EDITORIAL

Obiectul Tu

Share

Desigur că ați auzit de Marea Resetare. Dar v-ați întrebat ce înseamnă cu adevărat și dacă este cu adevărat posibilă? Klaus Schwab, președintele executiv al Forumului Economic Mondial (FEM) și autorul conceptelor de „mare resetare“ și „economia 4.0“ din Noua Ordine Mondială a declarat la un moment dat anul acesta următoarele: „Criza Covid-19 ne-a arătat că sistemele noastre învechite nu mai sunt potrivite cu secolul al XXI-lea. Ea a evidențiat lipsa fundamentală a coeziunii sociale, a corectitudinii, incluziunii și egalității. Acum este momentul istoric, timpul nu doar pentru a combate virusul real, ci și pentru a configura sistemul pentru nevoile erei post-corona. Dar avem o altă alegere: putem construi un nou contract social. Pe scurt, avem nevoie de o Mare Resetare. Trebuie să mobilizăm toți constituenții societății noastre globale să lucreze împreună. Nu trebuie să ratăm această fereastră de oportunitate“, a declarat Klaus Schwab.

Iar pe site-ul FEM sunt accentuate aceste idei: „Lumea trebuie să acționeze împreună și rapid pentru a reînnoi toate aspectele societăților și economiilor noastre, de la educație la contractele sociale și condițiile de muncă. Fiecare țară, de la Statele Unite până la China, trebuie să participe și fiecare industrie, de la petrol și gaze la tehnologie, trebuie să fie transformată.“

Pe scurt, care ar fi consecințele pentru omul de rând? După cum spune, dar a și scris în cărțile sale, Klaus Schwab impune următoarele idei: 1. Nu veți mai deține nimic și veți fi mulțumiți de asta; 2. Veți mânca mult mai puțină carne, aceasta va deveni un „răsfăț ocazional“ și nu va mai fi inclusă în hrana de bază, iar asta pentru binele mediului înconjurător și al sănătății voastre; 3. Un miliard de oameni vor fi strămutați geografic de schimbările climatice – Granițele Deschise; 4. Poluatorii vor avea de plătit pentru emisiile de dioxid de carbon, impunându-se un preț global pentru acestea; 5. Valorile occidentale vor fi fost testate până la punctul de rupere. Mecanismele de control și echilibrare care stau la baza democrațiilor nu trebuie uitate.

Cu alte cuvinte, FEM declară că publicul va „închiria“ tot ceea ce are nevoie – casă, mașină ș.a.m.d. sub masca „consumului durabil“ și „salvarea planetei“.

Ce se desprinde din toate aceste idei? Se pare că, sub masca restructurării economiei globale, se află o încercare de a impune socialismul comunist…

Cred că sunt totuși două mari probleme…

Prima… Europa Centrală și de Est a mai trecut odată prin comunism pentru aproape jumătate de secol. Oamenii din aceste țări, inclusiv România, au mâncat comunismul pe pâine – la propriu… De aceea, acești oameni, dar și mare parte a copiilor și nepoților lor au o alergie înnăscută la tot ce ține de socialism și comunism. Cu mici excepții. Da, este posibil, iar toate semnele au arătat-o în ultimii ani, socialismul / comunismul este posbil să fie implementat în unele țări occidentale, iar mai apoi, în toate. Dar cred că în țările foste comuniste este exclus, prin simplul motiv că au mai trecut odată prin el, iar oamenii de aici au învățat ce era de învățat.

A doua problemă, care de fapt este esența întregii povești. Globaliștii spun că omul nou „nu va mai deține nimic și va fi fericit“. Aici se strecoară de fapt marea eroare. După ce civilizația occidentală a devenit în timp, mai ales în ultimele trei secole, o civilizație a obiectelor va fi, cel puțin spus imposibil, să fie despărțită de sensul vieții – obiectele de toate dimensiunile, formele și stările de agregare. Poate că ați observat că pentru societatea occidentală omul nu mai e „om“, ci doar o „statistică“ cu apelative cum ar fi contribuabil, consumator, entitate și altele. De fapt, valorile materialiste occidentale sunt o realitate necontestată de nimeni. De aceea, să vină cineva să ia principala valoare și să decreteze „fericirea“ este cel puțin dubios și total nerealist.

De altfel, la polul opus, în Orientul spiritual se știe că pentru a scăpa de „iluzia“ materiei și a materialului ai mult de muncă. Ani, zeci de ani de învățături, meditație și conștientizări… Iar la finalul procesului (dacă-l apuci), atunci când realizezi că ești mai mult decât corpul tău, atunci când nu te identifici cu posesiunile și realizările tale, doar atunci poți spune că ești cu adevărat fericit… Dar până acolo drumul e lung, mai ales pentru civilizațiile mai puțin spirituale pentru care sănătatea, bucata de pâine, ambițiile proprii, realizările exterioare sunt zeii supremi.

Bogdan PANȚURU

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *