Cum se desființează în România proiectele de top. Cânepa omorâtă de o decizie politică

Aţi auzit până acum de proiectul „Cânepa, fibră naţională“? Acesta, iniţiat de societatea Cânepa Românească, a fost desemnat cel mai bun proiect pe resurse naţionale în Europa de Est. Doamna Leontina Prodan, creatoare de costume populare şi o susţinătoare ferventă a cânepii româneşti, a primit această distincţie la Geneva în 2003. Proiectul care a cucerit Europa de Est nu a trezit însă și interesul României. În pofida tuturor eforturilor pe care le-au făcut cei care au crezut în el, nu a primit nicio şansă. Cel puţin nu una pentru care să nu se pretindă favoruri. De ce ar trebui să ne intereseze o situație petrecută acum 12 ani? Pentru că sigur există și acum proiecte de excelență gata de a fi „îngropate“.

„Când la conducerea ţării sunt nişte trădători…“

Înfiinţată în anul 2000, Cânepa Românească o societate cu 11 acţionari, avea ca obiectiv principal revitalizarea unui sector altădată prosper în România, cultivarea cânepii. Din nefericire, această barcă de salvare a celei mai vechi plante cultivate avea să se scufunde ea însăşi. Întemeiată în acelaşi an în care România a decis prin Legea nr. 143 interzicerea culturilor de canabis, societatea a trebuit să facă faţă unor provocări peste puterile sale. Deşi la acea vreme culturile erau deja în pericol, existau totuşi şanse de a mai păstra ceva din industria cânepii. Societatea, spune dna Prodan, s-a dedicat în totalitate misiunii sale. Au fost făcute demersuri şi solicitări repetate către autorităţile statului de a susţine cânepa româ­nească şi ultimele unităţi de procesare existente la acea vreme, dar de fiecare dată s-a lovit de un zid al incompetenţei şi intereselor poate personale ale celor care aveau puterea. Niciuna dintre sesizările lansate de acţionarii societăţii Cânepa Românească nu a primit concursul statului român. În schimb, ultimele topitorii și filaturi funcționale au fost absorbite de un vortex al privatizărilor strategice. Un fel de „gaură neagră“ a economiei în care a dispărut nu numai industria cânepii, dar şi toate celelalte sectoare pros­pere ale ţării. Sub paravanul acestei strategii şi cu aprobarea unei legislaţii prost întocmite, investitorii străini, care la acea vreme aveau competitori redutabili în firmele românești, cumpărau aceste unități și le închideau. Începea apoi devalizarea. Unităţile erau vândute bucată cu bucată. Este şi cazul unei topitorii din Arad, încă funcţională în anul 2002, pe care asociații din Cânepa Românească au vrut să o cum­pere şi să o integreze în proiectul lor. Atunci s-a făcut apel la conducerea Ministerului Industriilor, Ministerului Internelor, chiar și la conducerea Guvernului de a oferi sprijin românilor pentru a prelua această unitate. Din nou fără rezultat. În cele din urmă topitoria, care avea izvoare termale în care cânepa putea fi topită în 7-8 zile, a fost cumpărată de un german care avusese cel mai probabil informații legate de construirea auto­străzii. Străinii au avut prioritate în faţa românilor.

„Într-un război economic, informația face totul. Și, când la conducerea țării sunt niște incompetenți și niște trădători, armele se întorc împotriva noastră. Așa a pierdut România.“

