Azi E, mâine nUE

Ultimii ani au fost marcați de diverse controverse în legătură cu viabilitatea construcției europene, a Uniunii Europene, mai precis. Toată lumea – de la finanțiști, oameni politici la ONG-iști – și-a dat cu părerea comentând atât punctele slabe cât și punctele bune ale UE. Cert este că, cel puțin în acest moment, statele Uniunii Europene se află într-un moment în care asaltul forțelor progresiste atinge cote maxime. O fi bine, o fi rău? Nu sunt în măsură să mă pronunț. Dar nu pot să nu remarc că tot Occidentul se află în pragul unei schimbări majore de paradigmă. În sensul că „vechiul“ așa cum îl știm – și mă refer aici la politică, economie ș.a.m.d. – se află în pragul unei mari transformări. O transformare cum nu s-a mai văzut de zeci (de la mijlocul secolului trecut) sau chiar de sute de ani (de la Epoca Iluministă). Și poate că, după ce procesul se va fi terminat, vom păși într-o nouă eră…

Oricum, când vine vorba de Uniunea Europeană personal nu am înțeles un lucru… Și anume reunirea „mecanică“ a mai multor țări sub același acoperiș. E ca și cum ai lua doi oameni care nu se cunosc și i-ai pune să semneze un contract cum că de mâine devin prieteni buni și că vor depune toate eforturile să conlucreze într-un mod strălucit. Într-un mod simplist, cam asta a fost și cu crearea UE. O uniune mecanică… Un fel de prietenie forțată cu drepturi și obligații pentru statele membre. Cum filozofia UE se sprijină pe cultul material al vieții, nu ne miră că nu s-a ținut cont deloc de componenta spirituală și sufletească. Și de aici problemele de neadaptare și contrele pe care unele țări le au cu unii vecini din Uniune. Nici nu mai are rost să vorbim de țările care ar vrea să plece… Anglia a făcut primul pas. De fapt, pe ce se bazează o relație de prietenie? Pe un soi de comuniune sufletească care în cazul UE nu prea există. De fapt, vorbim de o prietenie din interes care niciodată nu a fost viabilă decât pe termen scurt, fie că vorbim de oameni sau comunități. Cert este un lucru: fiecare popor de pe acest pământ a rămas unit numai și numai din motive spirituale, fie că vorbim de religie sau de alte concepte care iau dat tocmai acea coeziune necesară unității.

Peter Hurley este un irlandez care a făcut o pasiune pentru România, în special pentru satul românesc. În luna august Hurley a susținut la Vaslui o conferință intitulată „Tradiție și modernitate, istorie și prezent pentru tânărul contemporan“. Mai jos redau câteva din ideile principale susținute de irlandez.

„Rețeta voastră, ceea ce vă face pe voi să fiți diferiți, unici și prețioși, este foarte simplă (…). Voi aveți limba. Fiecare neam, fiecare popor poate să spună: noi avem limba cutare, în afară de Irlanda. În Irlanda 0.3% din populație mai vorbește irlandeză. Nimeni nu poate să îți fure identitatea, dar tu singur poți să o arunci la coșul de gunoi. Acest lucru e foarte important! Vă spun din experiența irlandezilor. Noi am aruncat, acum 150 de ani, limba noastră străveche la coșul de gunoi pentru că am fost „educați“ să înțelegem că a fost ceva absolut nefolositor. Am fost învățați că nu poți să te duci în lume să prosperi cu limba irlandeză, căci astfel ești un țăran irlandez nefolositor, un lucru de sfidat. Noi am fost primii sclavi ai Europei“, a spus el. (…)

„Limba română este o limbă latină, dar nu numai atât. De când am început să citesc despre România, în 1994, am aflat că ea este cea mai aproape de limba latină în Europa. Pot să îmi imaginez un munte al limbilor și pe acest munte este un râu care se numește «râul limbilor latine». Româna este acolo unde izvorăște limba latină, mai sus. Este o limbă atât de frumoasă! (…) Credința în Dumnezeu este foarte puternică. Sunteți singurul popor ortodox latin din lume. Asta vă dă o poziție-cheie între Est și Vest.“ Pentru el, pământul se identifică cu tradiția: „Carpații sunt coloana vertebrală a poporului român. Stați la fel de confortabil pe partea estică și sudică precum pe partea vestică. Carpații nu au fost niciodată un zid de apărare, ci un copac în care ați urcat în orice moment de primejdie. Pământ cum găsești în România nu există în Europa. Din acest pământ atât de fertil și de roditor a izvorât o cultură tradițională, autentică bineînțeles. A izvorât și a crescut o cultură tradițională atât de complexă și de frumoasă, atât de plină de valori!“ No comment…

Bogdan PANȚURU

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *