Pacea care nu mai vine

Camil Petrescu (22 aprilie 1894 – 14 mai 1957) a fost un romancier, dramaturg, doctor în filozofie, nuvelist și poet, dar peste care s-a așternut uitarea. Furați de „peisaj“, câți dintre noi mai citesc clasici, în special poezie? Mai nimeni, pentru că avem alte treburi mai importante, nu-i așa? Un filozof spunea cândva că o națiune fără poeți moare pe nesimțite… De ce? Pentru că poeții, prin creațiile lor, definesc sufletul unei națiuni. Iar când sufletul moare, națiunea se duce și ea… Mai jos aveți o poezie scrisă de Camil Petrescu și care reușește într-un mod genial să strângă în versuri esența „problemelor“ nației noastre. Și parcă ce scrie poetul e mai valabil acum ca niciodată…

ZEFLEMEAUA

Când va veni sfârşitul lumii
Românii nu vor fi atenţi
Iisus a spus: „Talita kumi“
Dar nu pentru inconştienţi.

Iar Ziua Domnului, ca hoţul
În miez de noapte va sosi
Femeia va dormi, iar soţul
Reviste porno va citi.

N-avem conştiinţa tragediei
Şi totul luăm „à la légère“
Noi, campionii băşcăliei,
Am compromis orice mister.

Avem o scuză de faţadă:
„Lasă, că merge şi aşa!“
Trădăm la primul colţ de stradă
Şi-apoi încălecăm pe-o şa.

Senzaţia e de plutire
De infinit paraşutism
Noi am făcut mişto subţire
Şi de marxism, şi de fascism.

Ce Decebal şi Burebista?
Ce patriotul cărturar?
Trăiască Miţa Biciclista
Şi berea rece la pahar!

Mitică veşnic să trăiască
Şi noi pe lângă el, noroc!
Filozofia chelnărească
E tot pe loc, pe loc, pe loc!

Întreaga drojdie se scurse
Din mahalale de Fanar
Şi-n loc să fim un roib de curse
Noi am ajuns din cal – măgar.

Pe primul loc e-njurătura
Ea pentru toate e un leac
Simţi cum îţi umple toată gura
O moştenim din veac în veac.

Noi „facem“ şi „băgăm“ de-a valma
Noi suduim neîncetat
Iar la acest popor sudalma
E o religie de stat.

La treburile serioase
Noi nu ne concentrăm destul
Avem o somnolenţă-n oase
Şi-o zeflemea de prost fudul.

Și doar la reluări de faze
Parcă ne mai trezim puţin
N-avem profil de kamikaze
Tiparul nostru-i bizantin.

Apocalipsa furtunoasă
Îi sperie pe pământeni…
Pe noi nu ne-o găsi acasă –
Vom fi la meci sau la pomeni.

Aceasta, poate, ne e soarta
S-o tragem şi pe asta-n piepţi
N-aveţi decât să-nchideţi poarta
Dacă tot face ea pe moarta…
Hai, că românii e deştepţi!

(Camil Petrescu)

Nu poți să nu râzi și să plângi în același timp la citirea acestei poezii… Adevărat, nu? Am stat de vorbă acum mulți ani cu un înțelept, venit de peste mări și țări să predea spiritualitatea orientală în România. Printre altele l-am întrebat, în mare, de ce noi, românii, suntem așa delăsători și așa superficiali. Știți ce mi-a răspuns? Citez din memorie: „Poporul român se află la confluența Est-Vest. Și nu întâmplător. Voi nu sunteți materialiști ca occidentalii, dar nici spirituali ca orientalii. Neavând o gândire materialistă, nu sunteți atașați de mai nimic și de aici senzația de superficialitate în viața de zi cu zi. Voi vreți tot de la viață, dar fundamental, nu vă pasă. Voi, de fapt, nu vreți decât pace sufletească, dar din pricina faptului că aveți, ca popor, o inteligență peste medie, vă zburdă mintea și pacea nu vine…“

Bogdan PANȚURU