Pitonul numărul doi

Încă din vară, odată cu declarațiile unui oficial guvernamental, în media a explodat un subiect care, credem noi, merită puțin analizat la „rece“. Este vorba de pensiile private, așa-numitele „Piloane de pensii“. Am mai scris despre acest subiect și dintr-un calcul simplu reieșea că, teoretic, după ani de contribuție la Pilonul II există riscul să iei numai jumătate din banii pe care i-ai depus din motive de inflație, dobânzi ș.a.m.d.

În primul rând să nu uităm că banii din fondurile private de pensii nu stau undeva închiși, în vreun seif, ci sunt folosiți – simplist spus – în activități comerciale care au un anumit nivel de risc. Să nu uităm că în SUA, țară unde există numai fonduri private de pensii, există cazuri (și nu unul-două) în care cei care gestionau fondurile de pensii au dat faliment, sute de mii de oameni rămânând fără surse de venit la bătrânețe. De fapt, ce se întâmplă acum în România cu pensile private? Practic, statul ia banii contribuabililor și-i distribuie diferitelor fonduri de investiții care, teoretic, trebuie să aibă „grijă“ de aceștia făcând diferite investiții. Dar, dacă nu le iese pasiența, așa cum s-a întâmplat în America? Dacă se întâmplă ca în Argentina, unde pensiile private s-au prăbușit în timpul crizei și au trebuit naționalizate și apoi desființate? Sunt voci care compară sistemul pensiilor private cu un nou FNI (pentru cine își mai amintește)… Și credem că, așa cum statul nu a putut să supravegheze investițiile FNI, nu va putea face nimic nici în cazul pensiilor private. Problema e că acum vorbim de sume de sute de ori mai mari decât în cazul FNI, deci și de interese mai substanțiale…

Mai jos am adunat din presa financiară a ultimilor ani câteva știri legate de sistemul de pensii private. Astfel, potrivit Financial Times, „Agenţia de rating Moody’s a retrogradat municipalitatea din Chicago pentru administrarea greşită a planului de pensii ale administraţiei locale, care are o «gaură» de două trilioane de dolari. Este un risc trecut cu vederea de pieţe, dar adus tot mai des în discuţie“. (…) Tot de aici aflăm că „în ultimii ani statul New Jersey a făcut în medie numai 40% din plăţile aşteptate. Noile reguli de contabilitate aprobate de autoritatea federală de resort ar urma să penalizeze mai drastic nefinanţarea fondurilor de pensii, însă nu va impune niciun fel de cerinţe legale pentru realizarea contribuţiilor. Pentru a readuce pe traseul corect planurile de pensii, ar fi nevoie ca la nivel guvernamental să fie sporite contribuţiile cu o sumă în jurul a 100 miliarde dolari pe an, ceea ce ar reprezenta echivalentul a 0,6% din Produsul Intern Brut al SUA, în paralel cu reducerea cheltuielilor în alte zone“.

Dintr-o analiză Stanford Graduate School of Business preluată tot de Financial Times rezultă că „sistemul public de pensii din SUA are un deficit de finanţare de 3.400 de miliarde de dolari, de trei ori mai mare decât cifrele oficiale, iar gaura se lărgeşte. Deficitul va pune presiuni pe oraşe şi state să taie din cheltuieli sau să majoreze taxele pentru a evita defaulturi de felul celui cu care s-a confruntat Detroit. Este clar de ani de zile că multe oraşe şi state îşi subfinanţează sever programele de pensii şi îşi ascund găurile cu trucuri de contabilitate“, spune Devin Nunes, congressman republican american. „Când devin insolvente, aceste fonduri de pensii creează probleme atât de de­zastruoase încât oficialii lor presupun că guvernul federal va interveni pentru a le salva“, explică politicianul.

Revenind la oile noastre, nici Asociația Brokerilor din piața de capital din România nu vede prea în roz situația pensiilor private de la noi. Aceștia arată într-un comunicat de presă că „Asociația Brokerilor din piața de capital constată cu îngrijorare că administrarea contribuțiilor la Pilonul II de pensii nu se face întotdeauna în interesul contribuabililor, cu respectarea principiilor guvernanței corporative și a cerințelor privind calitatea administrării și profitabilitatea activelor (…). Din păcate, în unele situații modul în care administratorii fondurilor de pensii participă la luarea deciziilor în cadrul companiilor la care fondurile sunt acționari nu este transparent și corelat cu obiectivul de a maximiza randamentul pentru contribuabili.“ Cu alte cuvinte: „Ura și la gară!…“

Bogdan PANȚURU