Un circuit integrat ce ar fi salvat cânepa

Poate cea mai însemnată direcţie de acţiune a societăţii Cânepa Românească a fost elaborarea proiectului „Cânepa, fibră naţională“. Cu viziune peste 10 ani, acest proiect avea menirea de a reface lanțul de topitorii și filaturi de la acea vreme. Prin el se crea practic un circuit integrat care ar fi salvat cânepa. Valoarea lui era de 43 de milioane de dolari, iar aceste investiții urmau să fie repartizate către 18 direcții. Se punea accent pe cercetare, cultură, prelucrare, obținerea unor produse inovative, marketing și valorificare. Prin acest proiect s-ar fi putut înfiinţa cu cânepă 10.000 de hectare în Timiş, Arad şi Hunedoara și ar fi asigurat încă 150.000 de locuri de muncă. Proiectul urma să se desfășoare în strânsă colaborare cu Stațiunea de Cercetări Lovrin şi cu Camera de Comerț Timiș. Pentru a asigura funcţiona­litatea circuitului integrat până la valorificare, mentorii proiectului stabiliseră parteneriate cu antreprenori din Iugoslavia și Bulgaria interesaţi de produsele obţinute din cânepa românească.

În 2002 proiectul a fost depus la Bruxelles, iar răspunsul primit a fost unul pozitiv. Doar că au fost impuse anumite condiţii. S-a argumentat că valoarea financiară foarte mare a proiectului, unul foarte bun de altfel, implică obţinerea unei garanţii guvernamentale. Astfel au început discuţiile cu autorităţile statului. „Am fost chemaţi la o întâlnire cu ministrul Agriculturii de atunci, Ilie Sârbu. Pentru că eu mă ocupam mai degrabă de partea de design, principala activitate fiind aceea de a crea costume populare, urma să merg la minister, însoţită de Valeriu Tabără, unul dintre aso­ciaţii Cânepa Românească şi un specialist în cultivarea cânepii. Întâlnirea a fost contramandată în ultima zi, iar argu­mentul a fost unul halucinant. Ministrul Agriculturii refuza să se întâlnească cu dl Tabără pentru că făcea parte dintr-un alt partid.“ Aşadar, proiectul care cucerise Bruxelles-ul nu avea nicio şansă la Ministerul Agriculturii.

Principiul politicienilor? Dacă nu ne dați, nu vă dăm

Dna Prodan a bătut şi la porţile Ministerului Industriilor de atunci, care şi-a exprimat susţinerea prin intermediul unui telefon dat de un secretar de stat. Dar în politică totul are un preţ şi, cum „o mână se spală pe alta“, dnei Leontina Prodan i s-a adus la cunoştinţă că şi Guvernul are nevoie de susţinere şi că, fiind an preelectoral, o mică dare de seamă nu le-ar strica viitorilor aleşi. Concluzia? Garanţia guvernamentală putea fi obţinută, dar doar dacă era plătită. Şi pentru că în politică nu este rost de tocmeală, „suma solicitată a fost de 100.000 de dolari.“ Propunerea a fost fireşte refuzată pentru că, spune dna Prodan, era o cheltuială suplimentară ce nu fusese și nu avea cum să fie prevăzută în proiect. După acest incident, politicienii au avut o revelaţie: proiectul este foarte bun şi merită toată susţinerea. A început aşadar o „curtare asiduă“ a dnei Prodan din partea partidelor politice de a ocupa un post de senator. Politicienii au fost refuzaţi din nou. În 2003 „Cânepa, fibră națională“ a fost desemnat cel mai bun proiect pe resurse naționale în Europa de Est. Distincția a primit-o dna Leontina Prodan la Geneva. Coincidenţă sau nu, ulterior acestui eveniment în România i s-a dat o ordonanță de urgență prin care se subvenționau culturile de cânepă. O iniţiativă lăudabilă, doar că această ordonanță era în contradicţie cu Legea nr. 143 care interzicea această cultură. Autorităţile române şi-au dat iar cu „dreptu-n stângu“. Societatea Cânepa Românească a fost condamnată, de asemenea, de o altă lege. Pentru a mai exista în aceeași formă – societate pe acțiuni – capitalul social trebuia suplimentat până la 25.000 de dolari. Fiecare asociat trebuia să mai depună o cotă parte de aproximativ 5.000 de dolari. În cele din urmă societatea a fost închisă, iar proiectul „Cânepa, fibră naţională“ a murit înainte de a se naşte.

Cam asta este cronologia desfiinţării proiectelor de top în România.

Laura ZMARANDA