Marea problemă a micilor producători de vin: excluderea din marile magazine

Dealul Dorului este una dintre cramele mici care încearcă să își construiască o poziție pe piața vinului românesc. Eforturile în acest sens au fost concentrate nu doar pe dezvoltarea fizică a plantației de viță-de vie, ci și pe partea de marketing și promovare. De fapt, aici începe cu adevărat provocarea, spune Doru Husarciuc, proprietarului cramei pe Dealul Silagiului, Buziaș, din județul Timiș. Investițiile făcute de micii producători pe partea de plantație și tehnologie sunt similare celor făcute de cramele mari consacrate, însă diferențele apar în momentul în care începe startul spre clienți. Antreprenorul din Buziaș spune că cel mai mare dezavantaj al cramelor de dimensiune mică și mijlocie este faptul că nu reușesc să ajungă pe rafturile magazinelor cu notorietate și că în acest context recuperarea investițiilor se face greoi. Și că, la finalul acestei lupte pentru o poziție pe piață, rămân doar cei care pot susține această afacere din alte surse.

2015 – anul producției, 2018 – anul calității

– Ce an ați nominaliza într-un top al celor mai buni ani din punctul de vedere al producțiilor?

– Din punctul de vedere al vânzărilor cel mai bun an a fost 2015. Din cauza înghețului care a lovit sudul țării, producția de vin a fost scăzută și prețul a crescut. În acel an am vândut tot vinul. Dar, din punctul de vedere al calității cel mai bun an a fost 2018. De când m-am apucat de viticultură în această zonă nu au fost probleme. Este un deal izolat, iar curenții de aer poartă norii departe de această zonă. Anul trecut am avut multe ploi în prima parte a anului și am crezut că nu o să reușim să ducem producția până la capăt. Dacă ar fi continuat să plouă până în august aveam probleme, dar s-au oprit ploile. De pe 16 hectare obținem aproximativ 60.000 de litri pe an, dar cu dozajele pe clasă de calitate

– Mărturiseați într-o discuție anterioară că ați accesat fonduri europene și că altfel nu ați fi reușit să dezvoltați acest proiect.

– Pe bani proprii nu aș fi făcut mai mult de un hectar sau două. Închipuiți-vă, costurile la un hectar de vie sunt între 15-18.000 de euro, chiar și 20.000 de euro. Fondurile europene au fost de mare ajutor și am lucrat foarte bine cu autoritățile statului. Eu asigur o transparență totală începând de la terenul pe care îl pregătesc și până la toate fenofazele pe care trebuie să le prezint.

Prețul corect al vinurilor premium este de 7 euro

– Aveți în vedere să măriți crama, să o adaptați la dimensiunea suprafeței pe care o cultivați. Cât de mult vreți să vă extindeți?

– Cel mult 50 de hectare. Dacă m-aș extinde mai mult mi-aș depăși tot potențialul și atunci aș trece de la o cramă mică-mijlocie spre o cramă mare. Și eu nu vreau să fac industrie, ci doar să fac vin bun, iar lumea să mă aprecieze. În ceea ce privește crama, am făcut deasupra ei șase apartamente, o sală de degustări și o sală pentru evenimente cu o capacitate de 70 de persoane. În viitor vom dezvolta și partea de agroturism. Avem cai de călărie și trăsuri. În plus, am înțeles că primăria are în vedere realizarea unui așa-zis drum al vinului care va lega toate cramele.

– Ca în orice altă discuție despre producție, firește că trebuie să vorbim și despre prețuri.  Care este așadar prețul just pe care, în opinia dumneavoastră, ar trebui să îl primească un vin românesc?

– Aici este o discuție mai amplă. E clar că tu, ca producător, ai niște prețuri de producție. Acestea pot fi mai mari sau mai mici. În cazul unei crame mici, cum este cea pe care am creat-o, prețul de producție este mai mare pentru că realizezi aceleași operațiuni ca și un producător mai mare, doar că pe cantitate mai mică. Imediat după ce a ajuns vinul în cramă prețul de producție poate să ajungă, în funcție de dozajul pe fiecare plantă, și la un euro pe litru. În condițiile acestea, este clar că vinul premium trebuie să depășească 5-7 euro și vinurile medii să fie între 2 și 3,5 euro. Cam acesta este palierul de preț pe care mi l-aș dori, dar este adevărat că vând mai ieftin.

România are capacitate de a exporta foarte mult vin

– Cum definiți în câteva cuvinte piața vinului românesc?

– După părerea mea, prin comparație cu ce se întâmplă în țările vecine, piața vinului românesc este doar 25-30% din ce ar trebui să fie. Mai este foarte mult de lucru în piața vinului. Se organizează numeroase concursuri și festivaluri cu ocazia culesului viței-de-vie. Autoritățile locale investesc foarte mult în zonele unde sunt plantații și crame. Și atunci nu este rușinos că eu nu pot să îmi văd vinul la Profi? Pe piața din România sunt vinuri din toată lumea, dar eu, producător român, nu pot să îmi vând producția pentru că nu îmi deschide nimeni ușa.

– Ce cotă de piață ocupă vinul românesc?

– În piața noastră destul de mică vinul românesc ocupă 65%. Nu sunt specialist, dar asta este părerea mea. Fiind în branșă, sunt și puțin afectat și asta s-ar putea să mă influențeze. Dar România are capacitatea de a acoperi din producția internă întreaga cerere de pe piață și să exporte foarte mult. Eu m-am asociat cu o firmă și vreau să duc vinul în China. Avem deja câteva vinuri acolo și sperăm să reușim. Vom exporta cât putem de mult. Trebuie să îmi acopăr cheltuielile și să am siguranța că am pentru ce produce. Altfel crește producția de pe stoc și nu am ce face cu ea. Piața nouă a vinului, piața din Asia, nu oferă prețuri foarte bune pentru calitate. Dar tot este mai bine decât să îl vând aici cu 2 euro. Asta este durerea!

Laura ZMARANDA