OZN-ul din tine
Începutul de an, mai precis primele două luni au marcat – sau cel puțin ar fi trebuit să marcheze în spațiul public – două zile de naștere importante. Și asta în contextul în care am observat, mai ales în ultimii 3 ani, că parcă nimic nu mai contează, parcă nimic nu mai este important… De fapt, singurele care contează sunt frica și managerierea ei. Fără mamă, fără tată, fără niciun Cer deasupra capului oamenii sunt pierduți în pandemii, cutremure, OZN-uri și altele. Acum, în aceste vremuri profund transformatoare, omul a uitat de el, de sufletul lui, de ceea ce reprezintă cu adevărat. Acum, singurul lucru care contează sunt imitațiile, de orice fel și natură. Imitațiile de inteligență, imitațiile de dezastre, imitațiile de oameni ș.a.m.d. Spuneam la început că primele două luni din an au marcat zilele de naștere a două genii ale culturii române. Lucru trecut aproape sub tăcere de mass-media. Adevărul este că acest gen de oameni, geniile, nu mai sunt „utile“ în vremurile actuale din simplul motiv că spun lucrurilor pe nume. Adevăruri dureroase sunt spuse pe față… Dar cine să le mai înțeleagă?
„Viitorul şi trecutul / Sunt a filei două feţe, / Vede-n capăt începutul / Cine ştie să le-nveţe; / Tot ce-a fost ori o să fie / În prezent le-avem pe toate, / Dar de-a lor zădărnicie / Te întreabă şi socoate. // Căci aceloraşi mijloace / Se supun câte există, / Şi de mii de ani încoace / Lumea-i veselă şi tristă; / Alte măşti, aceeaşi piesă, / Alte guri, aceeaşi gamă, / Amăgit atât de-adese / Nu spera şi nu ai teamă. // Nu spera când vezi mişeii / La izbândă făcând punte, /
Te-or întrece nătărăii, / De ai fi cu stea în frunte; / Teamă n-ai, căta-vor iarăşi. / Între dânşii să se plece, / Nu te prinde lor tovarăş: / Ce e val, ca valul trece.“ (Fragment din poezia Glossă de Mihai Eminescu). Poezia a fost scrisă în anul 1874…
A doua pesonalitate evocată aici este Constantin Brâncuși. În anul 1938, într-un text cunoscut drept Conversații cu Ionel Jianu, Brâncuși spunea… „Am impresia că viața oamenilor se desfășoară pe o bază greșită. Există o gravă neînțelegere în punctul de pornire. Oamenii nu recunosc minunea pe care o constituie viața însăși, globul acesta pământesc care se învârtește în haos și îi poartă în mersul lui prin veacuri. Ceea ce le lipsește oamenilor din vremea noastră e dimensiunea cosmică, sentimentul acesta al aventurii spiritului, dincolo de realitatea aparentă. Oamenii actuali nu au antene pentru a pătrunde în realitatea adevărată, în singura realitate care contează. Se lasă amăgiți de aparențe și se opresc la ele. Nu merg mai departe. Pentru că îi împiedică această stupidă nevoie de securitate care taie aripile aventurii și care ferecă spiritul în închisoarea conformismului. Întotdeauna, ceea ce m-a susținut a fost bucuria. În cele mai grele împrejurări ale vieții am știut s-o găsesc în drumul meu. Mergeam cântând. Știam că ceea ce trebuie să se întâmple se va întâmpla. Și nimic nu mă oprea. Pe acest sentiment al minunii pe care o reprezintă viața, al bucuriei e clădită toată opera mea.“
Înțelegeți ce vrea să spună? Iar prin fraza „îi împiedică această stupidă nevoie de securitate care taie aripile aventurii și care ferecă spiritul în închisoarea conformismului“ pune degetul pe rană.
Așadar, prin cuvinte diferite, se spune același lucru: nu mai pierdeți timpul căutând în afara voastră. Fiți mai liniștiți, mai echilibrați, mai profunzi, jucați-vă mai mult! Prea luați totul în serios. Practic, Poetul și Sculptorul spun aceeași Poveste. Iar ca ei, toate toate geniile pe care le-a dat omenirea până acum. Da, absolut toți spun același lucru, dar prin exprimări diferite. Ce să înțelegem de aici? Că nu avem multe lucuri de făcut. Că adevărul este în noi și nu neapărat în mintea noastră. Mintea, prin miile de gânduri pe care le macină, nu face altceva decât să ne atragă în cursa superficialității… Și astfel devenim prizonierii propriei noastre minți, uitând esența care ne reprezintă cu adevărat… Și căreia toți au încercat să-i dea un nume: credință, religie, spiritualitate, suflet, iubire etc. Ce e de făcut? Nimic… Doar luați-vă un moment de liniște și reflectați la ce este, pentru dumneavostră, cu advărat important în viață. Dar Cu Adevărat Important… Și apoi acționați ca atare…
Bogdan PANȚURU
