Cultura de picioici poate aduce un profit de 160.000 lei/ha

Când eram copil, tata cultiva picioici (Helianthus tuberosus) în fiecare an. Mâncam şi noi, şi animalele de pe lângă casă. Apoi am uitat de această plantă extraordinară până de curând, când am redescoperit-o într-o fermă mică, ecologică, situată în Lunca Buzăului, al cărei administrator este tânărul Florian Filip.

Agricultorul ne-a spus că topinamburul sau napul porcesc, cum mai este cunoscută picioica, se formează numai toamna. Ciclul de cultură este cuprins între 180 și 210 zile, iar producţia este cuprinsă între 35 şi 45 t/ha, dar poate să ajungă chiar la 60 t/ha, în funcţie de soi şi sistemul de cultură. La un preț mediu de 4 lei/kg și o producție de 40 t/ha, fermierul poate încasa anual cel puțin 160.000 lei/ha, în condiţiile în care investiția cu înființarea culturii nu depășește 8.000 lei/ha!

Tânărul fermier ne-a declarat că, la noi în țară, topinamburul se înmulțește prin tuberculi, nu prin semințe. Eventual, se pot folosi răsaduri (impropriu spus), adică se replantează tuberculii în momentul când lăstarii au aproximativ 10 cm.

Tuberculii sunt cărnoși și au gust dulceag datorită inulinelor, un grup de oligozaharide care conțin fructoză. Ei pot fi folosiți în salate, fierți în apă sărată sau prăjiți precum cartofii. În ultimul timp, sunt utilizați tot mai mult ca hrană pentru bolnavii de diabet, deoarece conțin un polizaharid care este suportat de cei cu glicemie crescută. Tot din tuberculi se prepară suc și chiar unele băuturi alcoolice.

O specie fără pretenţii

Picioica este o plantă rustică, fără pretenţii deosebite faţă de sol şi foarte bine adaptată condiţiilor de climat temperat. Plantele se dezvoltă chiar și la umbră, dar producția de tuberculi scade. Se exploatează bine pe toate tipurile de sol, chiar şi pe cele sărace, mai puţin pe terenurile cu exces de umiditate. Rezistă foarte bine la îngheţurile din timpul iernii şi, de asemenea, suportă bine seceta.

Această specie se pretează la agricultura ecologică, în zona noastră putând realiza producţii foarte bune fără niciun fel de intervenţie specială, așa cum se întâmplă în ferma interlocutorului nostru.

Principalele cauze care limitează extinderea culturilor sunt perioada de vegetaţie foarte lungă şi curăţirea greoaie de pământ a tuberculilor neuniformi.

Specia în sine este puţin pretențioasă, dar trebuie avut în vedere că, prin producţiile mari realizate (tuberculi şi tulpini), este o plantă care epuizează solul. De aceea, după picioică, în asolament trebuie să se facă o bună fertilizare organominerală şi să se cultive specii cu cerințe mai mici față de fertilitatea solului.

„În ferma mea, fiind o suprafață mică, necesarul de îngrășăminte e redus. Câteva căruțe de gunoi, cenușa rezultată de la arderea lemnelor și resturile vegetale menajere transformate în compost sunt sufi­ciente“, ne-a spus Filip.

Tehnologie simplă

Caracteristica principală a speciei, de care trebuie să se ţină cont în adoptarea sistemului de cultură, este dezvoltarea plantei, care necesită un spaţiu suficient pentru creştere. Când se plantează pe suprafeţe mici, se urmăreşte realizarea unui spaţiu de 1 mp/plantă, pentru a putea asigura volumul necesar dezvoltării, mai ales atunci când cultura rămâne mai mult de un an pe acelaşi amplasament.

Terenul nu necesită arătură. Este suficientă o scarificare la aproximativ 30-40 cm adâncime. De asemenea, buruienile trebuie eliminate fie mecanic (în culturile ecologice), fie cu erbicide. În perioada de vegetație combaterea buruienilor se realizează numai prin praşile manuale, care se repetă de câte ori este nevoie, nefiind necesare alte intervenţii. Tânărul fermier consideră că lupta cu buruienile încetează când planta ajunge la înălțimea de 1 m, deci nu mai poate fi sufocată.

