De veghe în lanul de secară

Potrivit unui comunicat al Guvernului, Institutul Național de Cercetare Medico-Militară „Cantacuzino“ va fi înființat prin trecerea Institutului Național de Cercetare „Cantacuzino“ din subordinea Ministerului Sănătății în subordinea Ministerului Apărării Naționale, cu patrimoniul și personalul aferent. Executivul își propune astfel să revitalizeze și să dezvolte activitatea institutului, ca producător național de vaccinuri și alte produse biologice de uz uman, cu rol strategic în asigurarea independenței României în domeniul producției de vaccinuri“, se arată în presa ultimelor zile. De această „militarizare“ a institutului s-a vorbit mult… Unii pro, alții contra… De ce a fost nevoit guvernul să facă acest gest extrem? Să o luăm cu începutul…

Dezastrul de la Cantacuzino a început în februarie 2010, atunci când Agenţia Naţională a Medicamentului (ANM) i-a retras autorizaţia de punere pe piaţă a produselor injectabile, inclusiv a vaccinurilor, întrucât expirase standardul de bune practici de fabricaţie. Apoi, în luna noiembrie a aceluiași an s-a anulat autorizarea a nu mai puţin de 21 de produse, printre care polidin şi cantasim. Drept urmare, în 2012 campania de imunizare gratuită împotriva gripei s-a făcut doar cu vaccin din import. Cine a avut de câștigat de aici? Bineînțeles că firmele străine. Iar potrivit regulilor economiei de piață, fiecare e liber să profite de oportunități. Ce ne facem însă când anumite corporații își creează singure „oportunitățile“? Ce împiedică o mare companie multinațională să facă „lobby“ pentru a închide gura (afacerea) unui concurent? Nimic… De altfel, este o practică bine-cunoscută de mulți, dar neștiută de autoritățile multor țări. Nu, nu insinuăm nimic…

Dar răspunsul vine singur dacă ne punem o simplă întrebare: „Cui folosește falimentul companiei X?“ Privind înapoi avem șanse să ne pice niște „fise“ mai mari. Nu, nu e vorba de nostalgii, dar nu putem uita faptul că în perioada comunistă, deși hulită de mulți, existau sute și sute de fabrici și alte unități de producție în care se lucra în draci și care exportau așișderea. Existau numeroase branduri românești foarte apreciate în străinătate precum ARO, Tractorul, Terom, Clujana și multe, multe altele. Numai că în România ultimelor decenii au dispărut zeci de ramuri industriale şi multe dintre combinatele care atrăgeau forţa de muncă din zone întregi nu mai există. Studiile arată că în România, din primele 50 de firme ca mărime şi importanţă, doar câteva aparţin statului şi capitaliştilor români.

Cu alte cuvinte, economia a ajuns pe mâinile străinilor, de ani de zile… Sigur, doar e economie de piață. Liberă… Liberă de… români, dacă ne uităm la faptul că numai și numai patronii români au probleme cu legea. Străinii sunt atât de imaculați încât e natural că au preluat tot ce mișcă. Nu-i așa? E natural ca cel mai bine adaptat să supraviețuiască… Nu-i așa? Cum e la fel de natural ca firmele românești să fie „nepricepute“, iar patronii „naivi“ în ale afacerilor… Cam așa-i… Nu? De aceea, nu e oare natural ca domeniile strategice ale economiei româneşti să fie înstrăinate și nu de puține ori  distruse? Și e firesc ca roua dimineții, ca nechezatul cailor, dar mai ales ca zâmbetul șăgal­nic de pe buzele găinii ca în prezent cele mai puternice companii de la noi să nu aibă capital românesc. E firesc ca cel mai profitabil sistem, cel bancar, să fie deținut în proporție de peste 90% de capitalul străin. Care, culmea, nici nu a plătit impozit nu mai știe de când… Și cum asta nu ar fi de ajuns, studiile arată că multe dintre firmele străine care declară pierderi în România de fapt îşi scot din ţară profiturile. Iar sumele sunt de ordinul sutelor de miliarde de euro. Și culmea e că în tot acest context instituțiile cu rolul strategic de ve­ghere a liniștii patriei au raportat an de an succese în muncă de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. Și asta după logica „economiei de piață libere“.

Oare ar fi trebuit să „militarizăm“ tot ce aveam mai de preț, tocmai pentru a asigura independența României în anumite domenii? Istoria va da cu siguranță un răspuns. Cândva…

Bogdan PANȚURU