O nouă perspectivă pentru Semina?

Cu siguranţă da. Societatea cu pricina, cu sediul în Albeşti – Prahova, a avut un trecut, cel puţin de vreo zece ani, destul de zdruncinat. Câţiva ani agricoli grei, apoi un management neperformant au făcut din această unitate agricolă cu un statut lăudabil cândva una cu pierderi şi respectiv cu datorii de miliarde.

Doar o mână forte mai poate redresa lucrurile şi ea tocmai a venit. O nouă echipă, un nou Consiliu de Administraţie dau speranţă societăţii şi oamenilor de aici. Cum vor reuşi nou veniţii să repună lucrurile pe făgaşul lor normal am aflat de la inginerul Laurenţiu REBEGA, noul director general al societăţii.

Un drum greu…

– Vă ascultam mai devreme, domnule inginer, vorbind despre priorităţile imediate şi de perspectivă, dar mai puţin despre trecutul firmei pe care o păstoriţi, iată, de câteva luni. Aveţi de lucru serios aici, cu ce veţi începe?

– Mai întâi aş vrea să vă spun că mulţi care mă întâlnesc, văzându-mă tânăr, mă cred şi fără experienţa necesară pentru a conduce o asemenea societate. Vreau să vă spun că, în cei şase ani de la terminarea facultăţii din cadrul USAMV Bucureşti, am continuat studiile în Danemarca, urmând în cadrul unui colegiu un cursl de Business în agricultură, apoi am lucrat o vreme acolo, după care m-am întors în ţară. Aici am desfăşurat activităţi în irigaţii, apoi în cadrul unei firme daneze care exploatează 5.000 ha şi, pe deasupra, m-am ocupat şi de pregătirea profesională a fermierilor. Aşa că am acumulat, cred, experienţa necesară pentru a fi în stare „să iau taurul de coarne“, cum se spune, la Semina.

Revenind la întrebarea dvs., trebuie să vă spun că am început deja, mai întâi cu o analiză serioasă a stării de fapt din toate punctele de vedere, apoi cu propunerea unor soluţii în cadrul Consiliului de administraţie, care să redreseze repede lucrurile. Şi am pornit la drum. Un drum greu, dar vom ajunge iute la capătul lui. Există la Semina un potenţial deosebit care trebuie valorificat. Avem în exploatare 4.950 ha, dar intenţionăm să ajungem la peste 7.000 ha, iar în curând vom demara un proiect pentru înfiinţarea unei ferme zootehnice.

De la sămânţă… la proteină

– Este, bănuiesc, una dintre măsurile prin care încercaţi să redresaţi din punct de vedre economic societatea…

– Una dintre măsuri, aşa este. Ne dorim crearea unui cash flow, astfel încât să nu mai depindem doar de producţia obţinută la momentul recoltării. Apoi, este păcat să nu valorificăm proteina obţinută după procesarea produselor primare.

– Vă gândiţi la un proces de producţie care să pornească de la sol, sămânţă şi să sfârşească cu recoltarea… proteinei?

– Sigur că da, ne dorim să închidem circuitul pentru că valorificarea producţiei principale în momentul de faţă în România suferă, ceea ce nu ne permite să ne proiectăm un plan de afaceri. Dorinţa noastră este aşadar să valorificăm materia primă în propria fermă, probabil una de vaci de lapte şi tăuraşi la îngrăşat. Este una dintre măsurile care vor asigura permanent venituri în societate.

De la pârloagă la culturi profitabile

– Aşadar, prioritatea numărul unu este valorificarea superioară a producţiei pentru asigurarea unui flux de lichidităţi şi a veniturilor necesare redresării economice. Vă propun să divagăm puţin şi să discutăm despre agricultură în general, la nivel naţional. Cum apreciaţi faptul că suprafeţe mari de teren agricol rămân nelucrate?

– Este o adevărată tragedie să nu valorifici acest uriaş potenţial. Nu mai vreau să fac comparaţie cu alte ţări pentru, că se ştie, nicăieri în lume nu există atâta indiferenţă faţă de cel mai important mijloc de producţie – PĂMÂNTUL – şi cred că noi, cei din generaţia mea, avem o mare responsabilitate în acest sens. Trebuie să revenim cu picioarele pe pământ şi să realizăm că din munca în agricultură se pot obţine venituri considerabile. Trebuie doar să ştim şi să vrem aceste lucruri. Reluarea în cultură a suprafeţelor la care vă refereaţi, în condiţiile în care cei mai mulţi proprietari sunt decapitalizaţi, nu se poate face decât prin asociere şi comasare. Sigur, acolo unde zona permite. Este soluţia salvatoare, aş spune. Altfel, vom continua să privim la pârloage.

– Sunt zone, cele de deal şi munte, unde nu putem vorbi de forme asociative…

– … Ba da, oriunde se poate vorbi de asociere, pentru că aceasta nu se referă doar la a lucra pământul sau a creşte animalele în comun. Este vorba de aprovizionare şi valorificare unitară, ceea ce este foarte important. Gospodăriile din aceste zone, numite familiale sau de subzistenţă, trebuie să aibă un statut aparte, trebuie sprijinite să existe pentru că doar astfel pot fi valorificate eficient zonele în care se află. Apoi ele sunt capabile să realizeze producţie ecologică, au rol de protecţie a mediului şi de absorbţie a forţei de muncă disponibilizate în alte zone. Dar pentru asta sunt necesare politici specifice.

Consultanţa trebuie regândită, nu distrusă

– Cum vedeţi colaborarea cu instituţiile de profil din România, respectiv cu Ministerul Agriculturii?

– O întrebare dificilă, având în vedere că am această experienţă de trei ani de zile în Danemarca, o ţară renumită pentru agricultura practicată. E necesar să spun că MADR ar trebui să pună un mare accent pe centrele de consultanţă, indiferent de poziţia lor, care să-şi asume responsabilitatea. Dacă în Danemarca un fermier apelează la un consultant, pentru el nu mai există niciun risc, cât timp urmează în totalitate tehnologia recomandată de acesta. Dar aceşti consultanţi trebuie să fie bine pregătiţi în domeniul agricol şi nu doar în strategii agricole. Avem nevoie de jurişti şi contabili la fel de mult, dar când se fac tehnologii avem nevoie de specialişti. Mai nou, ministerul a renunţat la aceste Oficii Judeţene de Consultanţă înfiinţând Camerele Agricole care, să fiu sincer, nici nu ştiu ce rol au, unde funcţionează şi cum ne-ar putea ajuta. Ele sunt necesare şi trebuie să reprezinte liantul dintre fermier şi ministerul de resort. Nici nu ar trebui să mai ajungem la minister să aflăm ce ajutoare ar trebui să primim sau care mai sunt formele de sprijin.

– După această conversaţie realizez cât de implicat sunteţi în problemele agriculturii în general şi mai cu seamă în cele ale societăţii pe care o conduceţi de doar şase luni. Vă doresc succes şi poate vor fi din ce în ce mai mulţi colegi de generaţie care vă vor urma exemplul.

I. BANU