Imaginea industriei alimentare…

Astăzi, vorbim de distrugerea imaginii industriei alimentare, deși este cea mai importantă industrie a oricărei economii. Fabricile sunt încă prezente și funcționează, dar au fost transferate pe steaguri străine sau concentrate în multinaționale. Fermierii se luptă să-și transmită afacerile generațiilor următoare.

Sunt enervat căci în fiecare seară aud neadevăruri în mass-media cu privire la produsele alimentare, compozițiile lor, inofensivitatea lor, denumirile lor de vânzare, imaginea lor. Am decis să descriu viziunea mea despre lucruri ca actor în această industrie. Indirect a fost vorba de a le răspunde, de a le aduce o altă narațiune decât utopia „Small is beautifull” pe care o preamăresc pe larg în diferite reportaje.

Consecințele nefaste ale războiului din Ucraina au fost, fără îndoială, bune pentru agricultură și industria alimentară. Deja cu ocazia Covid-ului populația și liderii și-au dat seama că umplerea farfuriilor tuturor românilor nu mai era evidentă dacă depindem prea mult de exterior. Războiul din Ucraina a avut un impact asupra inflației prețurilor la alimente, i-a convins pe liderii noștri care s-au prins în această horă cu Europa într-o politică de declin agricol, că suveranitatea alimentară este un imperativ strategic. Noțiunea de autosuficiență pare să fi înlocuit, la Ministerul Agriculturii, utopiile la modă în rândul locuitorilor orașului: producție extensivă, economie de inputuri, ferme familiale nespecializate, agricultura eticheta… rapiditatea cu care consumatorii își arbitrau alimentele, cheltuielile pentru produse la prețuri competitive, când a sosit inflația care a fost fulgerătoare. Dacă suveranitatea alimentară a reașezat prioritățile Ministerului Agriculturii, mă tem că nu a ajuns încă la Comisia Europeană care, din vârful turnului său de la Bruxelles, nu pare să fi înțeles avertismentul. Aceasta din urmă își continuă politica de „renaturalizare“ a teritoriilor „avariate“ de activitățile omului industrial, spre marea nemulțumire a tuturor fermierilor europeni.

Noi canale de distribuție se deschid pentru IMM-urile agile și inovatoare, cum ar fi distribuția prin Internet, livrarea la domiciliu, noi rețele în afara domiciliului. Calitatea senzorială și răspunsul la noile modele de consum sunt punctele cheie ale succesului în opinia mea. Distribuția în creștere în centrul orașului poate constitui, de asemenea, o rețea deschisă produselor IMM-urilor inovatoare.

Preferi să consumi un iaurt de calitate vândut într-un ambalaj colorat de 150 de grame sau un iaurt natural în tetrapack de 1 litru? Primul exemplu este iaurtul italian, o țară a gastronomiei în care marii comercianți cu amănuntul nu au reușit să se impună, al doilea este iaurtul olandez, unde există un monopol în producție (o cooperativă gigantică de produse lactate) și distribuție (cu un singur semn dominant). Prețul este diferit, dar experiența de consum nu este aceeași. Monopolul distribuției în masă a dus la standardizarea ofertei și la singurul argument de valorificare care este prețul. Economia de piață nu funcționează cu chiriași!

Consumatorul va arbitra în funcție de mijloacele sale și în funcție de momentele sale de consum. Mâncarea low-cost va rămâne un outlet, dar cred că raportul preț-calitate (cum este optimizat la hard-discounters) va fi mai relevant.

Armonizarea standardelor și reglementărilor europene își propune să poată compara produse similare indiferent de locul lor de fabricație în Europa. Acest lucru ar trebui să permită concurența între producători. Produsele și poveștile gastronomice sunt diferite, dar pentru a putea câștiga în competitivitate trebuie să putem stabili aceleași reguli pentru toată lumea.

Este jurisprudența „Cassis de Dijon“ rezultată din hotărârea Curții Europene de Justiție care autorizează vânzarea fără obstacole în toate țările europene a unui produs alimentar produs legal într-una dintre țările UE. Și asta chiar dacă reglementările țărilor sunt diferite. Acest lucru aliniază produsele cele mai puțin costisitoare și adesea cele mai puțin calitative acestor reglementări.

Spiritul țărilor din Nord, purtat istoric de Marea Britanie, a marcat politica europeană timp de câteva decenii. Pentru Marea Britanie și țările din Nord, hrana este în primul rând utilă pentru a hrăni populația la un preț bun. Starea de spirit a italienilor sau francezilor privind protecția produselor tradiționale nu rezistă priorității de a hrăni populația la un preț satisfăcător. Pentru asta se folosesc denumiri de origine. Modelele econometrice sunt cele care ghidează comisarii europeni mai degrabă decât studiile asupra calităților senzoriale sau nutriționale ale aprovizionării cu alimente a țărilor Uniunii.

Dar avem două Europe în materie de cultură și Bruxelles-ul a aplicat aceleași reglementări în cazul celor două Europe.

Europa de Nord a culturii protestante, unde individul este liber și responsabil pentru alegerile sale. Pentru el, totul este afișat pe etichetă și rămâne la latitudinea lui să aleagă, chiar dacă nu înțelege nimic din asta. Așa se face că etichetele sunt pline cu informații de neînțeles pentru consumatorul obișnuit care este îngrijorat și de mesajele anxioase difuzate de mass-media și autoproclamați experți.

Europa de Sud este de cultură catolică. Individul face parte dintr-un corp social căruia îi delegă responsabilitatea de a decide pentru el ce este autorizat sau interzis. Pentru cei din urmă, odată ce un produs este pus în vânzare, acesta poate fi consumat fără pericol. Astfel, afișarea aditivilor și a notelor de avertizare pe o etichetă nu este esențială pentru el. Este util pentru experți, dar nu și pentru el. Latinilor le este greu să înțeleagă și să-și găsească drum prin această inflație de indicații.

