Ghidurile și suferința producătorilor agricoli
La fel ca procurorii sovietici care au vrut să facă să tacă un disident supărător, nimic nu ar putea opri căutările perseverente ale autorităților de reglementare ale UE pentru interzicerea neonicotinoidelor. Nu este o simplă distincție semantică, ci doar dovezile științifice care au convins autoritățile de reglementare din Statele Unite, Canada și Australia că albinele se pot hrăni în siguranță cu polenul culturilor tratate cu neonicotinoide.
Motivul pentru care neonix-urile au fost interzise s-a dovedit a fi o ficțiune, populațiile de albine fiind în creștere în Europa și pe toate celelalte continente locuibile ale lumii de la introducere a neonix-urilor la mijlocul anilor 1990, fapt ușor verificabil printr-o simplă căutare dată pe Google, pe site-ul de statistici al FAO.
Raportul Comisiei nu a identificat acarianul Varroa și numeroasele boli pe care le putem întâlni în stup drept principala cauză a problemelor de sănătate a albinelor.
Cu toate acestea, abordarea EFSA de a ignora dovezile a fost cea mai evidentă în insistența sa de a emite „îndrumări“ de reglementare care ar asigura că nu se va putea niciodată „demonstra” un risc scăzut pentru albine, chiar dacă ponderea dovezilor științifice demonstrează cu precizie acest risc redus.
De obicei, atunci când oamenii trișează, încearcă să ascundă acest lucru. „Foaia de înșelăciune“ a EFSA – documentul care explică modul în care au aranjat procesul – este disponibil pentru toată lumea pe site-ul UE. Cunoscut sub denumirea de Bee Guidance Document sau BGD, pe scurt, a creat cadrul de reglementare pe care EFSA îl folosește pentru efectuarea evaluărilor sale.
Chiar și țările membre ale UE care fac presiuni pentru o interdicție nu au avut curajul să o voteze. După cum știu cu toții, dacă criteriile BGD ar fi aplicate altor evaluări ale riscurilor, niciun insecticid utilizat în prezent în Europa – inclusiv pesticide „organice“, cum ar fi uleiul de neem – nu ar putea fi aprobat. În drept, BGD nu era încă aprobat, dar acest lucru nu pare să fi contat pentru autoritățile de reglementare.
Principala dificultate pentru EFSA a fost că avea nevoie de un fel de justificare științifică pentru a interzice neonicotinoidele, iar cele mai bune dovezi științifice pe care le avem, din studii de teren la scară largă, arată în mod covârșitor că aceștia nu au niciun efect negativ pregnant asupra sănătății albinelor.
Pe de altă parte, activiștii de mediu preferă studii de laborator și „semi-câmp“ în care albinele sunt hrănite cu cantități mari de neonix-uri și, nu este surprinzător, acestea devin dezorientate sau suferă.
EFSA trebuia să furnizeze rațiunea științifică pentru interdicție – găsirea unei scuze pentru a ignora studiile de teren și a-și baza concluziile pe experimente irelevante de laborator. Acest lucru este tocmai ceea ce aduce BGD. Cum? Sau ce? Pur și simplu prin crearea de cerințe pentru studii de teren care sunt literalmente imposibil de îndeplinit, permițând EFSA să respingă în masă sau să respingă în mare măsură rezultatele fiecărui studiu de teren care ar fi efectuat.
Iată două exemple. BGD necesită studii de teren pentru a demonstra că rata mortalității albinelor testate în câmpurile tratate cu neonix-uri nu depășește șapte la sută. Deoarece populațiile de albine dintr-un stup dat variază în mod normal cu până la 21%, este statistic imposibil să se demonstreze o variație atât de mică.
La fel de imposibilă este cerința BGD pentru dimensiunea studiilor de teren. Pentru a îndeplini toate criteriile BDG, un singur studiu ar necesita o suprafață de testare de 448 kilometri pătrați. Deoarece câmpurile de testare și control ar trebui să fie departe de orice alte culturi, flori, garduri vii sau copaci înfloriți care atrag albinele, un astfel de studiu nu ar putea fi realizat în peisajul european.
În cele din urmă, acesta a fost principalul motiv pentru care studiile EFSA nu au tras concluzia cu adevărat că neonix-urile reprezentau un risc pentru albine, așa cum a spus în comunicatul de presă. Dacă „jurnaliștii științifici“ s-ar fi obosit să citească raportul, ceea ce în mod clar nimeni nu a făcut, ar fi descoperit că oamenii de știință EFSA au spus în repetate rânduri că un „risc scăzut“ pentru albine „nu poate fi demonstrat“. Desigur, un „risc scăzut“ nu a putut fi confirmat… toate studiile de teren care au demonstrat că există într-adevăr un risc zero au fost respinse sau descalificate în mod arbitrar datorită BGD.
Nu vă așteptați să auziți despre toate acestea în presa de masă. Chiar și jurnaliștii din marile reviste nu par să se deranjeze să citească articolele științifice pe care le raportează; se bazează în principal pe comunicate de presă și pe concluziile ideologice.
Niciunul dintre ei nu a subliniat cât de ciudat era faptul că UE și-a dezvăluit intenția de a extinde interdicția asupra neonicotinoidelor la toate culturile cu un an întreg, înainte ca EFSA să își furnizeze evaluarea justificării științifice? Niciunul dintre ei nu a remarcat anomalia științifică a interzicerii neonicotinoidelor pentru culturi precum sfecla de zahăr care nu înflorește și nu produce polen, ceea ce înseamnă că albinele nu vor intra niciodată în contact cu ele?
Cu toate acestea – alții au subliniat-o – documentul de orientare asupra albinelor este doar una dintre numeroasele smecherii care acoperă traseul acestei interdicții inutile și distructive.
Comisia Europeană a încercat să suprime un raport al propriului său centru de cercetare, care arăta că interdicția nu a avut succes și că a facut, de fapt, rău albinelor.
Această șicană asupra politicii științifice și de reglementare a UE va avea un efect negativ în timp. Va hrăni activiștii din comunitatea de mediu din Europa și din întreaga lume, care acum sunt pe o pantă ascendentă, mângâiați în convingerile lor despre ceea ce au bănuit întotdeauna: că evaluările științifice care intră în procesul de reglementare guvernamental sunt ușor de manipulat prin influență politică!
Cel mai grav aspect al acestei abandonări, al principiului în favoarea oportunității politice, este că subminează legitimitatea actiunii științifice în sine, cel puțin așa cum se practică în Europa modernă. Faptele sunt disponibile oricărui om de știință sau jurnalist dintr-o revistă științifică, precum și oricărui factor de decizie politic care dorește să fie bine informat. Cu toate acestea, aproape toți au participat la această mascaradă.
Știm din studiul Comisiei Europene că albinele sunt una dintre principalele victime ale acestei interdicții; vor supraviețui, asta este sigur. Procesul de elaborare a politicilor UE este însă în dificultate și integritatea oamenilor de știință din domeniul reglementării europene este amenințată cu prăbușirea sau dispariția.
Dr. ing. Daniel BOTĂNOIU
