Producţia vegetală, valorificată în întregime în cadrul InterAgro

inter-agroGrupul InterAgro, deţinut de omul de afaceri Ioan Niculae, a investit 35 milioane de euro într-o fabrică de ulei la Zimnicea, producţia urmând să fie valorificată atât la intern, cât şi la export. Odată cu finalizarea acestei unităţi, InterAgro închide practic circuitul, în sensul că producţia vegetală este valorificată în totalitate în cadrul grupului şi nu mai este vândută ca materie primă. Drept urmare, şi valoarea adăugată este mai mare, după cum susţin oficialii companiei.

Fabrica de la Zimnicea nu este singura unitate din cadrul grupului care produce ulei vegetal, pentru că InterAgro mai deţine încă una la Roşiorii de Vede, preluată în urmă cu 15-16 ani, după cum susţine Ioan Nicuale, patronul InterAgro. Deosebirea constă în primul rând în capacitatea de producţie, de câteva ori mai mare la Zimnicea, unde construcţia a pornit de la zero, dar şi în faptul că aici se obţine ulei brut, în timp ce unitatea de la Roşiori a rămas specializată pe ulei rafinat.

Fabrica de la Zimnicea are o capacitate de procesare de circa 750 de tone de seminţe pe zi, materia primă (floarea-soarelui, rapiţă şi soia) urmând să fie asigurată din producţia proprie – InterAgro administrează peste 55.000 hectare în sudul ţării –, dar şi de la fermierii din judeţe precum Teleorman, Giurgiu, Dolj, Olt, Dâmboviţa, Olt sau Argeş, ba chiar şi din Bulgaria.

InterAgro are în plan să înceapă şi producţia de soia, cu 1.000-2.000 ha, după cum afirmă Ioan Niculae. De altfel, fabrica de la Zimnicea se numără printre puţinele unităţi construite de la zero care poate să proceseze soia. Or, se ştie, soia este unul dintre produsele agricole cu cel mai mare randament la procesare.

„Am făcut socoteala aşa, şase luni fabrica să meargă pe seminţe de floarea-soarelui, 3 luni pe rapiţă şi o lună, o lună jumătate pe soia. Aceasta înseamnă zece luni şi jumătate pe an de producţie, ceea ce poate să dea un randament foarte bun, iar investiţia poate să fie recuperată în 4,5 -5 ani“, spune Niculae.

Patronul InterAgro nu se teme că nu va găsi cumpărători, în condiţiile în care cererea de biodiesel pe piaţa mondială este în creştere. „În loc să vindem materii prime, mai dăm ulei, biodiesel sau şroturi, iar câştigurile nici nu se compară“, spune investitorul. Până la sfârşitul acestui an InterAgro estimează o valoare a vânzărilor de aproxi­mativ 20 milioane de euro la fabrica din Zimnicea.

Şroturi la export

Patronul InterAgro susţine că 40-50% din producţia de soia va fi livrată la export, unde este cerere mare. Tot la extern vor ajunge şi şroturile de rapiţă şi floarea-soarelui. InterAgro livrează deja de aproape un an cantităţi mari de şroturi de porumb (DDGS-uri). Practic, InterAgro şi-a închis circuitul pe şroturi, susţine Ioan Niculae, care adaugă că grupul are în plan chiar construcţia unui FNC. InterAgro deţine o fabrică de bioetanol tot la Zimnicea, pentru care este necesară o cantitate de circa 300.000 tone de porumb pe an. Această fabrică, care a necesitat o investiţie de circa 80 milioane de euro, este cea mai mare unitate de profil din sud-estul Europei şi pe locul cinci în Europa, cu o producţie de 80.000 de tone pe an de bioetanol, la care se adaugă alte 70.000 de tone de furaje pentru animale (DDGS). Materia primă de bază este porumbul, care este în acest mod valorificat la maximum, adică amidonul este convertit în bioetanol, iar ce rămâne (proteine, substanţe minerale, lipide etc.) este folosit pentru producţia de furaje pentru animale.

