Regula jocului și jocul regulilor

Criza energetică prin care trecem pare că nu se mai termină. Și nici nu sunt semne că lucrurile ar lua o întorsătură pozitivă. La începutul crizei ni s-a explicat că, din cauza războiului, aprovizionarea cu produse energetice e deficitară și de aceea trebuie să strângem din dinți. Iar „blocarea maxilarului“ înseamnă energie mai scumpă, benzină mai scumpă, motorină mult mai scumpă… Și, după cum am văzut, atunci când combustibilii se scumpesc, totul se scumpește. Dacă în timpul comunismului oamenilor nu li se dădea căldură în case pe motiv de plată a datoriilor externe, astăzi oamenii preferă să trăiască în frig din simplul motiv că nu-și mai permit. Iar cei care nu renunță la căldură renunță la altele și de aici și criza cvasi-generalizată în care se zbate societatea de astăzi. Preţurile la petrol şi gaze au început să crească spre finalul pandemiei, dar au explodat în luna martie a anului trecut, după ce evenimentele din Ucraina au produs îngrijorări privind aprovizionarea. Oficialii ne-au spus că trebuie să înțelegem situația și să ne sacrificăm… Statul a încercat să facă câte ceva subvenționând, atât cât a fost posibil, dezastrul… Sigur, înainte ca facturile să crească, mai mulți așa-ziși teoreticieni ai conspirației au spus că de fapt criza este produsă de anumiți afaceriști cu scopul de a-și umple buzunarele. Desigur, presa oficială a râs de n-a mai putut de astfel de teorii, catalogându-le drept „prostii“… Numai că…

Numai că acum, după trecerea începutului de an, mai multe companii din domeniul energetic au anunțat… profituri record… Adică cum? Nu toată lumea suferă, așa cum ni s-a zis, oameni și companii la un loc? Se pare că nu… Cineva, mai în glumă, mai în serios, se întreba „care e diferența dintre teoria conspirației și lumea reală“. Iar răspunsul ar fi „de câteva luni“… De exemplu, o mega-corporație din domeniul energetic a anunțat că a avut cele mai mari profituri din ultima sută de ani. De fapt, aproape toate companiile din domeniu au înregistrat profitui uriașe… Presa internațională ne informează că marile companii din Big Oil și-au dublat profiturile în 2022, la peste 200 miliarde de dolari, doborând recordurile anterioare. Și asta într-un an cu prețuri volatile la energie, în care invazia Rusiei în Ucraina a remodelat piețele globale de energie. Dar oamenii obișnuiți par să nu observe. De atfel, pentru a drege busuiocul, mai multe ţări au introdus impozite excepţionale pentru a obţine bani care ulterior pot fi folosiţi pentru a ajuta populaţia să plătească facturile umflate de imaginația unora.

Sunt și excepții… De fapt, una singură… Spania a fost singura ţară din Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE) în care preţurile la energie au scăzut în 2022. Astfel, în perioada decembrie 2021 – decembrie 2022, preţurile energiei în Spania s-au redus cu 6,9%, în timp ce în cadrul OCDE au urcat cu 18,4% şi în zona euro cu 25,5%, acelaşi procent ca în Uniunea Europeană. Cum a fost posibil așa ceva? În spatele acestei scăderi din Spania a stat, în special, aplicarea aşa-numitei excepţii iberice, care permite impunerea unui plafon la preţul gazelor folosite pentru generarea de electricitate, în schimbul unei compensaţii pentru operatorii care folosesc acest combustibil. Și în toată acestă nebunie a acestor vremuri, un important grup de presă britanic a dat publicității un raport. Din acesta reiese că România este pe ultimul loc în rândul ţărilor Uniunii Europene la capitolul democraţie şi pe locul 62 în lume, cu un scor de 6,45, potrivit indexului anual al democraţiilor întocmit de grupul britanic. Trebuie spus că acesta este clasament anual care ierarhizează circa 167 de ţări. Studiul are patru zone de clasificare: regimuri autoritare, regimuri hibride, democraţii deficitare şi democraţii depline. Pentru întocmirea clasamentului, sunt luate în calcul cinci categorii de criterii: procesele electorale şi pluralismul, funcţionarea guvernului, participarea politică, cultura politică şi libertăţile civile. Cu un scor de 6,45, România se încadrează la „democraţii deficitare“, la fel ca majoritatea statelor din Europa Centrală şi de Est, la care se adaugă Portugalia, Italia, Belgia, Grecia şi Cipru. Statele nordice, plus Franţa, Spania şi Germania, se încadrează la „democraţii depline“. Chiar așa? Oare cum am ar defini „grupul britanic“ noțiunea de democrație în ziua de azi? Pe ce criterii reale? Oare ce regim din Occident nu este în ziua de azi „autoritar“? Mai există vreun guvern căruia să-i pese de oameni? Și dacă da, care e ăla, ca am vrea să știm și noi?

Lumea se schimbă așa cum nu a mai făcut-o, iar ce trăim acum, e doar o etapă. Rezultatul final contează.. Și cu siguranță că acesta va fi unul „bun“, dar nu așa cum se așteaptă unii… Adcă ăia care au făcut regulile până acum…

Bogdan PANȚURU