Plantarea se face toamna târziu sau primăvara devreme, la 70-80 cm între rânduri şi la 40-50 cm între plante, în cuiburi, la o adâncime de 10-15 cm. Pentru înfiinţarea unui hectar este necesară cantitatea de 900-1.200 kg de tuberculi. Se folosesc numai tuberculi întregi. Cei tăiaţi (secţionaţi) se usucă și putrezesc.

„Comparativ cu tehnologia recomandată, eu plantez 1.000 kg/ha. Am constatat că rod maxim se obține atunci când tuberculii se plantează în sol fertil, umed, bine îngrășat. Eu îi pun la distanța de 50-60 cm și 70 cm între rânduri. Dacă tuberculii sunt mai uscați, înainte de plantare trebuie ținuți câteva ore în apă. Dacă plantele cresc foarte des, tuberculii devin mai mici și mai rari. La fel se întâmplă și atunci când masa verde se taie înainte de veștejirea frunzelor“– ne-a declarat Filip.

Cultura se irigă numai în cazul unei (secete excesive). În zonele cu vânturi puternice, tulpinile tinere (25-30 cm) se pot muşuroi, pentru a se evita ruperea acestora.

„O lucrare importantă în anul al doilea este rărirea și menținerea plantelor la distanțele optime. Plantele scoase se pot replanta în altă parte“ – a menționat interlocutorul nostru.

Boli şi dăunători

Uneori, picioica poate fi atacată de anumite boli, Sclerotinia libertiana şi Botrytis cinerea, care produc numeroase pete brune pe toate organele plantelor, până la distrugerea lor completă. Se previn prin respectarea rotaţiei culturilor şi înlăturarea plantelor infectate.

„Eu cred că bolile și dăunătorii sunt puțini și nu afectează producția. Topinamburul poate fi atacat de Sclerotinia libertiana şi de Botrytis cinerea, ca urmare a excesului de umiditate. Frunzele pot fi atacate de diverse insecte, iar tuberculii pot fi consumați de animale, precum cârtițe, iepuri, şoareci de câmp, dar, repet, fără a produce pagube semnificative“ – ne-a spus fermierul.

Domnia sa consideră că tuberculii ecologici se pot obține prin simpla neaplicare de substanțe chimice. În locul pesticidelor se pot folosi plămădeli de urzică, de tătăneasă, de coada-calului, de pelin, de usturoi, care au rolul de a proteja împotriva bolilor și dăunătorilor.

Recoltare

„Recoltarea se poate face mecanizat sau manual, în funcție de suprafața cultivată. Eu am ales recoltarea manuală, deoarece cantitatea depinde de comenzile pe care le am“ – ne-a declarat Filip.

Recoltarea începe în octombrie și se întinde până în martie, în funcție de vreme. Tuberculii recoltați primăvara sunt mai dulci decât cei din toamnă datorită transformării amidonului în substanţe dulci.

După recoltare, tulpinile se taie la 30 cm deasupra solului și se pot folosi fie ca furaje (cele verzi), fie ca lemn de foc sau araci (cele uscate).

– Nume ştiinţific: Helianthus tuberosus (Familia Astaraceae).

– Nume populare: napi de pământ, mere de pământ, cartofi porceşti, picioici, topinamburi, pere iernatice, napi porceşti.

– Se confundă adesea cu napul (Brassica napus din familia Brassicaceae).

Preţuri orientative pentru tuberculi

– 5-50 kg costă 5 RON/kg;

– 50-500 kg – 4 RON/kg;

– 5.00-5.000 kg – 3 RON/kg.

Conţinutul tuberculilor

– Substanţă uscată – 22,1%, proteine – 1,66%, grăsimi 0,22%, celuloză – 1,0%, săruri minerale – 1,99%, substanţe extractive neazotoase – 8,43% (formate din inulină, zaharoză, levulină şi foarte puţin amidon).

Traian DOBRE