Fiul risipitor
De când cu pandemia toată lumea a luat-o razna în sensul că viața lumii „dinainte“ nu mai e… Aproape deloc… Sigur, sunt oameni pentru care nu s-a schimbat mare lucru și mă refer aici la cei care au dus un trai simplu, fără pretenții și fără „alinturi“. Mă gândesc la cei morali și responsabili cu ei înșiși în primul rând. Pentru aceștia nu s-a schimbat mai nimic. Iar dacă un asemenea om mai este și cult și inteligent, nu poate să nu remarce (mai ales dacă a apucat vremurile societății multilateral-dezvoltate) spre ce se îndreaptă lumea… Din păcate, asemenea oameni sunt tot mai puțini. Adevărul este că în ultimii 30 de ani societatea occidentală, prin tot ce a însemnat ea, a fost o societate a risipei maxime pe fondul unei lăcomii la fel de… maxime. Economia de alint, cum îmi place s-o numesc, nu a făcut decât să „fraierească“ oamenii, momiți să cumpere bunuri și servicii perfect inutile. De la aparatură casnică până la autoturisme, mâncare sau chiar anumite substanțe chimice – supranumite medicamente sau suplimente alimentare, care puteau foarte bine să nu existe. Deloc… Nu spun că o mașină nu e utilă sau un televizor ori mobila, dar ceea ce a frapat în ultimii 30 de ani e multitudinea de modele împinse în față de concurența acerbă. Pentru că, dacă vrei să fi competitiv, trebuie să ai în permanență noi oferte. Vorba aia, să vrei creștere infinită pe o planetă cu resurse limitate e un fel de vis al nebunului, nu-i așa?
Într-o zi, natura a spus „stop“. Și a venit pandemia. Și totul a înghețat. O grămadă de politici economice sunt regândite, stângaci ce e drept…
Citeam zilele trecute că aproximativ 2,55 milioane de tone de hrană se aruncă în fiecare an în România, cea mai mare pondere fiind de mâncare gătită, fructe şi legume. „Conform studiilor existente, în România se aruncă în fiecare an aproximativ 2,55 milioane de tone de mâncare, adică peste 350 de grame de mâncare, ceea ce înseamnă aproximativ 129 kg/cap de locuitor. Din cele 129 kg/cap de locuitor risipite anual, 24% este mâncare gătită, 22% fructe, 21% legume şi 1% carne. Cea mai mare risipă de hrană se înregistrează în mediul urban, în timp ce în comunităţile rurale se folosesc metode tradiţionale de valorificare a resturilor de alimente în gospodării. În mediul urban, peste 95% din resturile din municipii ajung la groapa de gunoi. Costurile asociate risipei de alimente sunt de cel puţin două feluri: costuri economice şi costuri de mediu. Donarea de alimente ar trebui încurajată şi va rămâne permanent un factor esenţial de reducere a risipei alimentare“, a declarat la un moment dat un oficial din Ministerul Agriculturii.
Conform studiilor, până la 50% din toată risipa alimentară o produc consumatorii individuali din oraşe. Cheltuim pe hrană 40% din venituri, iar 33%-50% din aceasta ajunge direct în coşul de gunoi. De cele mai multe ori, cantitatea de mâncare aruncată într-o zi de o persoană reprezintă o masă completă, în jur de o jumătate de kilogram. Cu toate acestea, nivelul mediu al risipei în rândul consumatorului urban din România a scăzut la 6,5% în 2020, de la 10,43% în 2016, iar pentru 2030 estimările arată că se va atinge obiectivul de reducere cu 50% a risipei alimentare. Cu alte cuvinte, pandemia ne-a mai temperat puțin…
Ce se întâmplă în lume? Se întâmplă că peste două miliarde de tone de alimente rămân neconsumate la nivel mondial potrivit unui nou raport realizat de World Wildlife. Mai precis, o cantitate estimată la 2,5 miliarde de tone de alimente s-a pierdut la nivelul fermelor sau a fost risipită de retaileri sau consumatori la nivel global, adică aproximativ 40% din producţie. Este vorba de o cifră aproape dublă faţă de o estimare anterioară care vorbea de 1,2 miliarde de tone de alimente pierdute la nivel mondial, în condiţiile în care fermele din ţările bogate sunt responsabile pentru o cantitate mai mare de alimente pierdute decât se credea iniţial. Însă, contrar presupunerilor anterioare conform cărora pierderea de alimente la nivelul fermelor este în principal o problemă pentru regiunile sărace, raportul WWF arată că, dimpotrivă, ţările cu venituri mari şi medii din Europa, America de Nord şi Asia industrializată sunt responsabile pentru 58% din alimentele risipite la nivel mondial până la momentul recoltării. E clar că ar cam trebui să terminăm cu risipa… Că, dacă nu terminăm noi, ne termină ea pe noi… Deja am început să ne risipim… Și doare…
Bogdan PANȚURU