Silozuri la vecinii bulgari

Ioan Niculae spune că a cumpărat deja 4 hectare de teren în portul Şiştov din Bulgaria, unde vrea să constru­iască silozuri şi baze de recepţie pentru cereale şi este în curs de negociere pentru alte 3 ha. Nu de alta, dar e mai simplu să vinzi de la Şiştov decât de la Alexandria, spune patronul InterAgro. Asta nu înseamnă că nu sunt mărite şi capacităţile de depozitare de aici, numai la Zimnicea aces­tea urmând să ajungă cât de curând la circa 250.000 tone.

Grupul achiziţionează cereale nu doar din ţară, ci şi de la fermierii bulgari, pentru că este mai rentabil să le aducă din ţara vecină decât din zone mai îndepărtate ale României, transportul fiind făcut pe Dunăre.

„Sunt fermieri foarte serioşi în Bulgaria, ei încă n-au desfiinţat nici acum CAP-urile… sunt suprafeţe comasate, aproape tot terenul este lucrat, din punctul de vedere al calităţii solului este mai bun la noi, dar ei sunt mai bine organizaţi în ceea ce priveşte lucrarea pământului“, spune Niculae.

Subproduse obţinute în urma procesării

– Coji de floarea soarelui – cca 61,5 tone/zi.

– Coji de soia – cca 49 tone/zi.

– Pleavă de soia – cca 15 tone/zi.

– Pleavă de rapiţă – cca 10 tone/zi.

– Pleavă de floarea-soarelui – cca 9 tone/zi.

Toate acestea se pot valorifica prin ardere directă la centrala termică.

– Şrot floarea-soarelui – cca 160,6 tone/zi.

– Şrot soia – cca 525,7 tone/zi.

– Şrot rapiţă – cca 307,5 tone/zi.

– Se valorifică sub formă de furaj pentru animale (oi, vaci).

Piaţa locală a uleiului

Piaţa locală a uleiului este evaluată la 200.000-210.000 de tone anual (350-400 milioane de euro), principalii jucători fiind companiile americane Bunge, Cargill şi producătorul local Argus Constanţa. Ultima mişcare pe această piaţă este închiderea unităţii de la Podari, de către Cargill.

Investiţie de 35 milioane de euro

Construcţia fabricii de la Zimnicea a început în primele luni ale lui 2011, aceasta fiind finalizată în acest an. Investiţia totală s-a ridicat la 35 milioane de euro, din care circa trei milioane de euro au reprezentat un grant UE.

Fabrica este structurată în două secţii de producţie principale, respectiv secţia de condiţionare – decojire şi secţia de extracţie a uleiurilor, procesul de producţie fiind asistat pe calculator. Unitatea are o capacitate de procesare de circa 750 de tone/zi seminţe oleaginoase, uleiurile obţinute fiind 100% naturale. Fabrica poate procesa boabe de soia – 750 de tone/zi, din care rezultă 138,6 tone/zi de ulei brut din soia, seminţe de rapiţă – din 500 tone/zi se obţin 209 tone/zi de ulei brut de rapiţă sau seminţe de floarea-soarelui – din 450 tone/zi de seminţe de floarea-soarelui se pot obţine 185,5 tone/zi de ulei de floarea-soarelui. Subprodusele rezultate obţinute în urma proce­sării, adică cojile, pleava şi şrotul, se vor valorifica superior, fie prin ardere directă în centrala termică, fie prin folosirea acestora ca furaj pentru animale.

Beneficiarul investiţiei de la Zimnicea este DROPIA BEST Cooperativa Agricolă, înregistrată legal în august 2009 şi constituită prin participarea mai multor membri fondatori. Uleiul brut va fi folosit prin procesare la grad alimentar sau va merge către fabrica de biodiesel. Şrotul va fi folosit pentru unităţile zootehnice proprii sau va fi vândut la export, spun oficialii InterAgro. Aprovizionarea cu materie primă se poate face atât pe cale terestră (cale ferată şi auto), cât şi pe cale fluvială.

Ioana GUŢE

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

RSS
Follow by Email