Ninsoarea din noi

Share

Ninge liniștit. Parcul Cișmigiu mai spune trecătorilor încă o poveste de iarnă. Pe patinoarul amenajat în parc e agitație mare. Aici nu exită nicio pandemie… Doar veselie…

Merg agale printre fulgii de nea, iar privirea îmi e atrasă de un individ care stă pe o bancă parcă vrând să-i spună vremii că nu-i pasă nici de frig, nici de ninsoare. Când mă uit mai bine, îl recunosc… E Cornel, un vechi amic care de tânăr a ieșit în față ca un geniu în lumea informaticii. Nu am mai auzit nimic de el de câțiva ani. Am auzit că a avut ceva probleme cu adaptarea socială… Mă așez lângă el. Nu mă recunoaște. Începe să vorbească la foc automat. Îl ascult… „Lumea e viciată de tehnologie. Algoritmii îți dau recomandări automate. Dacă unul spune că pământul e plat, când văd abundența de oameni care cred asta, unul întreg la cap începe să se îndoiască. Tehnologia creează realitatea pe care o dorește“, spune Cornel pe nerăsuflate.

Și continuă: „Dacă pe vremuri, la început presa scrisă apoi TV-ul au polarizat lumea în proporții normale, naturale, câteodată forțate, acum lucrurile s-au schimbat radical. Internetul prin rețelele de socializare a creat, pe lângă o polarizare nemaiîntâlnită, și mișcări de mase ce frizează patologicul. Nu noi folosim tehnologia, ea ne folosește pe noi. Nu ea este produsul care vinde, ci noi, oamenii, suntem produsul. Sunt studii care spun că știrile false se răspândesc mult mai repede decât știrile adevărate. Deci știrile false au un avantaj comercial mult mai mare decât știrile adevărate. Cu alte cuvinte, colportează mai bine anumite interese. Cam după modelul știrilor negative de la TV. Moartea și nenorocirea vând. Numai că, dacă la TV e vorba de nenorocirea altora, pe rețelele de socializare e vorba de nenorocirea noastră. Cu alte cuvinte, a fost creat un sistem care se bazează de multe ori pe informații false care nu au nicio legătură cu realitatea. O nevinovată dovadă ar fi pozele care te înfrumusețează. Te minți ca să atragi aprecierea altora. Rețelele de socializare luptă cu fake news-urile și cu teoriile conspiraționiste? Nu, în realitate le adoră pentru că goana după senzațional, chiat fabricat, aduce mulți bani. E trist, e vorba de dezinformare pentru bani. Numai senzaționalul scoate omul banal, fără educație și cultură, din lâncezeală. Pe el adevărul îl plictisește la fel cum îl plictisește propria persoană. Iar această polarizare prin dezinformare a societății îi face pe anumiți băieți deștepți mai puternici, gata oricând să preia frâiele lumii. Pe care, de fapt, le-au și luat… Vrei să destabilizezi o țară. Nicio problemă, apelezi la o rețea, nu de spionaj, ci de socilalizare… Adevăratele războaie se duc aici, pe aceste rețele, unde guverne sunt date jos, unde guverne sunt aduse la putere.“ Rămân mut… Oare ce s-a întâmplat cu amicul meu? De ce îmi spune toate acestea? Îl ascult în continuare cum turuie… „Cum s-a ajuns aici? Prin perierea și umflarea egoului utilizatorului și de aici prin crearea unui adevăr doar pentru el cu scopul de auto-glorificare. De aici și dezbinarea socială și haosul la care acum suntem martori. Pentru utilizator, adevărul care nu i se potrivește nu mai are nicio însemnătate, chiar dacă e general valabil. Contează doar adevărul lui chiar dacă e o neghiobie fără sens. Societatatea și-a pierdut reperele. Se spune că, în aceste vremuri, tehnologia scoate ce e mai rău din oameni. Da, dar răul era acolo oricum și trebuia cumva să se manifeste… Dar scoate și ce e mai bun din cei care simt asta… Te indignează toate astea? Nu ar trebui. Atâta vreme cât pentru o societate valoarea supremă e banul, lucrurile astea sunt firești. Tot ce se face e în logica lucrurilor, adică a profitului. Credeți că o societate pentru care un copac mort valorează mai mult decât unul viu e normală? Problema cu scest gen de civilizație e că, în cele din urmă, se autodistruge în numele valorilor materiale și până în ultima clipă se face că nu vede asta. Dar așa funcționează evoluția.“

Sunt năuc… M-a răvășit total… Cornel se ridică și pleacă… Mă uit cum dispare printre fulgii de nea. „E clar, îmi zic. Parcă vorbește dintr-un film. Pe automat… Acum înțeleg ce probleme are omul de a ieșit din circuit… E dus cu capul…“ Oare?

Bogdan PANȚURU