Nucul, o afacere la îndemână

În urmă cu vreo două decenii, România se afla printre primele ţări producătoare de nuci la nivel european. Un raport FAO realizat în perioada 2005-2007 plasa ţara noastră în topul producătorilor europeni, chiar în faţa Franţei – ţară de unde acum este adus puietul pentru plantaţii –, cu o producţie de peste 40.000 tone de nuci. Însă, în ultimii ani francezii ne-au devansat şi se bat cu americanii şi chinezii pentru supremaţie la nivel mondial, în timp ce la noi mare parte din plantaţii fie au dispărut, fie sunt îmbătrânite. În lipsa unor date oficiale, jucătorii din piaţă vorbesc de o suprafaţă de doar 1.400 ha de plantaţii de nuci.

Investiţie de peste 2.000 de euro la hectar

Ovidiu Lazăr a înființat o plantație de nuci de 3 ha în urmă cu câțiva ani la Tătăranu, în județul Vrancea. Fost cadru militar, Lazăr a înfiinţat o plantație de nuci, în primul rând pentru că este cerere mare pe piață, mai ales în Orient, dar și pentru a avea ce să lase copiilor săi. Vorbim de o investiție pe termen lung – 50-60 de ani –, „o vacă bună de muls pentru două generații“, cum îi place să spună. Chiar dacă în general există interes mare pentru plantațiile de nuci, mulți se dau înapoi când află că trebuie să aștepte câțiva ani până ce pomii intră pe rod, povestește Lazăr, care este și președintele asociației din sector. Aceasta are 21 de membri din întreaga țară, deținând în total circa 100 ha de plantații de nuci.

Înființarea unui hectar de plantație costă între 2.000 și 2.500 de euro și se amortizează după al cincilea an, pentru că de producție în adevăratul sens al cuvântului se poate vorbi abia din al patrulea an. Este însă doar cazul soiurilor franțuzești, care sunt mai precoce, adică încep să intre pe rod în anii 3-4 (producția ajunge la 600 kilograme de nuci pe an), iar în al șaptelea an ajung la rod maxim, adică la o producție de 6-8 tone, spre deosebire de soiurile românești, la care e mai mult de așteptat până intră pe rod. În plus, la soiurile aduse din Franța și producția este mai mare.

Lazăr, care este și reprezentantul în România al firmei franceze Linard Franța, comercializează puiet de nuc din soiuri precum Lara, Fernor sau Franquette, dar și nuc forestier. Spune că soiurile franțuzești se adaptează bine la condițiile climatice din România.

Cerere mare din partea ţărilor orientale

Cerere de nuci există atât la intern, cât și pe piața externă, mai ales din partea țărilor orientale, susține Lazăr. Dacă nucile sunt de calitate – soiurile franțuzești dau nuci de o calitate superioară celor autohtone, spune investitorul din Vrancea – se pot obține chiar și 2 euro pe kilogramul de nuci în coajă, în timp ce la miez marja este de 5-6 euro pe kilogram.

Nu trebuie uitate solicitările și din partea industriei mobilei, metrul cub de nuc forestier ajungând la circa 1.500 de euro. Nucile sunt folosite și în industria cosmetică, dar și în diverse scopuri profilaxice și de tratament datorită conținutului ridicat în acizi grași omega 3. Consumul constant de miez de nucă sau de ulei de nucă reduce riscul de atac cerebral, cel de stop cardiac, dar și cel de ateroscleroză. Și nu sunt singurele beneficii.

Lazăr afirmă că membrii asociației al cărei președinte este sunt pregătiți să-şi exporte produsele – filiera există deja –, mai ales că plantațiile au început să intre pe rod. Mizează nu neapărat pe piața internă, ci mai ales pe solicitările din partea țărilor orientale.

Iosif Kiss, un pomicultor pasionat de nuci din Dâmboviţa, exportă deja nuci (în coajă) şi miez de nucă pe pieţe din Germania, Austria, Turcia sau Franţa. Sunt din producţie proprie – Kiss deţine circa 5 ha de nuci în Dâmboviţa, precum şi o pepinieră –, dar şi achiziţionate de la alţi producători. Chiar dacă se fereşte să dea detalii despre preţurile din piaţă, Kiss spune că la extern sunt mai mari decât în România. În ceea ce-l priveşte, este mulţumit de veniturile realizate, motiv pentru care se şi gândeşte să investească într-o livadă nouă în judeţul Bihor.

O piaţă mondială de peste 1,5 milioane de tone

Producția mondială de nuci se ridică la peste 1,6 milioane de tone pe an, principalii producători fiind China, SUA, Iran, Turcia și Ucraina. Cererea mondială de nuci a explodat în ultimii ani, potrivit franceagricole.fr, pe fondul creșterii populației, în special în Asia. Astfel, de exemplu, China, cel mai mare producător (700.000 tone), a devenit importator net. În perioada 2005-2006, stocurile mondiale au atins 5% din volum, în timp ce în 2010 și 2011 nu reprezentau mai mult de 3% din volum.

Trebuie remarcat faptul că producția nu a încetat să crească începând cu 2007. Schimburile comerciale sunt dominate de SUA – al doilea producător mondial (400.000 tone), care exportă o mare parte din producție în Europa și Asia. Franța produce circa 40.000 tone de nuci. Un producător important este şi Republica Moldova (peste 20.000 de tone de nuci), care deţine şi cea mai mare plantaţie din Europa, a cărei suprafaţă este estimată să ajungă la circa 3.000 ha după finalizarea planului de investiţii.

O specie pomicolă  mai puţin pretenţioasă

Ovidiu Lazăr susține că terenurile din România se pretează foarte bine la astfel de plantații. Echilibrul pedoclimatic, clima temperată și umiditatea sunt doar câțiva din factorii care fac ca terenurile de la noi să fie ideale pentru nuci. Trebuie știut că nucul suportă mult mai ușor temperaturile ridicate decât pe cele scăzute, cu observația că diferențele medii anuale ale temperaturilor nu trebuie să depășească 21-23°C.

Pentru nuc, temperaturile mai mari de 35°C, pe fondul secetei și uscăciunii aerului, pot produce arsuri pe lăstari, frunze, dar mai ales pe fructe, fiind afectată producția. În același timp, trebuie reținut că nucul este o specie pomicolă iubitoare de lumină. În cazul plantațiilor comerciale, este recomandată plantarea puietului pe versanți cu expoziție sudică sau sud-estică, în timp ce la câmpie pot fi folosite și expoziții nord-estice, nord-vestice. În ceea ce privește apa, este bine de știut că nucul crește și rodește bine în zonele în care precipitațiile anuale însumează 600-700 litri pe metrul pătrat. Referitor la sol, Lazăr spune că pentru plantațiile intensive sunt necesare terenuri suficient de bogate, cu textură ușoară și mijlocie, permeabile pentru apă și aer. Sunt recomandate solurile argiloase, grele, reci, compacte, impermeabile și slab fertile.

Ioana GUŢE