Un quo vadis spre nicăieri
Anul 2020 devine pe zi ce trece unul al nebuniei generalizate. Stânga nu se mai înțelege cu dreapta, omul nu se mai înțelege cu persoana, oricare ar fi ea, parcă și natura stă să vadă ce se mai întâmplă… De exemplu, mai mulți oameni de știință au solicitat Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) să includă bătrânețea pe lista sa de boli. În justificarea demersului lor pretind acest lucru că va îmbunătăți viața bătrânilor, dar în realitate va oferi tuturora scuză pentru a-i include pe vârstnici la „buni de nimic“.
Cei 30 de experți – de la universități de prestigiu precum Harvard, MIT, Stanford, Cambridge Imperial și UCL – au decis că îmbătrânirea nu mai este o caracteristică normală a vieții și cer ca Organizația Mondială a Sănătății să clasifice bătrânețea ca boală, potrivit unei știri The Telegraph, preluată de euroactivenews.ro. Un exemplu al modului în care sunt priviți bătrânii de unele societăți a fost dat de linșajul la care au fost supuși aceștia de către mass-media din Marea Britanie pentru că au susținut Brexit-ul. Un jurnalist al revistei GQ a propus nici mai mult nici mai puțin decât „interzicerea totală a oricărei persoane în vârstă la votul de la referendumul privind ieșirea Marii Britanii din UE“. El susținea la acel moment că persoanele în vârstă nu-și pot exercita drepturile democratice în mod responsabil, trăgând următoarea concluzie: „Dacă le luăm pensionarilor permisele de conducere, de ce să nu le luăm și dreptul de vot?“. Cum era vorba aia, „cine nu are bătrâni să-și cumpere?“ Apoi, parlamentarii portughezi au adoptat un pachet de legi prin care eutanasia oamenilor devine legală, anunță Știrile TVR. Potrivit sursei citate, sunt cinci legi care permit sinuciderea asistată medical pentru pacienții în faza terminală a bolii. Pachetul de legi a fost adoptat cu o largă majoritate, dar va intra în vigoare abia după avizul Comitetului pentru Afaceri Constituționale. Se pare că eutanasia devine tot mai „populară“ pe zi ce trece… Apoi vin tot soiuri de vești de prin toată lumea legate de coronavirus… Lumea nu mai știe cum să fugă de respectivul virus, nu știe ce și câte măști să își mai pună ca să se protejeze, nu știe ce măsuri să mai ia și pe unde să se mai ascundă de frica perversului virus… Agențiile mondiale de presă anunță cu litere de șchioapă că virusul ne afectează economic, miliarde de dolari dispar de pe burse și nu numai, aurul explodează la preț, leul pare și el afectat de virus și toată nebunia va culmina probabil cu declararea pandemiei universale.
Da, umanitatea este într-o gravă criză, o criză fără precedent în istoria sa, o criză care lasă să se vadă goliciunea și superficialitatea lumii în care trăim. O criză la care s-a ajuns natural și firesc… Pentru că o societate care se raportează numai la bani și puterea conferită de aceștia, o societatea pentru care valorile materiale sunt mai presus de orice, o societate care nu mai are nimic sfânt decât propriul egoism nu este, și exemplele sunt nenumărate în istorie, o societate viabilă. Din contră, pe zi ce trece acea societate devine muribundă… Când nicio valoare umană nu mai este prețuită, precum iubirea, compasiunea, înțelepciunea, modestia, solidaritatea și altele – valori pe care le consideram universale până mai ieri – nu prea ne mai putem numi oameni. Ci altceva, ieșit din standardele matricei universale… Și Universul se apără. Și nu știm ce ne-a lovit… Și ne plângem, ne jelim… Ne alintăm din postura cuiva care are toate drepturile și nicio obligație… Sună criptic? Sună de neînțeles? La fel a sunat și pentru milioanele și milioanele de oameni dispărute de-a lungul istoriei în catastrofe mai mult sau mai puțin naturale. La fel a părut și civilizațiilor care ne-au precedat și de care nu știm mai nimic. Nu numai că nu știm, dar le negăm chiar și existența din motiv că nu le înțelegem mai ales prin prisma descoperirilor arheologice greu de înțeles pentru noi (piramidele, bateriile electrice vechi de mii de ani descoperte în Iran, talpa de aluminiu de la Aiud și multe, multe altele). Un „quo vadis“ spre nicăieri…
Bogdan PANȚURU
