La Tomeşti – Iaşi visul unui tânăr viticultor devine realitate

Asemeni celorlalte ramuri ale agriculturii româneşti, şi viticultura a cunoscut după 1990 o accentuată decădere. Aplicarea legilor fondului funciar a atras după sine dispariţia a zeci de mii de hectare de vie, iar locul plantaţiilor a fost luat, în cel mai bun caz, de alte culturi sau pur şi simplu au rămas terenuri pârloagă.

Nici vestitele vii care acopereau în urmă cu douăzeci de ani colinele Iaşului n-au avut o soartă mai bună. Cartiere întregi de vile au apărut în locul unor plantaţii în podgoria Bucium, Copou sau Şorogari, astfel încât în Bucium, din cele 900 ha existente în 1990, au mai rămas doar 150 ha, în Şorogari, din 310 ha, doar 80 ha, iar în comuna Tomeşti, din peste 400 ha, se mai poate vorbi acum de mai puţin de 100 ha. Mai mult, la Staţiunea de Cercetare şi Dezvoltare pentru Viticultură Copou retrocedarea terenului a atras după sine şi dispariţia colecţiei ampelografice, una dintre cele mai importante din Europa.

Din dragoste de profesie

Există însă şi specialişti care, luându-şi soarta în mâini, vizează să reînvie, fireşte, în măsura posibilităţilor, viile Iaşului şi rodul acestora cântat cândva de poeţi şi apreciat de iubitorii vinului. Între aceştia se află şi domnul ing. Mihai Ţibu, administratorul firmei MDT Agricol din Tomeşti.

Absolvent în 1997 al Facultăţii de Horticultură din cadrul USAMV „Ion Ionescu de la Brad“, a lucrat după terminarea studiilor în Germania, la o plantaţie viticolă din Valea Rinului. „Aici, trecând prin toate fazele lucrului în vie, de la tăiat la transportul vinului către beneficiar, am învăţat cum se munceşte nemţeşte.“

Mânat de dorul de ţară, a revenit pe plaiul natal şi a ocupat prin concurs un post de şef de fermă la SC Vinfruct Copou. Cum fostul IAS s-a dezmembrat rapid, a luat hotărârea să-şi ia soarta în propriile mâini şi a arendat o suprafaţă de vie. „Obţineam producţii bune, până la 12 tone de struguri la hectar, îşi aminteşte tânărul inginer. Vindeam producţia şi, după o muncă din zori şi până în noapte, la sfârşitul anului, trăgând linia, am constatat că nu-mi acopeream nici măcar cheltuielile, aşa că am luat hotărârea să valorific singur materia primă.“

Cu eforturi financiare deosebite – credite la bănci şi împrumuturi de la prieteni – a reuşit să-şi construiască propria cramă la locuinţa sa din Tomeşti. Crama, cu o capacitate de 20 de vagoane, este dotată cu utilaje de ultimă oră. Tot prin credite şi-a construit o staţie de prelucrare primară la via pe care o are în Bucium.

De menţionat că întreaga suprafaţă pe care o administrează este luată în arendă pe 25 de ani „de la proprietari care ţin la vie şi nu vor să-şi vândă moştenirea“.

Vorbind de vie, domnul Ţibu îşi aminteşte că a arendat 20 ha, care deveniseră păşunea satului. „Cu eforturi deosebite am refăcut plantaţia şi am împrejmuit întreaga suprafaţă cu un gard, cheltuială care s-a adăugat celorlalte credite. Oamenii nu ştiu ce înseamnă să nu dormi nopţile, gândindu-te că se apropie un termen de rambursare a unui credit la termenul fixat.“

Pentru a valorifica vinul, vrac şi ambalat, interlocutorul meu a deschis în Iaşi magazine sub brandul Domeniul Viticol Ţibu. Oamenii au început să cunoască şi să aprecieze calitatea vinurilor. „Deşi e greu, pentru că sunt probleme legate, pe de o parte, de stabilizarea vinului pus în sticle, iar pe de alta de ambalaj – dopul, capişonul, eticheta, holograma şi sticla mă costă până la şase lei, în timp ce marile magazine sunt pline cu vinuri aduse de aiurea de 6-7 lei sticla. Oricum, cred că în timp cumpărătorii vor aprecia calitatea vinurilor româneşti.“

Vii refăcute

Cu toate greutăţile, ing. Mihai Ţibu nu renunţă. Visează ca, alături de alţi câţiva specialişti tineri, să reînvie în timp faima podgoriilor ieşene. Un prim pas l-a făcut. Pe 50 ha de teren arendat va înfiinţa o plantaţie, cu acordul proprietarului, în care prioritate o vor avea soiurile Fetească, Aligotte şi altele care au făcut vestite altădată viile din această parte de ţară.

Cu sprijinul profesorilor de la USAMV, cu care ţine o strânsă legătură, inginerul Ţibu mizează – în realizarea acestei investiţii cu fonduri europene – pe reconversia pentru plantaţii de vie 2014-2020.

Mai mult, într-o perspectivă apropiată, specialistul ieşean vrea să valorifice coarda rezultată din tăieri, care până acum nu era folosită, în fabricarea de brichete cu o putere calorică superioară celor din paie.

„Fac parte, îmi spune domnul Ţibu, dintre acei «frumoşi nebuni», cum scria un mare scriitor, care speră din toată inima că visele lor se vor împlini şi am credinţa că peste câţiva ani vinurile de Bucium, Copou sau Şorogari vor fi din nou prezente în magazine şi pe masa consumatorilor.“

Stelian CIOCOIU