pentru Pământ precum acarienii pentru om. Adică insignifianți… Altcineva spunea că toată povestea asta cu poluarea nu e decât un nou tip de marketing „eco“.
Revenind la oile noastre, cealaltă problemă, a crizei economice, ne privește propriu și personal. Și credem că aici chiar stă în puterea omului să facă niscavai schimbări. Pentru că e cert – în paradigma actuală lucrurile nu mai funcționează, iar dacă nu se inventează cumva un nou model economic, lucrurile riscă să o ia razna rău de tot.
Problema cu acest sistem e obsesia creșterii. Peste tot auzim că firma x a avut creștere de la an la an de y procente. La fel, țările (printre care, mai nou, și România) se laudă cu creșteri economice anuale, iar de aici și creșterea PIB. „Creșterea e biologică, e naturală, de dorit. Problema e că, după secolul al XVIII-lea, societatea occidentală a împrumutat din biologie conceptul creșterii. Pe măsură ce trece timpul, organismele cresc, devin mai mari, transformarea cantitativă reprezintă creșterea. În același timp, semințele nu devin în mod natural semințe gigantice, embrionii nu devin gigantici, decât dacă e o patologie, ele se transformă în copaci, asta e dezvoltarea. Există o diferență între dezvoltare și creștere, dezvoltarea implică creșterea, dar creșterea nu poate fi infinită în condițiile unei planete finite. Economiștii creează niște probleme împrumutând aceste concepte – economia este ea un organism?
La limită putem considera că interacțiunea omului cu mediul e un organism, Gaia, care reacționează la transformări, la răni sau chiar se răzbună. Mulți filozofi au comparat civilizațiile cu organismele. Împrumutarea metaforei organismului în economie e o dublă impostură – economia nu poate fi un organism, poate doar o parte din organism. A doua impostură e că, în timp ce o civilizație se naște, crește și moare, economiștii și-au imaginat o economie care nu moare niciodată“, scria cândva doctorul în economie Serge Latouche. Perfect adevărat. Mai mulți economiști și nu numai au declarat că economia nu e tocmai o știință exactă, ci doar o „știință“ care justifică anumite erori din sistem. „Erori“ care de fapt sunt direct proporționale cu lăcomia sau nebunia unora. Cert este că, în ultimele decenii, de dragul „dezvoltării“ economice a dispărut din ecuație tocmai ideea de „om“, cu dorințele și nevoile sale.
Omul nu mai e „om“ ci, din rațiuni pur „economice“ (a se citi pur din interese personale ale unora dintre bogații planetei), a devenit orice altceva decât om: consumator pur… Mai mult decât atât… Nu numai că autoritățile au început să ignore natura noastră umană, dar au făcut în așa fel încât, prin informațiile din mass-media, omul e ghidat în așa fel încât să uite chiar și de… el. Se poate face ceva? Se pare că da… De exemplu, știați că Guvernul Bhutanului a considerat că este absurd să se bazeze în evaluarea bunăstării populației țării pe indicatori ca PIB? Așa că a inventat un alt indicator – INF (Indicele Național al Fericirii). Acesta a fost legiferat printr-un articol din Constituția Bhutanului, care sună cam așa: „Scopul principal al activității Guvernului este atingerea fericirii de către fiecare cetățean al țării“! Drept urmare, întreaga strategie de dezvoltare națională se bazează pe acest Indice al Fericirii. Drept urmare, a apărut un nou minister – Ministerul Fericirii. Deci se poate… Numai să și vrea cineva…
Bogdan PANȚURU