Orice ar fi…
Criza energetică, economică, socială, morală, în fine crizele de toate felurile, ne captează atenția, ne bruiază viețile și ne punem întrebarea firească: „Ce e de făcut?“ Păi, nimic… Nu depinde de noi… Din simplul motiv că viața noastră exterioară e dictată de birocrația bruxelleză și de forțe politice de peste oceane care au interesul major de a „îngheța“ lumea și de a o transforma după chipul și asemănarea lor.
În ultimele luni, un impact economico-social major l-a avut creșterea, cred eu nejustificată, a prețurilor. Sigur, se poate spune că piața energiei dictează prețurile în tot și toate. Așa e, numai că mai sunt și excepții, care nu fac decât să confirme regula. Pe omul de rând cel mai mult îl afectează creșterea prețurilor la alimente. Numai că creșterea anumitor prețuri de către marii comercianți s-a făcut efectiv „din burtă“, în condițiile în care au profitat doar de psihoza creată de mass-media. Astfel, mulți producători care-și vând marfa marilor comercianți au crescut foarte puțin sau deloc prețul la poarta fermei, în schimb, la raft, avem creșteri și de sută la sută. Un exemplu elocvent a fost dat de europarlamentarul Carmen Avram, aducând ca argument „paradoxul laptelui românesc“. Carmen Avram crede că actualul context economic a adus sectorul laptelui din România în pragul falimentului. „Paradoxul României e că, deși, la lapte are cea mai mare creștere de preț la raft din Uniunea Europeană – 64% – crescătorii de vaci primesc cel mai mic preț pe lapte din toată UE. Adică 3 lei pe litru, în condițiile în care la raft laptele a ajuns și la 12 lei. În plus, a atras atenția europarlamentarul Carmen Avram, România se confruntă cu un deficit de 700 de mii de tone de lapte. În acest context, eurodeputatul român a cerut Comisiei Europene egalizarea subvențiilor, astfel încât fermierul român să beneficieze de același sprijin financiar ca și colegii lui din Europa de Vest.
„Tot sectorul laptelui se află în dificultate acum, dar unii sunt în mai mare dificultate decât alții. De exemplu, fermele din România, nefiind suficient de mature, în comparație cu cele din vestul Europei, sunt astăzi într-o situație dezastruoasă, care duce deja la falimente. Crescătorii noștri își închid fermele și își vând sau sacrifică animalele. Azi, avem un deficit de lapte de peste 700 de mii de tone, iar în magazine nu mai găsești, practic, decât lapte din import. Ceea ce n-ar fi o problemă pe o piață comună, cu jucători aflați cam în același stadiu de dezvoltare. Astăzi, fermierii români au subvenții mult sub colegii lor din statele occidentale. De asemenea, ei trebuie să plătească cele mai mari prețuri la energie de pe întreg teritoriul UE. Iar soluții nu sunt nici în bugetul național, nici în noul instrument al Comisiei pentru situații de criză. Deci, întreb Comisia Europeană, când crede că ne vom așeza cu toții la masă, să vorbim deschis despre o convergență reală și cum crede ea că fără convergență mai poate fi vorba despre competiție loială în UE?“, a întrebat europarlamentarul Carmen Avram în intervenția sa din cadrul unei ședințe din Comisia pentru Agricultură din Parlamentul European.
Sfârșitul lunii decembrie ne amintește faptul că s-au scurs 33 de ani de la Revoluția din Decembrie 1989… Ce s-a mai bucurat lumea atunci! Iar acum ne dăm seama că lumea s-a îmbătat nu cu apă rece, ci cu apă stătută printr-un PET, pe undeva. Târziu s-a aflat că principalul scop al revoltei din 1989 nu a fost atât „eliberarea poporului român de sub dictatura comunistă“ cât crearea de noi piețe de desfacere pentru puterile occidentale. Nu mai aveau oamenii unde să-și vândă obiectele și au pus de mai multe revoluții în Europa Centrală și de Est pentru acapararea piețelor. Și așa a și fost… Iar rezultatele se văd mai ales acum, în momente de criză. Apar tot felul de aberații în piețele de orice fel. Și nu avem ce face… Economia nu mai e a noastră… În fapt, ce ne-a mai rămas? Nici măcar o mare parte din noi nu ne-am mai rămas credincioși nouă înșine… Și atunci? Ce e de făcut? Deocamdată, nimic. Pentru că, întotdeauna, lucrurile cu adevărat importante, transformările vin cumva natural, de la Sine… Nu avem motive de supărare, de îngrijorare… Viața e frumoasă și merită trăită orice ar fi… Pentru că viața e mult mai mult decât ceea ce vezi, auzi, guști, mirosi, pipăi… Cu mult mai mult…
Bogdan PANȚURU
