Filozofia fisei
A fi agricultor în ziua de azi nu mai e un lucru prea simplu. Și asta pentru că, în fiecare minut, această componentă importantă a economiei devine din ce în ce mai complexă, iar această complexitate este dată de tehnologizare. Dacă pe vremuri agricultura „de gospodărie“ era asociată sărăciei, acum această agricultură „mică“ a cam dispărut. Cel puțin mare parte din ea… Pentru că e mai rentabil să cultivi pe suprafețe mari. De aici și depopularea satelor și senzația că în România agricultura o fac doar cei „mari“. Și asta în ciuda faptului că în alte țări europene, mai ales în cele din Vest (Franța, Germania), micii agricultori au simțit de mult pericolul propriei dispariții și s-au unit în diverse forme de cooperare. Cum la noi însuși termenul de „cooperativă“ te ducea cu gândul la „cooperativizarea“ comunistă, agricultorii postrevoluție au avut alergie la orice formă de cooperare, cu mici excepții. În privința statului român, acesta a văzut și a încurajat din diferite motive (mai mult sau mai puțin personale ale funcționarilor de stat) marea agricultură, singura capabilă să contribuie substanțial la PIB. Agricultura de familie și-a cam dat obștescul sfârșit… Iar țăranii au plecat pe unde au văzut cu ochii. Au plecat atât de mulți încât în acest moment dacă tu, ca fermier, cauți un zilier cu greu găsești. De mecanizatori, ce să mai vorbim?! Nu mai vin să muncească nici pentru un salariu de boier. Oricum, nici în ceea ce privește agricultura românească nimeni nu a făcut nimic fără politici concepute în afara granițelor. Că vorbim de FMI, de Banca Mondială sau UE, întotdeuna linia directoare, în toate domeniile economice, ne-au fost trasate de afară. De aici și unele măsuri absurde care păreau că nu se potrivesc cu peisajul autohton. Ce e drept, în țările din Vest sate autentice nu mai există, spiritul rural dispărând de ceva timp.
În tot acest context, un domn de la Banca Mondială a făcut recent câteva declarații în totală contradicție cu politicile oficiale din ultimii 30 de ani. Mai precis, a declarat că autorităţile române ar trebui să mai lucreze la principiul de acordare a subvenţiilor agricole, astfel încât să subvenţioneze mai mult agricultorii cu ferme de dimensiuni mici, familiale, deoarece în prezent cele mai multe subvenţii le primesc marii deţinători de terenuri agricole. Asta o spune chiar economistul-şef al diviziei de Management Fiscal şi Macro pentru Europa şi Asia Centrală a Băncii Mondiale şi coordonator al politicii economice pentru statele UE – Rogier van den Brink. Referitor la subvențiile agricole, el spune că „acestea pot fi folosite şi pot fi gândite într-un fel prin care fermierii să-şi poată schimba standardul minim de viaţă“.
„În România, spre exemplu, în loc ca aceste subvenţii să fie alocate crescătorilor care au ferme mici, de familie, acestea nu au un plafon maxim, deci nu există limite ale subvenţiilor agricole, astfel că deţinătorii celor mai mari suprafeţe agricole primesc în realitate foarte mult din aceste ajutoare. În ţări ca Danemarca, Polonia, Olanda subvențiile au un plafon maxim pentru ca de ele să beneficieze cei cu ferme mici, familiale, iar acest principiu e unul la care România mai poate lucra şi astfel să se asigure că se neutralizează riscul de disparităţi economice mari în interiorul ţării“, a mai declarat, potrivit Agerpres, Rogier van den Brink, la Bucharest Forum 2019. Făcând ceva vizite prin țară, oficialul a făcut câteva observații… „Am fost la Timişoara şi imediat ce ieşi din oraş şi ajungi în sate există un standard de viaţă la nivel neeuropean. Oamenii acolo nu au apă curentă, or asta nu ar trebui să se întâmple. Ce ar ajuta acolo sunt subvenţiile agricole. Noi la Banca Mondială am făcut un studiu despre subvenţiile agricole în Europa şi am descoperit că în jumătate din Europa agricultura nu mai e asociată cu sărăcia. Deci în ţări precum Danemarca, Olanda să fii fermier e minunat: nu mai eşti sărac, eşti de fapt mai bogat decât restul oamenilor. În cealaltă jumătate a ţărilor din studiu, şi asta include state precum Grecia, Italia, Spania, România, există o legătură directă între agricultură şi sărăcie. Or asta nu ar trebui să se întâmple.“ Pe bune? Dar în anii ’90 și următorii, când FMI și Banca Mondială făceau legea în țara asta, chiar nimeni din aceste instituții nu se gândea la aspectele de mai sus? A trebuit să treacă atâția amar de ani să le pice fisa? Mda… Poate că fisa o aveau, dar nu găseu telefonul…
Bogdan PANȚURU
