Evazioniştii fac casă bună cu finanţiştii

În urmă cu 12 ani, asociaţiile profesionale din domeniul agroalimentar atrăgeau atenţia asupra faptului că evaziunea fiscală va face ca o populaţie săracă să nu-şi permită nici măcar alimente ieftine.

S-a întâmplat exact aşa!

Guverne la rând, consiliate de evazionişti, au considerat că, acceptând în mod tacit evaziunea fiscală, alimentează piaţa agroalimentară cu produse ieftine, făcând un soi de protecţie socială.

A fost o politică ce s-a dovedit a nu avea picioare lungi şi iată că în aceste luni asistăm cum o ţară secătuită de resurse se zbate să supravieţuiască.

Ce a obţinut România, după ce 20 de ani a fost condusă de guverne ce au permis evaziunea ca mijloc de protecţie socială?

Demers pentru implementarea taxării inverse

De 12-15 ani încoace, asociaţiile profesionale precum şi partide aflate în opoziţie (aceleaşi partide când au ajuns la putere au uitat să implementeze măsurile) au solicitat reducerea TVA la produsele alimentare. Ne-am lovit permanent de un refuz categoric al celor care conduceau destinele agriculturii şi ale finanţelor.

De vreo 2-3 ani, mai multe asociaţii reprezentative ale sectorului agricol şi alimentar, realizând că în mod obsesiv ni se spune că nu se poate reduce TVA la produsele alimentare pentru că nu ne lasă ba UE, ba FMI, au solicitat introducerea taxării inverse.

Se pare că, în sfârşit, măsura este pe cale să fie implementată, iar noi, reprezentanţi ai sectorului zootehnic de creştere a porcului, o susţinem ca fiind singura de natură a elimina de pe piaţă evaziunea şi a o reda producătorilor români.

Ani de zile am auzit la televizor întrebări ale unor comentatori sau invitaţi de genul „de ce sunt mai ieftine produsele alimentare din UE faţă de cele din România?“.

Răspunsul este foarte simplu: pentru că ele nu suportă taxele pe care le plătesc producătorii români scoşi în mod frecvent de pe piaţă prin practici evazioniste.

Ce presupune taxarea inversă?

Pe lanţul produsului de la producător la angrosişti, distribuitori şi până la comerciantul cu amănuntul, TVA-ul, care se plătea înainte fiind deductibil şi colectat, se înregistrează în facturi, dar nu se plăteşte efectiv. Deci cumpărătorul (persoană juridică) nu-l plăteşte vânzătorului.

Singura verigă ce va plăti TVA statului este vânzătorul cu amănuntul, care îl încasează de la cumpărător.

Avantajele sistemului

– garda financiară nu trebuie să se concentreze decât pe vânzătorul final, care este singura verigă care colectează TVA şi trebuie să-l verse în cea mai mare parte la bugetul de stat;

– dispare obiectul muncii evazioniştilor. Astăzi, când sistemul nu este încă implementat, se aduce carne, de exemplu din UE. Marfa trece şi prin mâinile unei firme ce urmează a fi lichidată în scurt timp. Această firmă nu plăteşte TVA când aduce marfa din Germania, de exemplu, dar îl colectează când vinde marfa la un procesator. Pentru că el încasează 19% pe care nu-i va vărsa niciodată la stat, poate vinde marfa cu 5-7% sub preţul pieţei, 3-4% dă cadouri ca să-i meargă afacerea şi rămâne pentru el cu 6-7%;

– bugetul de stat va încasa în lunile următoare implementării sistemului sume uriaşe de bani pe care nici măcar cei mai optimişti nu le-ar bănui şi va fi probabil în măsură să relaxeze, după o scurtă perioadă de timp, măsurile de austeritate impuse de curând. Cu o singură condiţie: garda financiară să urmărească cu stricteţe reţeaua de vânzare cu amănuntul.

Aici producătorii agricoli şi asociaţiile acestora au obligaţia morală de a sprijini autorităţile statului pentru ca noul sistem să fie unul de succes. Producătorul intern va redeveni o opţiune viabilă pentru cumpărătorii de carne şi va recuceri o mare parte din piaţa pierdută.

Cooperativa Agricolă Muntenia a sprijinit construirea a 80 de ferme de îngrăşare a porcilor în ultimii 2 ani, cu o producţie anuală totală de circa 500.000 porci, reprezentând 25% din producţia comercială de porc gras din România)
(tel. mobil 0722.291.460; e-mail: mihailungu@cooperativamuntenia.ro)

Ministrul Vlădescu se află în afara legii

Subvenţiile în agricultură reprezintă o filozofie a UE. Ele nu reprezintă mofturile unor guvernanţi care vor sau nu să le dea. Pe baza subvenţiilor, oamenii îşi investesc banii, îşi riscă agoniseala, pentru a clădi ceva în agricultură. Este inadmisibil ca un ministru, precum dl Vlădescu, să vină, să elimine subvenţiile, iar după câteva luni să plece de unde a venit. Nu se poate ca un demnitar să vină, să pună pe butuci agricultura şi apoi să plece liniştit la afacerile lui.

Îşi asumă răspunderea pentru ce face? Înţelege o iotă din ceea ce înseamnă agricultura? Cum este posibil ca un singur om, cu mofturile lui, să distrugă un sector întreg? Cum e lăsat să facă aşa ceva? De ce, dacă nu găsesc soluţii, nu pleacă să lase pe alţii? Poate că alţii ar face-o bine.

Dl Băsescu declară în campania electorală că agricultura este prioritate. Cum dovedeşte asta? Susţinând la finanţe un astfel de ministru, care crede că agricultura se face fără subvenţii?

Faceţi comparaţie şi judecaţi!

În Germania un fermier care deţine teren agricol şi fermă zootehnică primeşte pe hectar o subvenţie de 380 de euro. Asta înseamnă cam 80% din costul lucrărilor necesare pentru un hectar de teren. Noi avem în acest an 80 de euro – adică 20% din costurile cu un hectar (noroc cu UE pentru că, după dl Vlădescu, ar trebui să avem fix gaura de la covrig).

Dacă ne gândim că, în creşterea unui porc, cerealele reprezintă în cost cam 20%, înseamnă că, la un preţ de 120 euro pe porc gras, un fermier german cheltuieşte cu cerealele 5 euro, iar unul român 20 de euro. Numai de aici un avantaj pe o piaţă liberă de 12%.

Fermierul din UE este sprijinit de băncile lui (fie cooperatiste, fie agricole) şi primeşte credite cu 2-4%.

Noi, fraierii, am vândut mai toate băncile şi acum luăm credite de la alţii, cu 15-23%.

Fermierii din UE primesc tot felul de subvenţii prin servicii veterinare şi de altă natură prin asociaţiile lor. Am auzit că primesc până şi materii prime cu preţuri susţinute, dacă le achiziţionează prin asociaţii sau cooperative.

Cum crede cineva că vom putea face faţă concurenţei pe o piaţă liberă în astfel de situaţii?

Prin urmare, solicităm preşedintelui Băsescu să se ţină de cuvânt şi să dovedească că agricultura este o prioritate, aşa cum a promis în campania electorală.

Domnului Boc îi solicităm să-l destituie pe actualul ministru al finanţelor şi să impună reintroducerea de urgenţă a susţinerii financiare pentru sectorul zootehnic, începând cel mai târziu cu trimestrul 3 al acestui an.

Sperăm ca solicitările noastre să fie luate în serios şi agricultura să fie salvată, dacă nu este cumva prea târziu.

Mihai Lungu
Preşedinte Cooperativa Agricolă Muntenia

One Comment

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

RSS
Follow by Email