Omenirea ar putea trăi fără călătorii, fără încălzire, fără aer condiționat, fără tehnologie digitală. A făcut-o deja de secole. Dar chiar și în cazul unei urgențe climatice extreme, omenirea va trebui să se hrănească singură. Reducerea producției agricole echivalează cu reducerea numărului de oameni de pe pământ care vor putea să se hrănească. În țările dezvoltate, consumul scăzut sub 50% proteine animale va reduce evident cantitatea de calciu și fier și va slăbi starea de sănătate a populației reducând, fără îndoială, speranța de viață. Deci, da, există multe alte comportamente și hobby-uri pe care umanitatea le poate limita înainte de a limita mâncarea și plăcerea care o însoțește. Pentru că în țările latine mâncarea este importantă pentru calitatea vieții, viața socială, timpul petrecut cu familia. A mânca înseamnă a te hrăni, a te bucura și a te aduna.

Principiul precauției este aplicat orbește tuturor deciziilor pentru a proteja statul și funcționarii. Managementul inteligent al riscurilor pentru sănătate este pe locul doi.

Într-un context de reducere a cantităților de deșeuri, este deprimant să vedem explozia planurilor de rechemare a produselor alimentare și distrugerea ulterioară a produselor comestibile. Principiul precauției legat de protecția juridică aplicat de inspectorul veterinar este foarte costisitor…

Am crezut, naiv fiind, că mass-media l-a luminat pe cetățean asupra faptelor și l-a ajutat să înțeleagă problemele, astfel încât să-și poată face o idee despre anumite lucruri. Descoper că mass-media lucrează invers. Mass-media de astăzi este ruptă de natură și de viața industrială. Natura este idealizată de poveștile copiilor și de filmele Walt Disney. Pentru fermieri, ca și pentru biologi, natura este reprezentată de selecția naturală. În grădină, viața animalelor este reprezentată de lupta pe „viață și moarte“. Fiecare, după poziția pe care o are în lanțul trofic, îl devorează pe celălalt în tăcere și indiferență înghețată. Natura nu este binevoitoare și omul a trebuit să lupte de secole pentru a se proteja de ea.

După 10 ani de controverse, încă o opinie a unei agenții de sănătate confirmă siguranța glifosatului. După ce a publicat numeroase articole cu privire la necesitatea reducerii consumului de produse de origine animală, revista Eat Lancet tocmai și-a corectat opinia afirmând, în martie 2023, că produsele de origine animală sunt necesare pentru a furniza micronutrienții esențiali sănătății umane.

Știința funcționează lent și mass-media are nevoie de controverse pentru a funcționa. Ei trebuie să-și înțeleagă responsabilitățile față de cetățeni.

În ceea ce privește industria alimentară, mass-media o consideră gigantul care a indus în eroare tradiția și măiestria. Cu toate acestea, industria este veriga care face posibilă transformarea și conservarea alimentelor agricole prin evitarea degradării acestora și prin îmbunătățirea fiecărei componente. Industria știe cum să producă alimente în conformitate cu cerințele clienților: compoziție și conformitate cu igiena.

Calitatea și igiena produselor sunt controlate, iar lanțurile de aprovizionare garantează fluxuri regulate și trasabilitatea în conformitate cu reglementările care le însoțește. Dar acest control nu previne frauda sau abuzul. Iar mass-media este acolo să denunțe și acest lucru și este destul de normal. Dar a denunța escrocii nu înseamnă a condamna pe toată lumea și a generaliza cazurile excepționale. Mass-media are o mare responsabilitate în mesajele pe care le transmite. Trebuie să fie conștientă de acest lucru și să fie responsabilă.

Reducerea suprafețelor comerciale mi se pare o prioritate, deoarece suprafața totală de vânzare cu amănuntul la supracapacitate duce, pe lângă devastarea vizuală a orașelor noastre, la un război al prețurilor. Ca și în cazul oricărui sector în care oferta este mai mare decât cererea, presiunea asupra prețurilor este puternică și se răspândește la furnizorii care, de asemenea, trebuie să se dezvolte și să se standardizeze pentru a conta în opțiunile organismelor centrale de achiziție. Totuși, după părerea mea, monopolul de distribuție trebuie rupt. Legile pieței și plasticitatea capitalismului vor face restul pentru a reechilibra raportul de putere dintre producători și distribuitori.

Companiile au, de asemenea, după părerea mea, eforturi de făcut.

În primul rând, este nevoie să se pună capăt afirmațiilor negative care nu fac decât să încurce consumatorii în alegerile lor și în încrederea pe care o au în piață. Companiile trebuie să recâștige capacitatea de a promite plăcere, binele, experiența împărtășită în loc de promisiunea falsă de siguranță prin absența unui aditiv sau ingredient.

Exploatarea altor puncte de vânzare precum noile circuite scurte sau Internetul reprezintă, fără îndoială, o strategie comercială favorabilă în care trebuie să se angajeze.

În sfârșit, agricultura și industria alimentară trebuie să revină pe calea cercetării și inovării blocată de prea mult timp de reglementările europene (Noile Alimente, OMG-uri etc.). Inovațiile din anii 1970 au dispărut de mult, iar digitalul oferă acum noi căi pe care companiile alimentare trebuie să le exploateze.

Pe partea politică, în afară de a oferi munca mea pe ici pe colo câtorva politicieni, trebuie să recunosc că nu am nimic concret de prezentat.

Dr. ing. Daniel BOTĂNOIU