cemrom doloflor

Multinaţionalele din România şi țările din care vin

Share Button

Despre multinaționalele din România s-a scris și nu prea… Și ne referim aici la cifre care să fie date publicității de autorități și care să prezinte realități incontestabile legate de activitatea companiilor străine. Când s-au prezentat cifre ele erau oarecum „călduțe“, menite să nu deranjeze pe nimeni. Sigur, a fost scandalul băncilor străine despre care reprezentanții partidului de guvernământ spuneau că nu au mai plătit impozit pe profit de ani buni. Și cam atât. Să nu uităm totuși și de problema redevențelor pe resursele energetice „amanetate“ de statul român pe zeci de ani cu sume foarte mici.

Cifre fără ecou

Au mai fost date publicității cifre despre activitatea multinaționalelor, dar acestea au cam rămas fără ecou în societatea civilă. Care era (sau este) „problema“ multinaționalelor de la noi și de aiurea? Pur și simplu, prin diferite metode, evitau plata taxelor către țara în care-și desfășurau activitatea, respectiv România. Totuși, la finele anului trecut autoritățile române s-au trezit și au declarat că marile companii străine au o problemă: o directivă europeană creează cadrul pentru impozitarea profitului scos de corporațiile străine din România. Și, teoretic, situația a revenit la normal. Doar teoretic… Utimul studiu de amploare în legătură cu multinaționalele a fost dat publicității la începutul anului trecut de ZF cu sprijinul PIAROM – Patronatul Investitorilor Autohtoni din România. Astfel, firmele cu capital privat românesc au rămas în 2015 la o pondere de 47% din cifra de afaceri pe economie, iar cele străine la 49%, însă profitul firmelor româneşti a fost de 27 mld. lei, triplu faţă de străini. Concret, firmele cu capital privat românesc au fost în 2015 de trei ori mai profitabile decât multinaţionalele, cu un rezultat net de 27 mld. lei la o cifră de afaceri totală de 551 mld lei, faţă de un rezultat net de 9 mld. de lei la o cifră de afaceri totală de 580 mld. de lei pentru firmele străine. „Acesta este singurul studiu de pe piaţa media care descrie situaţia capitalului privat românesc, în condiţiile în care Banca Naţională şi Institutul de Statistică publică anual un studiu privind situaţia şi impactul investiţiilor străine în economie“, arată autorii studiului.

Ce spune statistica

Din ultimele statistici date publicității în luna mai de Institutul Național de Statistică (INS) rezultă că firmele private româneşti şi cele străine au cam aceeași contribuție la cifra totală de faceri, numai că, din punctul de vedere al numărului, firmele româneşti sunt de zece ori mai multe decât cele străine. Concret: 433.000 de firme româneşti, faţă de 37.000 firme străine. Astfel, în România, în anul 2016, au fost identificate 78.181 de grupuri de întreprinderi, din care 5.311 rezidente şi 72.870 multinaţionale (271 controlate din interior, respectiv 72.599 controlate din străinătate), arată datele INS. Acestea spun că în anul 2016, din totalul grupurilor de întreprinderi identificate în România, aproximativ 7% erau rezidente, peste 90% dintre acestea fiind constituite din două sau trei unităṭi legale. Raportat la ponderea numărului de salariaţi, majoritatea subgrupurilor de întreprinderi din România sunt controlate din Germania, Franţa ṣi Italia. Cea mai mare parte a grupurilor de întreprinderi din România activează în domeniul comerţului, construcţiilor, industriei prelucrătoare sau activităţilor profesionale, ştiinţifice şi tehnice. „În anul 2016, din totalul grupurilor de întreprinderi multinaṭionale străine identificate în România, 13.867 sunt grupuri controlate de persoane juridice străine, iar 58.732 sunt grupuri controlate de persoane fizice străine“, spune statistica.

Germania, în frunte

Rezultatele pe 2016 arată că, în funcţie de ponderea numărului de salariaţi, pe primul loc se află subgrupurile de întreprinderi controlate de persoane juridice sau persoane fizice din Germania (17,1%), pe locul doi sunt cele controlate din Franṭa (12,7%), iar pe locul trei sunt cele controlate din Italia (10,0%). În funcţie de ponderea numărului de salariaţi în grupurile de întreprinderi multinaţionale controlate din străinătate, subgrupurile de întreprinderi controlate din Germania predomină în secţiunea C – Industria prelucrătoare (9,5%), în secţiunea G – Comerţ cu ridicata şi cu amănuntul, repararea autovehiculelor şi motocicletelor (2,9%), ṣi în secţiunea M – Activităţi profesionale, ştiinţifice şi tehnice (2,3%). În privinţa subgrupurilor de întreprinderi controlate din Franṭa, 6,2% se regăsesc în secţiunea C – Industria prelucrătoare, 2,6% în secţiunea G – Comerţ cu ridicata şi cu amănuntul, repararea autovehiculelor şi motocicletelor. Iar subgrupurile de întreprinderi controlate din Italia domină în secţiunea C – Industria prelucrătoare (6,4%).

Ce spune Parlamentul European

Într-un document dat publicității de Parlamentul European se arată că „Statele membre ar trebui să facă mai mult pentru a combate evaziunea fiscală, evitarea sarcinilor fiscale și spălarea banilor, afirmă Parlamentul în recomandările sale care se bazează pe lucrările comisiei de anchetă Panama Papers. Un raport din decembrie 2015 enumeră solicitările Parlamentului de a combate planificarea agresivă a impozitului pe profit. Parlamentul a înființat două comisii speciale pentru deciziile fiscale, care au examinat acuzațiile că unele state folosesc regimuri fiscale speciale pentru a favoriza marile corpo­rații. Prima comisie pentru deciziile fiscale și-a finalizat recomandările în noiembrie 2015, iar raportul celei de-a doua a fost aprobat în plen în iulie 2016. Și planurile de a combate frauda cu TVA la nivel UE și aducerea la zi a regulilor privind TVA-ul sunt pe ordinea de zi. Din cauza fraudei și a eșuării în colectarea TVA-ului, statele membre pierd anual până la 150 de miliarde de euro“.

Ce cerea ziarul New York Times în editorialul din 1 mai

Într-un amplu editorial publicat de NYT pe data de 1 mai se vorbește de o diminuare a puterii marilor companii la nivel global, dar și de o mai justă repartizare a bogăției. Asta în condițiile în care 99% din bogățiile lumii sunt deținute de doar 1% dintre locuitorii planetei. „Pentru revigorarea creşterii economice şi restabilirea egalităţii trebuie să actualizăm soluţiile dezvoltate iniţial acum un secol. La acea vreme, atenţia era pe distrugerea situaţiilor de monopol, pe interzicerea cartelurilor şi blocarea fuziunilor. Aceste legi au contribuit la prosperitatea distribuită în mod extins, dar deţinătorii de capital au dezvoltat strategii de evitare. Aceste strategii trebuie elaborate prin noi abordări. Investitorilor trebuie să le fie interzisă expansiunea şi trebuie forţaţi să se restructureze. Autorităţile anticartel trebuie să vizeze firmele care se folosesc de fuziuni pentru a obţine control asupra pieţelor forţei de muncă, iar autorităţile de reglementare trebuie să aibă abordări mai agresive faţă de monopolurile din domeniul tehnologiei informaționale și să le oprească să încorporeze rivali inovatori“, au consemnat, printre altele, editorialiștii NYT referindu-se la mediul de afaceri american.

Bogdan PANȚURU

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.