Există multe feluri de „deal-uri“, dar niciunul precum „Green Deal“

Sub acest nume original, cu un aer mai degrabă american decât de strategie europeană, Comisia Europeană a prezentat un plan cu acțiuni specifice menite să pună în valoare biodiversitatea și să diminueze impactul asupra mediului. Un plan care sună foarte optimist și atrăgător din punct de vedere financiar, cu o foaie de parcurs clară și ambițioasă: până în 2050 Comisia Europeană vrea să transforme spațiul Uniunii Europene în prima arie geografică neutră din punct de vedere climatic, iar până în 2030 să scadă cu 90% emisiile de carbon generate de sectorul de transport. Eficiența energetică, inovația și producția sustenabilă de hrană sunt cele mai importante elemente care stau la baza acestui plan, după cum se arată într-o analiză a companiei ADAMA.

Pentru a asigura o tranziție lină și inclusivă spre această nouă paradigmă, există o listă lungă de acțiuni, investiții și instrumente financiare.

Din perspectiva „Green Deal“, viața noastră se va modifica considerabil: se va schimba felul în care ne deplasăm, cum ne vom încălzi locuința sau ce alimente vom consuma.

Partea din „Green Deal“ care se referă la schimbarea modelelor alimentare, numită „From Farm to Fork“ („De la Fermă la Consumator“), o consider cea mai interesantă și revoluționară nu doar din perspectiva faptului că business-ul pe care îl conduc este din domeniul agriculturii, ci mai ales prin impactul disruptiv al acestei mișcări. Strategia numită „De la Fermă la Consumator“ își propune să transforme dramatic sistemele alimentare în unele echitabile, sănătoase, prietenoase cu mediul și, mai ales din perspectiva recentei crize COVID-19, mai sustenabile.

Hrana – noastră – cea – de – toate – zilele

Calitatea alimentației s-a numărat întotdeauna printre prioritățile agendei politice europene. Hrana – noastră – cea – de – toate zilele este însă un univers mult mai complex: dincolo de comandamentele contemporane de protecție a sănătății consumatorului și a mediului, ea are și puternice conotații culturale, ceea ce complică suplimentar orice intervenție în acest ecosistem. Reglementările privind utilizarea chimicalelor în agricultură, noile tehnologii folosite pentru creșterea plantelor și conservanții alimentari reprezintă cele mai sensibile subiecte, mai ales când rolul comisiilor științifice este de cele mai multe ori doar consultativ.

Ceea ce trebuie să facem urgent este să redesenăm sistemele alimentare pentru că acestea sunt răspunzătoare de o treime din emisiile globale de GHG, consumă multe resurse și reprezintă o provocare la adresa biodiversității și echității alimentare pe întreg lanțul de valori, mai ales din perspectiva fermierilor.

Strategia „Din Fermă la Consumator“ își propune să accelereze tranziția către un sistem alimentar sustenabil, care are să asigure:

• Impact neutru sau pozitiv asupra mediului. Temă de reflecție: ce facem cu chimicalele, implicarea noilor tehnologii în creșterea plantelor și tipurile de transport folosite în agricultură?
• Scăderea impactului agriculturii asupra schimbărilor climatice. Ce facem cu emisiile de carbon de care se face responsabilă zootehnia?
• Efect pozitiv asupra biodiversității prin rotația culturilor agricole și folosirea produselor de protecție a plantelor cu impact redus asupra mediului.
• Securitate și siguranță alimentară. Temă de reflecție: cum vom reuși – dincolo de afirmațiile de natură politică – să asigurăm tuturor acces la hrană suficientă, hrănitoare și sustenabilă?
• Generarea de venituri echitabile pentru toți participanții la lanțul valoric

În plus, folosind învățămintele din pandemia cu COVID-19, Comisia Europeană intenționează să dezvolte un plan de urgență pentru a asigura aprovizionarea cu alimente și securitatea alimentară în situații similare de criză.

Ce urmează?

Pregătirea și implementarea Green Deal este una dintre cele mai mari provocări din istoria Uniunii Europene, care va provoca un adevărat tsunami în zona de consultanță, instrumente financiare și fonduri pentru inovație de care acest plan va avea nevoie începând cu 2021. Această reinventare a sistemelor alimentare va aduce noi oportunități, dar și provocări pentru toți actorii din lanțul valoric. Nu e ușor să faci parte din procesul de construcție a istoriei.

Avem așadar un obiectiv foarte ambițios care are nevoie de inovație masivă și instrumente financiare consistente pentru a putea fi implementat. Dacă în energie lucrurile sunt mai clare, „noua“ agricultură este încă „under construction“. De exemplu, trebuie să trecem la un nivel de folosire mai scăzut al chimicalelor în agricultură, dar nu au apărut încă propuneri de înlocuire a acestora. De asemenea, o problemă majoră de mediu – creșterea industrială a animalelor, responsabilă de 70% din totalul emisiilor de carbon din agricultură – pare a fi trecută discret cu vederea.

Una din marile provocări pentru Comisia Europeană, dar și pentru guvernele naționale, este să operaționalizeze angajamentele existente in Green Deal, să identifice măsurile care trebuie luate, inclusiv cele legislative și, cel mai important, să alinieze toți actorii într-un dialog inclusiv.

Știm „ce și unde“,  dar nu știm încă „cum“

În ceea ce privește agricultura, inovația este cheia spre sustenabilitate. Doar prin inovație putem oferi fermierilor instrumente adecvate pentru ca producția să fie mai profitabilă, competitivă și prietenoasă cu mediul. În acest moment, an de an sunt interzise tot mai multe substanțe active, fără a exista alternative ecologice, în linia principiilor Green Deal.

Prin aplicarea imediată a principiilor „De la Fermă la Consumator“, incluse în Green Deal, ar beneficia atât consumatorul (inclusiv prin prețuri mai mici), cât și mediul. Nu sunt încă sigur că fermierii vor reuși să se integreze în această nouă realitate. Dacă nu vor reuși să-și gestioneze ferma în noul context de reglementări astfel încât să-i crească profitabilitatea, e foarte posibil să abandoneze activitatea agricolă. Aceasta ar putea duce la părăsirea fermelor și la un nou exod spre orașe, cu tot ceea ce presupun acestea inclusiv la creșterea dependenței de producția agricolă din alte continente. Ceea ce ar putea avea un impact devastator asupra țesutului Uniunii Europene.

Comisia Europeană a inițiat o consultare pentru a încerca să armonizeze jucătorii din agribusiness (fermieri, companii alimentare, industria chimică, organizații de protecția mediului interesate de reducerea folosirii pesticidelor, etc.). Mi se pare interesant de constatat că acest obiectiv complicat de armonizarea a principalilor actori din agribusiness nu e direcționat cu adevărat către construcția unei agriculturi capabile să hrănească populația în creștere la nivel mondial. Mai mult, acest scenariu nu ia în considerare dovezile științifice și nici nu manifestă empatie pentru fermieri sau comercianți. Întreținerea unui dialog neechilibrat între actorii din agribusiness creează un risc similar cu impunerea unei taxe pe eforturile tuturor de a atinge un țel măreț, care ar fi putut, în alte condiții, să ne unească pe toți: protecția mediului și crearea unei agriculturi sustenabile.

Este evident că suntem martorii unei dezbateri care este doar la început și care va menține în stare de alertă pentru încă mult timp atât industria, cât și pe fermier și consumator.

Cât despre planetă… așteaptă vești de la noi!

I.B