EDITORIAL

Cuget, deci persist

Share

„În vremuri de înșelăciune universală a spune adevărul este un act revoluționar“, scria George Orwell în romanul 1984. Ce a înțeles Orwell și nu au înțeles alții? I-a picat fisa cumva și a realizat că prin puterea limbajului se pot manipula masele. Așa-zișilor gânditori din media zilelor noastre ar trebui să le pice telefonul cu totul, poate-poate mai cade o fisă…

După cum bine remarcă scriitorul american John W. Whitehead, în romanul 1984 al lui Orwell Big Brother renunță la toate cuvintele și semnificațiile nedorite și inutile, mergând chiar până la a rescrie în mod obișnuit istoria și a pedepsi „crimele de gândire“. În această viziune distopică asupra viitorului, Poliția Gândirii servește drept ochi și urechi ale Fratelui mai mare, în timp ce Ministerul Păcii se ocupă de război și apărare, Ministerul Belșugului se ocupă de afacerile economice (raționalizare și înfometare), Ministerul Iubirii se ocupă de lege și ordine (tortură și spălarea creierului), iar Ministerul Adevărului se ocupă de știri, divertisment, educație și artă (propagandă). Motto-urile Oceaniei: „Războiul este Pace“, „Libertatea este Sclavie“, și „Ignoranța este Putere“. Sună cunoscut? Mai departe Whitehead remarcă faptul că Fratele mai mare al lui Orwell se baza pe Nouvorbă pentru a elimina cuvintele nedorite, pentru a dezbrăca cuvintele rămase de semnificații neortodoxe și pentru a face ca gândirea independentă, neaprobată de guvern, să devină complet nenecesară. Acum ne aflăm la intersecția dintre Vechivorbă (unde cuvintele au sensuri, iar ideile pot fi periculoase) și Nouvorbă (unde este permis doar ceea ce este „sigur“ și „acceptat“ de majoritate). Adevărul se pierde adesea atunci când nu reușim să distingem între opinie și fapt, iar acesta este pericolul cu care ne confruntăm în prezent ca societate. Oricine se bazează exclusiv pe televiziuni / prezentatorii de știri prin cablu și comentatori politici pentru cunoașterea reală a lumii comite o greșeală gravă.

Manipulează mass-media? Și da, și nu… Cei care au un grad de cultură corespunzător, în special cititorii de cărți, sunt mai greu de manipulat. Filozofii, matematicienii, oamenii de știință în general, sunt și ei greu de manipulat, dar nu imposibil. Cine mai sunt greu de manipulat? Oamenii simpli, fără cultură, fără nimic demn de „semnalat“, poate doar cu o mică „avere“ formată din orătăniile din ogradă… Parcă aud un cor de exclamații – „Imposibil!!! Tocmai ăștia, inculții, sunt cel mai ușor de manipulat!“. De fapt nu prea este așa… Pentru că omul de la țară, în simplitatea lui, are ca aliat Intuiția… Intuiție care îl ajută să trăiască natural și sănătos din toate punctele de vedere. De aceea, pentru el informația falsă e pur și simplu așa – falsă.

De fapt, cea mai mare problemă o au semi-docții. Oamenii care au citit un picuț, care sunt ușor isteți și care, la un moment dat, au senzația că știu atât de multe încât d-abia mai pot să respire. Și în această categorie mai sunt unii… Cei a căror cultură se bazează strict pe informația de la TV sau de pe Internet. Informația fiind „de-a gata“ o iau de bună pentru că nu au cu ce să o compare – cel puțin când ne referim la televiziune. Cu Internetul treaba e și mai complicată. Ca să filtrezi așa cum trebuie informația de pe net trebuie să ai un grad de cultură „clasică“ fenomenal. Altfel nu te descurci și cazi în toate capcanele informaționale posibile și imposibile…

Mai ales în ultimii 30 de ani, gradul de superficializare a lumii occidentale a crescut dramatic, exponențial… Furați de mirajul obiectelor, occidentalii au intrat într-o lume paralelă… În care esența care-i definește ca oameni a dispărut și s-au angrenat

într-un mod de viață nenatural, am putea spune. Iar tehnologia a avut un cuvânt greu în acest proces. Cândva, ilustrul savant Albert Einstein spunea:

„Mi-e teamă de ziua în care tehnologia va fi mai importantă decât relațiile interumane. Atunci, în lume va exista o generație de idioți.“ Și exact asta s-a întâmplat. Tehnologia a intrat în viața noastră pe ușa din față. O găsim în bucătăriile noastre, în dormitoarele noastre, în curțile noastre. Și am lăsat-o să ne invadeze subconștientul, conștientul, viețile. Iar intuiția s-a baricadat sfioasă undeva înăuntru… Și am uitat să fim… Poate că la cap suntem „întregi“, dar sufletul s-a pierdut undeva pe drum. Și de aici toate necazurile…

Bogdan PANȚURU

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *