Maidutenplatamea

Putem spune că anul acesta a început bine pentru unii… La începutul anului a fost aprobată în Parlament, iar apoi, prin luna iunie, a fost promulgată și de Președinție Legea Falimentului Personal. Mai precis, această lege permite românilor care nu-și mai pot plăti datoriile la bănci să intre sub protecția legii. Asta înseamnă că băncile nu îi mai pot executa silit, iar datoriile sunt reeșalonate pe o perioadă de câțiva ani. Problema e că această lege a fost adoptată cu vreo 20 de ani cam târziu, în condițiile în care România rămăsese cam singura țară (civilizată) care nu adoptase o asemenea lege. Și asta deși nici nu se știe precis câți români și-au pus capăt zilelor pentru că nu mai puteau plăti ratele…

A doua veste bună ar fi trebuit să fie Legea Dării în Plată. Spunem că ar fi trebuit deoarece Curtea Constituțională a României a dezbătut recent 33 de excepții de neconstitu­ționalitate ridicate de băncile comerciale cu privire la Legea Dării în Plată. Iar în final magistrații CCR au amânat luarea unei decizii. De la intrarea în vigoare a legii, din cei aproape 4.000 care au depus notificări, 300 de români care nu și-au mai putut plăti creditele au predat deja cheile locuințelor. Ce se poate întâmpla de acum încolo? CCR are mai multe variante. În primul rând, judecătorii constituționali pot amâna luarea unei decizii. În al doilea rând, CCR poate decide că legea este constituțională. În aceste condiții, clienții pot cere în continuare darea-n plată. Procesele deschise de bănci se închid și clienții au câștig de cauză. O altă variantă ar fi ca CCR să declare legea neconstituțională. În această situație, legea s-ar întoarce în Parlament pentru punerea în acord cu Constituția.

Cea de-a patra variantă este ca CCR să declare legea doar parțial neconstituțională. Și în această situație este trimisă legea înapoi în Parlament, nu înainte de a se stabili care parte este neconstituțională și cât de mult afectează esența legii. Așadar situația este cam complicată. Apropo, potrivit unei asociații de proprietari, numărul de persoane care s-au sinucis pentru că nu au mai putut plăti creditele la casă sau și-au pierdut casele este de 33… De fapt, situația a fost „complicată“ de la bun început, de când au fost acordate primele credite „în masă“ începând cu anii 2000. Sigur, băncile occidentale au văzut în România o vacă tocmai bună de muls și nu oricum, ci cu zece mâini… Și cum să nu fie așa când respectivele bănci își puteau permite orice, inclusiv dobânzi mai mari de zeci de ori față de țările occidentale. Iar dacă observai lucruri în neregulă cu contractul de creditare te pofteau frumos să mergi la altă bancă. Numai că problema era că toate băncile aveau fix aceleași condiții, poate cu mici excepții. Și nu vorbim aici doar de creditele pentru cumpărarea de case, ci și de creditele „normale“.

Practic, dacă voiai să iei un credit, chiar și de nevoi personale, nu aveai ce și cu cine să discuți. Nu existau negocieri… Băncile îți impuneau condițiile și tu, ca și client, trebuia să taci mâlc… Nu aveai ce și de ce să comentezi… De fapt, este greșit să spui că în România există mai multe bănci. Există o singură BANCĂ, pentru că toate impun cam aceleași condiții. Poate cu mici excepții… Cum s-a ajuns aici? Într-un document al Comisiei Europene se arată că „băncile se creditează reciproc prin ceea ce se numește Împrumut inter bancar. Când o bancă se află în pericol înseamnă că toate băncile sunt vizate. Riscul efectului de domino amenință întregul sistem bancar.“ În regulă, atunci și reciproca e valabilă. Adică își cam împart și profitul? Pentru că dacă tot împart crizele, de ce să nu împartă și „succesurile“? Revenind la darea în plată, nici nu prea înțelegem de ce s-a făcut atâta tam-tam până la urmă. Păi nu e normal ca o bancă să-ți dea împrumut pentru o casă, iar tu, dacă nu mai ai bani să plătești rata, să dai casa înapoi? Plus încă o dată valoarea casei (mai mult sau mai puțin după caz), care înseamnă dobânda? În România e normal… În Occident nu… Pentru că plaiul mioritic este unul al tuturor posibilităților. Al tutulor… Căci până la urmă cine e de vină că aceste credite au creat drame? Băncile? Nicidecum! Oamenii că le-au luat! Oameni care habar n-aveau ce înseamnă un credit bancar… Oameni care erau încurajați chiar de BNR să ia credite în condițiile în care n-aveau pic de cultură financiar-fiscală. De aici și dramele… De aici și cercul lăcomie-sărăcie care pare a nu se mai închide niciodată…

Bogdan PANȚURU